Daniel 4

1„Regele Nabucodonosor, se adresează tuturor popoarelor, tuturor etniilor și tuturor oamenilor care vorbesc orice fel de limbă – pe tot pământul –: Să vă fie înmulțită pacea! 2Am considerat că trebuie să vă relatez miracolele de care am beneficiat din partea Dumnezeului foarte înalt. 3Cât de mari sunt minunile Lui! Ce forță acționează când face El miracole! Regatul acestui Dumnezeu este etern; și guvernarea Lui există permanent, din generație în generație. 4Eu, Nabucodonosor, trăiam liniștit în casa mea; și eram fericit în palatul meu. 5Dar am avut un vis care m-a determinat să intru în panică. Gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea, m-au speriat. 6Atunci am ordonat să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să îmi prezinte interpretarea visului. 7Astfel au venit vrăjitorii și astrologii, cărora le-am relatat visul; dar ei nu au putut să îmi ofere interpretarea lui. 8În final, a venit înaintea mea Daniel care se mai numește Beltșațar – conform numelui zeului meu – și care are în el spiritul zeilor sfinți. I-am relatat și lui visul, zicându-i: 9«Beltșațar, conducător al înțelepților, știu că ai în tine spiritul zeilor sfinți și că pentru tine niciun mister nu este ceva dificil. Vreau să îți relatez acum lucrurile pe care le-am văzut în visul meu. Iar tu să îmi oferi interpretarea lor! 10Îți voi spune acum viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam. Priveam; și am văzut că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. 11Copacul a crescut mare și impunător. În dezvoltarea lui, s-a înălțat până la cer. Astfel, el se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12Coronamentul lui era frumos; iar fructele pe care le producea, erau de multe feluri. În acest copac exista hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp; și printre ramurile lui își făceau cuib păsările zburătoare. Acest copac era sursa de existență pentru orice vietate. 13Am continuat să privesc în timpul viziunilor care treceau prin mintea mea, în timp ce eram culcat pe patul meu. Și am observat că a coborât din cer o santinelă. Era o ființă sfântă. 14El a strigat cu mare intensitate, zicând: ‘Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Luați-i frunzele și împrăștiați-i fructele! Goniți animalele sălbatice de sub el și păsările dintre ramurile lui! 15Lăsați-i doar tulpina tăiată cu rădăcinile ei în pământ; și prindeți-o cu legături de fier și de aramă în iarba câmpului – pentru ca (fostul copac) să fie udat de roua cerului și să locuiască împreună cu animalele sălbatice în iarba care crește pe pământ. 16Să-i fie schimbată inima de om cu una de animal sălbatic – până când vor trece astfel pentru el șapte ani! 17Această sentință este pronunțată prin santinele, iar verdictul este anunțat prin intermediul sfinților – pentru ca cei vii să știe că Cel foarte înalt are autoritate absolută în regatul oamenilor, că El oferă guvernarea cui dorește și că îl face instrumentul ei chiar și pe cel mai modest dintre oameni!’» 18Acesta este visul pe care eu – regele Nabucodonosor – l-am avut. Beltșațar, spune-mi tu interpretarea lui; pentru că niciunul dintre toți înțelepții regatului nu pot să mi-o ofere. Dar tu poți face acest lucru, pentru că ai în tine spiritul zeilor sfinți!” 19Atunci Daniel – care fusese numit și Beltșațar – a rămas surprins pentru scurt timp; și a fost speriat de gândurile lui. Regele a zis: „Beltșațar, să nu te sperii nici de vis, nici de interpretarea lui!” Beltșațar a răspuns: „Stăpâne, ce spune acest vis să se întâmple celor care te urăsc. Interpretarea lui să fie valabilă pentru dușmanii tăi! 20Ai văzut acel copac, care a crescut mare și impunător, înălțându-se până la cer. Astfel, el putea fi văzut de pe tot pământul. 21Ai spus că avea coronamentul frumos, că în el erau multe feluri de fructe și că acolo era hrană pentru toți. Acest copac sub care se adăposteau animalele sălbatice de pe câmp și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările zburătoare, 22ești tu – rege – cel care ai ajuns mare și plin de forță. Faima ta a crescut și s-a înălțat până la cer; iar dominația ta s-a extins până la marginile pământului! 23Îți voi vorbi acum și despre santinela sfântă pe care regele a văzut-o coborând din cer. Ea zicea: «Retezați copacul și distrugeți-l! Lăsați-i doar tulpina tăiată, împreună cu rădăcinile ei în pământ; și prindeți-o cu legături de fier și de aramă în iarba care crește pe câmp, ca să fie udată de roua cerului și să stea împreună cu animalele sălbatice de pe câmp – până când vor trece astfel șapte ani!» 24Rege, acum îți voi spune care este interpretarea; și îți voi prezenta astfel decizia Celui foarte înalt. El este Cel care va face să se întâmple stăpânului meu, regelui, ce voi spune acum. 25Te vor alunga dintre oameni; și vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp. Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece astfel șapte ani până când vei recunoaște că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor și că El îl oferă cui vrea. 26Îți spun acum și ce semnificație are faptul că au spus să lase (netăiată) tulpina de jos a copacului și rădăcinile lui. Regatul tău va fi păstrat pentru tine până când vei recunoaște autoritatea (absolută a) Cerului. 27Deci, rege, pentru că așa se va (putea) întâmpla, acceptă propunerea mea: încetează cu păcatele tale. Fă dreptate; nu mai lua decizii greșite și fii bun cu cei săraci! Astfel, poate că ți se va prelungi bunăstarea!” 28Tot ce fusese transmis prin acel vis, s-a întâmplat cu exactitate regelui Nabucodonosor. 29După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon, 30regele a zis: „Oare nu este acesta marele Babilon pe care l-am construit ca reședință regală prin faima autorității mele și pentru gloria mea?” 31Dar înainte să termine aceste cuvinte s-a auzit venind din cer o voce care a zis: „Rege Nabucodonosor, te anunț că a fost dat un ordin împotriva ta. El prevede că îți este luat dreptul de a mai conduce regatul. 32Te vor alunga dintre oameni; și vei locui împreună cu animalele sălbatice de pe câmp! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi; și vei trăi astfel șapte ani – până când vei recunoaște că Cel foarte înalt guvernează deasupra regatului oamenilor și că El îl oferă cui vrea!” 33Chiar în acel moment s-a pus în aplicare sentința pronunțată împotriva lui Nabucodonosor. El a fost alungat dintre oameni; și a mâncat iarbă ca boii. Corpul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor. 34„Când a expirat timpul stabilit, eu, Nabucodonosor, am privit cu ochii mei spre cer; și mi-a revenit capacitatea intelectuală. L-am binecuvântat pe Cel foarte înalt, L-am lăudat și L-am glorificat pe Cel care este viu pentru eternitate. Guvernarea Lui nu se termină niciodată; iar regatul Lui există permanent, din generație în generație. 35Toți cei care locuiesc pe pământ nu pot să I se opună; El face tot ce dorește cu ființele cerești și cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să îl poată opri sau care să aibă dreptul să îi zică: «Ce faci?». 36Atunci mi-a revenit capacitatea de a judeca; și mi-au fost date înapoi gloria regatului, faima și strălucirea (pe care le-am avut). Consilierii și oamenii mei educați m-au căutat din nou; și am fost desemnat iar să conduc fostul meu regat. Faima pe care am avut-o, a depășit-o pe aceea dinainte. 37Acum eu, Nabucodonosor, Îl laud, Îl înalț și Îl glorific pe Regele cerului; pentru că tot ce face El, este adevărat. Toate metodele Lui și toate acțiunile Lui sunt corecte. El poate (oricând) să îi umilească pe cei care sunt aroganți.”

Currently Selected:

Daniel 4: BVA

Highlight

Copy