1 Regi 8

1Atunci Solomon a chemat la Ierusalim consiliul bătrânilor lui Israel, toți conducătorii triburilor și pe cei ai clanurilor israeliene, ca să mute din „Orașul lui David”, adică din Sion, Cufărul Legământului făcut cu Iahve. 2Toți bărbații poporului Israel s-au adunat la regele Solomon cu ocazia sărbătorii din luna Etanim, adică a șaptea lună. 3După ce au venit toți aceia care formau consiliul bătrânilor lui Israel, preoții au ridicat Cufărul. 4Preoții și leviții au mutat Cufărul lui Iahve, cortul întâlnirii și toate obiectele sfinte care erau în cort. 5Regele Solomon, împreună cu toată adunarea poporului Israel care venise înaintea lui, au stat (toți) înaintea Cufărului și au sacrificat atât de multe oi și vite, încât nu au putut fi numărate sau calculate. 6Preoții au adus la locul lui Cufărul Legământului făcut (de poporul Israel) cu Iahve. Ei l-au pus în sanctuarul interior al casei, adică în locul foarte sfânt – sub aripile heruvimilor. 7Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde era pus Cufărul. Ei acopereau atât Cufărul, cât și barele acestuia. 8Barele fuseseră tăiate la o dimensiune care să facă posibilă vederea capetelor lor din locul sfânt care era în fața sanctuarului interior; dar nu se vedeau de afară. Ele sunt acolo și astăzi. 9În Cufăr nu mai erau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci când Iahve a ratificat un legământ cu israelienii, după ce ei plecaseră de pe teritoriul Egiptului. 10Atunci când preoții au ieșit din locul sfânt, norul a acoperit casa lui Iahve. 11Din cauza norului, preoții nu au putut să rămână acolo să își facă slujba; pentru că gloria lui Iahve umpluse casa Lui. 12Atunci Solomon a zis: „Iahve a spus că va locui în întuneric. 13Eu am construit o superbă casă pentru Tine – un loc unde vei locui pentru totdeauna!” 14Apoi regele s-a întors cu fața spre întreaga adunare a poporului Israel; și a binecuvântat-o. Întreaga adunare a poporului Israel stătea în picioare. 15El a zis: „Să fie binecuvântat Iahve – Dumnezeul lui Israel – care a acționat cu forța Sa și a făcut ce i-a promis tatălui meu – David – atunci când a zis: 16«Din ziua în care am scos poporul Meu – Israel – din Egipt, nu am ales niciun oraș dintre toate triburile lui Israel ca să îmi construiesc acolo o casă pentru numele Meu; ci l-am ales pe David ca să guverneze poporul Meu, Israel.» 17Tatăl meu – David – intenționa să construiască o casă pentru numele lui Iahve – pentru Dumnezeul lui Israel. 18Dar Iahve i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să construiești o casă numelui Meu; și este bine că ai avut acest gând! 19Totuși, nu tu vei construi casa; ci ea va fi construită de fiul tău. Cel care ți s-a născut, va construi o casă numelui Meu!» 20Iahve a făcut exact ce a promis. Eu am venit la guvernare în locul tatălui meu – David. Acum stau pe tronul lui Israel – așa cum a promis Iahve – și am construit această casă pentru numele lui Iahve, care este Dumnezeul lui Israel. 21Am pregătit acolo un loc pentru Cufăr în care este legământul lui Iahve, pe care El l-a ratificat cu strămoșii noștri după ce i-a scos de pe teritoriul Egiptului.” 22Apoi Solomon a stat înaintea altarului lui Iahve; și fiind acolo în prezența întregii adunări a poporului Israel, și-a întins mâinile spre cer 23și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun (dumne)zeu ca Tine – nici sus în cer, nici jos pe pământ! Tu menții valabilitatea legământului și bunătatea față de slujitorii Tăi care umblă înaintea Ta (ascultându-Te) din toată inima lor! 24Ți-ai respectat promisiunea făcută sclavului Tău – tatăl meu – David. Ce ai spus cu gura Ta, ai pus în aplicare cu mâna Ta, așa cum se vede astăzi! 25Doamne, Dumnezeul lui Israel, fă să se întâmple ce ai promis sclavului Tău – tatălui meu numit David – când ai zis: «Dacă fiii tăi vor trăi atenți cu privire la comportamentul lor și dacă vor umbla înaintea Mea la fel ca tine, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel.» 26Acum, Dumnezeul lui Israel, îmi doresc să se întâmple așa cum spune promisiunea pe care ai făcut-o sclavului Tău numit David – tatălui meu. 27Dar oare va locui Dumnezeu în mod real pe pământ? Este evident că nici chiar cerul și cerul cerului nu Te pot cuprinde; cu atât mai puțin ar putea face acest lucru tocmai casa pe care am construit-o eu! 28Doamne, Dumnezeul meu, ia în considerare rugăciunea slujitorului Tău și ascultă cererea lui! Auzi ce îți spune slujitorul Tău și ascultă rugăciunea pe care el Ți-o face astăzi! 29Doresc să vegheze ochii Tăi ziua și noaptea și să privească la această casă, la locul despre care ai zis: «Acolo va fi numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău pentru acest loc. 30Ascultă cererea slujitorului Tău și a poporului Tău – Israel – când se va ruga privind spre acest loc. Ascultă din cer – de unde locuiești; ascultă și iartă! 31Se va putea întâmpla ca cineva să păcătuiască împotriva semenului lui; și apoi va fi obligat să facă un jurământ. Când va veni astfel să jure înaintea altarului din această casă, 32ascultă din cer, lucrează și judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nedrept. Aruncă împotriva capului aceluia, faptele lui. Fă dreptate celui care este om corect și recompensează-l conform dreptății lui! 33Va fi posibil ca poporul Tău – Israel – să fie învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta. Dar când el se va întoarce la Tine, va glorifica numele Tău, Ți se va ruga și va căuta bunătatea Ta în această casă, 34ascultă din cer, iartă păcatul poporului Tău – Israel – și adu-l înapoi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor lui! 35Se va întâmpla că cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie – pentru că au păcătuit împotriva Ta. Dacă ei se vor ruga privind spre acest loc, vor glorifica numele Tău și se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai pedepsit, 36ascultă-i din cer! Iartă păcatul slujitorilor Tăi și pe acela făcut de poporul Tău, Israel. Învață-i drumul bun pe care trebuie să meargă; și trimite ploaie peste țara Ta pe care i-ai dat-o ca moștenire poporului Tău! 37Când va fi în țară foamete, epidemie, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, ori când dușmanul lor le va asedia orașele – indiferent de dezastrul sau de boala care ar veni – 38este posibil ca cineva din popor sau chiar tot poporul Tău – Israel – să facă rugăciuni și cereri, recunoscându-și fiecare murdăria inimii lui și să întindă mâinile spre această casă. 39Atunci ascultă din cer – care este teritoriul locuinței Tale – și iartă-l! Acționează și recompensează pe fiecare conform faptelor lui – Tu, Cel care cunoști inima fiecăruia; pentru că numai Tu cunoști inimile tuturor oamenilor! 40Astfel, ei se vor teme de Tine tot timpul cât vor trăi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri. 41Este posibil ca străinul care nu este din poporul Tău – Israel – să vină dintr-o țară îndepărtată datorită faimei numelui Tău. 42Și se va întâmpla așa pentru că oamenii vor auzi despre faima numelui Tău, despre forța pe care o are mâna Ta și despre (cum acționează) brațul Tău întins. Când va veni și se va ruga privind spre această casă, 43ascultă din cer unde este locuința Ta și oferă-i acelui străin tot ce Îți va cere; pentru ca toate popoarele pământului să Îți cunoască numele și să aibă teamă de Tine așa cum se teme poporul Tău – Israel – și să știe că numele Tău este chemat peste această casă pe care am construit-o! 44Când poporul Tău va fi în război cu dușmanul lui – acolo unde îl vei trimite – și se va ruga lui Iahve cu mâinile îndreptate spre orașul pe care l-ai ales Tu și spre casa pe care am construit-o pentru numele Tău, 45ascultă-le din cer rugăciunea, răspunde cererii lor și fă-le dreptate! 46Când vor păcătui împotriva Ta – pentru că nu este om care să nu păcătuiască –, Te vei mânia pe ei. Îi vei face să ajungă la discreția dușmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o țară – depărtată sau apropiată – în care nu vor fi bine primiți. 47Este posibil ca acolo, în țara în care au fost luați captivi, să își analizeze comportamentul, să se întoarcă la Tine și să caute bunătatea Ta pe teritoriul celor care i-au luat captivi. Atunci vor spune: «Am păcătuit, am greșit și am comis răul!» 48Și de acolo – din țara dușmanilor lor care i-au luat captivi – se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor. Dacă Ți se vor ruga cu mâinile îndreptate spre țara lor pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, spre orașul pe care Tu l-ai ales și spre casa pe care am construit-o eu pentru numele Tău, 49ascultă din cer – din locuința Ta – rugăciunea lor, răspunde cererii lor și fă-le dreptate! 50Iartă poporul Tău care a păcătuit față de Tine! Iartă toate nedreptățile pe care le-au comis împotriva Ta; și fă ca aceia care i-au luat captivi, să se comporte cu milă și cu bunătate față de ei; 51pentru că aceștia sunt poporul Tău și moștenirea Ta – poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier! 52Doresc ca ochii Tăi să fie deschiși la cererea slujitorului Tău și la cererea poporului Tău – Israel – ca să îi asculți de fiecare dată când vor striga spre Tine după ajutor. 53Pentru că Tu – Doamne, Stăpânul nostru – i-ai separat dintre toate popoarele pământului ca să fie moștenirea Ta, așa cum i-ai spus sclavului Tău – lui Moise – când i-ai scos pe strămoșii noștri din Egipt!” 54Când a terminat Solomon toată această rugăciune cu cereri adresate lui Iahve, s-a ridicat din fața altarului lui Iahve – unde stătuse îngenuncheat – cu mâinile ridicate spre cer; 55și stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a poporului Israel cu voce tare, zicând: 56„Să fie binecuvântat Iahve, Cel care i-a dat odihnă poporului Său, Israel. Dintre toate promisiunile pe care le-a făcut prin sclavul Său numit Moise, nici măcar una nu a rămas nerespectată! 57Dumnezeul nostru numit Iahve să fie cu noi așa cum a fost cu strămoșii noștri; să nu ne abandoneze și să nu ne lase; 58ci să ne direcționeze inimile spre El, ca să ne comportăm în totalitate conform metodelor Lui și să respectăm poruncile, legile și deciziile Lui pe care le-a dat strămoșilor noștri. 59Doresc ca aceste cuvinte pe care le-am pronunțat înaintea lui Iahve, să fie ziua și noaptea înaintea Dumnezeului nostru numit Iahve; pentru ca El să facă dreptate slujitorului Lui și poporului Său – Israel – așa cum va avea nevoie în fiecare zi. 60Astfel, toate popoarele pământului să știe că Iahve este Dumnezeu și că nu mai există (un) altul. 61Dar inimile trebuie să vă fie în totalitate ale Dumnezeului nostru numit Iahve; și să trăiți conform deciziilor Lui și respectând poruncile Lui – așa cum procedați astăzi.” 62Apoi regele împreună cu tot Israelul au adus sacrificii înaintea lui Iahve. 63Solomon I-a adus lui Iahve douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi ca sacrificiu de pace. Astfel, regele și tot poporul Israel „au sfințit” casa lui Iahve. 64În aceeași zi, regele „a sfințit” mijlocul curții – acel loc din fața casei lui Iahve – pentru că acolo a adus arderile integrale, darurile de mâncare și grăsimea sacrificiilor de pace. Au procedat astfel pentru că altarul de bronz din fața (sanctuarului) lui Iahve era prea mic pentru a susține (toate) arderile integrale, darurile de mâncare și grăsimea sacrificiilor de pace. 65Solomon a celebrat atunci împreună cu tot Israelul. O mare mulțime de oameni veniți de la Lebo-Hamat și până spre Râul Egiptului, au sărbătorit înaintea Dumnezeului nostru numit Iahve – o perioadă de șapte zile; și au continuat cu alte șapte zile – adică paisprezece zile în total. 66În a opta zi, Solomon a trimis poporul acasă. Ei l-au binecuvântat pe rege și au plecat la corturile lor bucuroși și cu inimile satisfăcute pentru tot binele făcut de Iahve sclavului Său numit David și poporului Său numit Israel.

Currently Selected:

1 Regi 8: BVA

Highlight

Copy