„Văd că smerit te-ai arătat,
Iar inima ți s-a mișcat,
Atuncea când ai auzit
Cuvintele ce le-am rostit
Eu, împotriva locului,
Precum și-a oamenilor lui,
Ce vor ajunge un semn care
E de blestem și spaimă mare.
Ai plâns și Mi te-ai închinat,
Iar straiul ți l-ai sfâșiat.
Tot ceea ce tu ai făcut,
Sigur să fii, că am văzut.