Matheu 12
12
CAP. XII.
1Tru açelŭ timpŭ, m̄érse Iisusŭ Săm bătă pe tru semĕnăturĭ; Iară discipulĭi a luĭ îlĭ luă fómea, și înçepură s’frécă schicurĭ și s’măcă. 2Ma Fariseilĭi cându veḑură ’lĭ ḑiseră: Éca discipulĭi a tĕĭ facŭ açea çe nu e lĭertată s’facă Sămbăta. 3Iară elŭ lĕ ḑise: Nu avețĭ aléptă, çe are faptă Davidŭ cându îlŭ luă fómea și elŭ, și açelĭ çe era cu nĕsŭ? 4Cumŭ întră în casa alŭ Dumneḑĕŭ și mâncă pân̄ĭle de propunere, carĭ nu era lĭertatŭ niçi a luĭ s’le năcă, niçi açelorŭ çe era cu nĕsŭ, ma mașĭ a prefțilorŭ. 5Ică n’avețĭ aléptă în lege că Sămbătĕle prefțilĭ în bisérică o aspargŭ Sămbăta, și nu sŭntu stepsițĭ? 6Ma eu vĕ ḑicŭ că aóçe éste ună cama mare de biserică. 7Ma s’avéțĭ sciută çe éste: „Milă voiŭ eŭ și nu sacrificiu“ nu era s’condamnațĭ pre nestepsițĭlĭi. 8Că hilĭlu a omŭluĭ éste Domnu și a Sămbătĕlĭeĭ.
9Și cara porn̄i de acolo vine tru sinagóga lorŭ. 10Și écă acolo era unŭ omŭ care avea mâna uscată; și lŭ întrebară ḑicêndŭ: di‐se éste lĭertatŭ s’vindecă Sămbăta, tra s’pótă s’lŭ află stepsitŭ. 11Ma elŭ lĕ ḑise: care va s’hibă din voĭ omŭlu açelŭ çe s’aibă ună óe, și, s’fure că ea ’lĭ cade Sămbăta tru grópă, nu va s’o acață și va s’o scótă? 12Ma cu câtŭ cama multŭ este unŭ omŭ de câtŭ nă óe? Care va s’ḑică, este lĭertatŭ Sămbătĕle s’facă omŭlu ghine. 13Atunçea ḑise a omŭluĭ: Tinde‐țĭ mâna; și o tése; și îlĭ se féçe sănătósă ca alantă. 14Iară Fariseilĭi decară eșiră afóră, ’șĭ féçeră sborŭ contra luĭ tra s’lu chéră. 15Ma Iisusŭ cându duchi aeste, s’trapse de acolo și s’duse după nĕsŭ ghimtă multă, și lĭ vindecă pre tuțĭ. 16Și lĕ dimândă a lorŭ s’nu lŭ spună. Tra să se împlinéscă 17açea çe s’are ḑisă prin profetŭlu Isaia care ḑiçe: 18Écă feciorŭlu a m̄eu pre care lŭ alepșiu; Vrutŭlu a m̄eŭ în care ghine vru sufletŭlu a m̄eu; eŭ va s’bagŭ duhŭlu a m̄eu peste nĕsŭ, și elŭ va s’declară giudecata la națiunĭ. 19Elŭ nu va s’încace, niçi va să strigă, niçi va s’avdă çineva bóçea luĭ tru călĭurĭ. 20Călame plăsată nu va s’frângă, și mucŭ care afumegă, nu va s’astingă, până cându s’asvingă tru giudecată. 21Și în numa luĭ va să spéră națiunile;
22Atunçea ’lĭ s’aduse un demonisatŭ, orbŭ și mutŭ; și lŭ vindecă, în câtŭ orbulŭ și mutŭlu sbura și vedea. 23Și s’mira tuțĭ din poporŭ, și ḑiçea: Na‐că aestu éste hilĭlu alŭ Davidŭ? 24Ma Fariseilĭi avḑîndaluĭ ḑiseră: Aestu nu scóte demon̄ĭ, de câtŭ cu Veelzevulŭ capŭlu a demon̄ĭlorŭ. 25Iară Iisusŭ cândŭ cunoscu minduirĭle a lorŭ, lĕ ḑise: Içi‐do amirărilĭe care s’împarte contra lĭeĭ, arĕmâne pontă; și orĭ çe çetate ică casă care s’împarte contra lĭeĭ, nu va s’pótă să sta. 26Și s’fure‐că Satana, scóte pre Satana s’împărți contra luĭ; cumŭ decara va să sta amirărilĭea luĭ? 27Și s’fure‐că eu scotŭ demon̄ĭ cu Veelzevulŭ, feciorĭlĭi a voștri cu çe vâ s’lĭ scótă? Tr’açeá elĭ va s’hibă giudecătorĭlĭi a voștri. 28Ma s’fure că eu cu duhŭlu alŭ Dumneḑĕŭ scotŭ demonĭlĭi, va‐s’ḑică, amirărĭlĭea alŭ Dumneḑéŭ agiunse la voĭ. 29Ică cumŭ póte çinevâ s’întră în casa a vĕrtosŭluĭ, și s’lĭ arăchiéscă lucrurĭle, până s’nu légă cama năinte pre vĕrtosŭlu, și apoia s’lĭ despólĭe casa? 30Açelŭ çe nu éste cu mine, contra mea este; și açelŭ çe nu adună cu mine, respăndésce. 31Tr’ aestă vĕ ḑicŭ: Içi‐do pĕcatŭ și blăstemŭ a ómen̄ĭlorŭ, va s’lĕ se lĭérta: ma blăstemarea contra Sântuluĭ Duhŭ, nu va s’lĕ se lĭérta. 32Și care‐çido va s’ḑică unŭ sborŭ, contra hilĭluĭ a omŭluĭ va s’lĭ se lĭértă; Ma açelŭ çe sburasce contra Sântuluĭ Duhŭ, nu va s’lĭ se lĭértă, niçi tru eta aestă, niçi tru açea çe va s’v̄ină. 33Orĭ façețĭ pomŭlu bunŭ, și póma luĭ va s’hibă bună, orĭ façețĭ pomŭlu putredŭ, și póma luĭ putredă. 34Că din pómă se cunósce pomulu. Pulĭ de nepărtică! cumŭ putețĭ să sburîțĭ bune, cându voĭ hițĭ rĕĭ? Că de açea çe éste pre‐ma‐’nsusŭ a inimĭlĭeĭ, sburasce gura. 35Omŭlu açelŭ bunŭ scóte bunele, de tru buna v̄istére a inimĭlĭeĭ; iară omŭlu rĕu scóte arélele, de tru v̄istérea açea réua. 36Vĕ ḑicŭ decara că, și tră ici‐do sborŭ alĭuratŭ çe va să sburască omen̄ĭlĭi, va să ’șĭ da sborŭ tru ḑiua de giudecată. 37Că după sbórele a téle va s’eșĭ îndreptu, și după sbórele a téle, vă s’te condamnĭ.
38Atunçea respunseră nescânțĭ cărturarĭ și Eariseĭ, și ḑiseră: Invețătorule, vremŭ s’ vedemŭ unŭ semnŭ de la tine. 39Ma elŭ respunse și lĕ ḑise; generațiune réuă și curvă, caftă semnŭ; ma altu semnŭ nu va s’lĕ se da, de câtŭ semnulŭ a profetŭluĭ Iona. 40Că, precumŭ Iona fu treĭ ḑile și treĭ nopțĭ în pânteca chitŭluĭ, ași și hilĭlŭ a omuluĭ va s’ hibă treĭ ḑile și treĭ nopțĭ, tru inima locŭluĭ. 41Omen̄ĭ Ninevițĭ va să scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă: că elĭ s’tunusiră de predicarea luĭ Iona. Și écă aóçe éste cama multŭ de câtu Iona. 42Amirărón̄ia de la m̄ieḑă‐ḑiuă va să se scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă; că ea vine de tru mărginĭle a locŭluĭ, tra s’avdă mintimenilĭea luĭ Solomonŭ; și écă açia este cama multu de câtŭ Solomonŭ.
43Iară cându ése de tru omŭ duhŭlu necuratŭ, tréçe pe tru locurĭ fără de apă, căftândaluĭ rĕpasŭ și nŭ află. 44Atunçea ḑiçe; va s’ me tornu la casa mea, d’iu am eșită, și cându vine o află deșértă, meturată și mușețată. 45Atunçea s’ duçe și lĭa cu nĕsŭ alte șépte duhurĭ, cama réle de elŭ, și intrândaluĭ, locuescŭ acolo. Și açéle de pre urmă açeluĭ omŭ, s’ facŭ cama réle de açéle de ma năinte. Ași va s’lĭi hibă și aesteĭ réuă generațiune.
46Și pe cându nĕsŭ nincă sbura cu poporulŭ, écă muma și frațĭlĭi a luĭ stătea afóră, și lŭ căfta s’lĭ sburască. 47Și unŭ îlĭ ḑise: écă muma și frațilĭi a tĕĭ sta afóră, și caftă să sburască cu tine. 48Ma elŭ respunse și ḑise açeluĭ çe ’lĭ avea ḑisă: care éste muma mea, și carĭ sŭntu frațĭlĭi a meĭ? 49Și tése mâna câtrĕ discipulĭi a luĭ, și ḑise: écă muma mea și frațĭlĭi a m̄eĭ. 50Și açelŭ çe va s’ facă vrérea Tată m̄euĭ din çerŭ, açelŭ m̄ĭ éste frate, și soră, și mumă.
Избрани в момента:
Matheu 12: AROM
Маркирай стих
Споделяне
Копиране
Искате ли вашите акценти да бъдат запазени на всички ваши устройства? Регистрирайте се или влезте
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.