Obľúbené biblické verše z Matheu 15

Zdieľať

Ma açéle çe esŭ din inimă, açéle pângănescu omŭlu. Că din inimă esŭ urîte minduirĭ, vătămarĭ, adulterĭi, curvĭlĭ, furturĭ, mărturĭi minciunóse, blăstemurĭ.

Nu pângănésce omulŭ açea çe întră în gură, ma açea çe ése din gură, açea pângănésce omŭlu.

Aestu poporŭ s’aprochie de mine cu gura, și cu buzele me tin̄isésce, ma inima lorŭ éste multu departe de mine. Și cherută éste çe me tin̄isescu, învețândaluĭ învețăturĭ, care sŭntu dimăndaciunĭ omenesci.

Atunçea respunse Iisusŭ și ’lĭ ḑise: O mulĭére! mare éste credința ta; la s’țĭ se facă cumŭ vreĭ. Și s’vindecă hilĭea a lĭeĭ de tru açea óră.

de câtŭ mașĭ la oile cherdute a casălĭeĭ luĭ Israilŭ. Iară ea vine, se înclĭnă la elŭ și ḑise: Dómne agiută‐m̄ĭ. Ma elŭ respunse și ḑise: Nu e ghine să s’lĭă pânea a feciorĭlorŭ, și să s’arucă la cățĕlĭ. Iară ea ḑise: Ași e Dómne, ma și cățĕlĭi măcă de sĕrmele çe cadŭ de pre mésa a Domnilorŭ a lorŭ.