Iertând ceea ce nu poți uita: o provocare de 5 zileMostră

 ZIUA A DOUA

Când ceva de neschimbat se simte de neiertat

VERSETE: Romani 12:19–21, 1 Petru 5:7, Efeseni 6:11–12

Ireversibilul se poate simți de neiertat.

Când cineva ia ceva și-l nu vei primi înapoi niciodată. Când rezultatul pare ireversibil și nu poți să te aduni pentru a merge mai departe. Când te-au rănit atât de profund încât te temi că nu te vei mai simți normal vreodată.

Cu o durere care este atât de mistuitoare de la toate aceste situații dureroase, te poate scoate din minți să crezi că iertarea ar trebui să se aplice aici. Și ce ai realiza cu iertarea?

Înțeleg această întrebare. M-am luptat cu ea, eu însămi. Și în timp ce eu voi fi prima în rând să ridice mâna și să admită că iertarea este un pas greu de făcut, este, de asemenea, singurul pas care duce la ceva bun. Orice altă alegere – inclusiv alegerea de a nu face nimic și de a rămâne acolo unde suntem – nu face decât să adauge mai mult rău la rană. Iată câteva adevăruri pe care am învățat să le țin în inima mea atunci când mă străduiesc să pășesc spre iertare.

1. Iertarea este mai satisfăcătoare decât răzbunarea. (Romani 12:19-21)

Răzbunarea înseamnă să plătești de două ori pentru o rană pe care ți-a făcut-o altcineva. Ai putea crede că te va face să te simți mai bine pe termen scurt, dar pe termen lung te va costa întotdeauna mai mult din punct de vedere emoțional și spiritual decât ai vrea să plătești vreodată. Singurul lucru pe care îl va face răzbunarea ta este să adauge încă o greșeală, a ta, peste a lor.

Iertarea nu o lasă pe cealaltă persoană să fie de capul lor. De fapt, ea pune aceste persoane în mâinile lui Dumnezeu. Și apoi, pe măsură ce treci prin procesul de iertare, îți înmoaie inima. Pacea survenită din iertare este mai satisfăcătoare decât răzbunarea.

2. Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu care nu face nimic. (1 Petru 5:7)

Recent, am participat la o sesiune de întrebări și răspunsuri când cineva din public a întrebat: „Cum poate Dumnezeu să nu facă nimic?” Durerea din întrebarea ei era profundă. Cu empatie, am înțeles perfect cum se simte asta. Când suferi atât de mult încât fiecare respirație pare chinuitoare, este ușor să presupui că Dumnezeu nu face nimic.

Dar noi nu slujim unui Dumnezeu care nu face nimic. El lucrează mereu. Poate fi un miracol care lucrează lent în viața noastră. Poate arăta diferit de ceea ce ne așteptăm. Dar Dumnezeu ne iubește și El face mereu ceva. 

3. Inamicul este adevăratul răufăcător. (Efeseni 6:11–12)

Da, oamenii au de ales dacă să păcătuiască împotriva noastră sau nu. Și cu siguranță, atunci când suntem răniți, persoana care ne-a rănit poate să fi căzut de bunăvoie în planul inamicului. Dar mă ajută să îmi amintesc că această persoană nu este adevăratul meu dușman. Diavolul este real și este într-un atac cu toate forțele împotriva tuturor lucrurilor bune. El urăște cuvântul „împreună”. Și mai ales, el lucrează cu multă hotărâre împotriva a tot ceea ce aduce cinste și slavă lui Dumnezeu.

Oh, prietene, durerile de inimă pe care le porți cu tine, sunt enorme. Și dorința ta de a anula o parte din ceea ce s-a făcut este atât de de înțeles. Este în regulă să porți cu tine atât dorința ca lucrurile să se schimbe, cât și acceptarea faptului că ele nu se vor schimba de această parte a eternității. Le poți duce pe amândouă. Le poți onora pe amândouă.

Adăugarea adevărului în perspectiva noastră face chiar și ce e de neschimbat, de iertat. Nimic din toate acestea nu este simplu. Acestea nu sunt adevăruri pe care să le citești pur și simplu, ca o lectură de seară, ci e nevoie să meditezi asupra lor. Să te lași cuprins de ele. Până vom îndrăzni să umblăm în adevăr. Să trăim în el. Și poate chiar într-o zi să îl declarăm ca pe un adevăr pe care am decis să ni-l asumăm.

RĂSPUNDE: 

Uită-te înapoi la cele trei puncte despre iertare. De care ai avut nevoie cel mai mult? Scrie versetul care merge cu acel punct și petrece suficient timp meditând asupra lui și memorându-l în această săptămână.