Romani 7:15-25
Romani 7:15-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac. Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună. Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc. Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic. Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână. Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu; Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele. O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți? Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.
Romani 7:15-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
De fapt, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine; pentru că nu (reușesc să) fac ce doresc, ci tocmai ce urăsc. Astfel, dacă mă surprind făcând ce nu vreau să fac, recunosc (în mod implicit și accept) că legea (mozaică) este bună. În consecință, de fapt, nu eu sunt autorul acestor lucruri (nedorite de mine), ci păcatul care locuiește în mine. Prin faptul că vreau să fac ce este bine dar acest lucru îmi este imposibil, am devenit conștient că în mine, adică în natura mea păcătoasă, nu locuiește nimic bun. Astfel, nu reușesc să fac binele pe care-l intenționez, ci fac răul pe care nu mi-l doresc făcut. (Repet:) Dacă fac ceea ce nu doresc, atunci(, de fapt,) nu eu sunt autorul acelor lucruri, ci păcatul care locuiește în mine. Am descoperit că există următoarea lege: atunci când vreau să fac ce este bine, răul este totdeauna prezent în mine. În interiorul meu, agreez legea lui Dumnezeu. Dar observ că funcționează în ființa mea o altă lege care este în opoziție cu legea din mintea mea și care mă determină să fiu sclav al păcatului care este prezent în mine. Vai cât sunt de nenorocit! Cine mă va salva de acest mod de-a fi, care îmi aduce moartea? Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Stăpânul nostru! Astfel, la nivelul minții mele, sunt sclavul legii lui Dumnezeu; dar în natura mea păcătoasă, sunt sclav al legii păcatului.
Romani 7:15-25 Noua Traducere Românească (NTR)
Căci nu știu ce fac, întrucât nu fac ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și puterea de a face ce este bine. Căci nu fac binele pe care vreau să-l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să-l fac! Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, în omul lăuntric, mă bucur de Legea lui Dumnezeu, dar, în părțile trupului meu, văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care se află în părțile trupului meu. O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup supus morții? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea pământească slujesc legii păcatului.
Romani 7:15-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.