YouVersion
Pictograma căutare

Romani 10:1-11

Romani 10:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Fraților, doresc din inimă și mă rog lui Dumnezeu ca evreii să fie salvați. Eu pot să spun cu certitudine despre ei că au pasiune pentru Dumnezeu, dar nu știu cum trebuie să procedeze corect. Au refuzat să accepte dreptatea pe care o oferă Dumnezeu; și ignorând astfel metoda Lui, au înlocuit-o cu acea concepție a lor despre cum poți fi corect în relația cu Dumnezeu. De fapt, scopul (existenței) legii (mozaice) este (să indice spre) Cristos; pentru ca oricine crede în El, să poată fi (considerat) corect (în relația lui cu Dumnezeu). Iar despre modul în care oamenii sunt considerați corecți respectând legea (mozaică), chiar Moise personal a spus: „Omul care face aceste lucruri, își va asigura viața prin respectarea lor.” Dar despre corectitudinea care se obține prin credință, Scriptura spune: „Să nu te întrebi «Cine va urca în cer?» (ca să Îl aducă de-acolo pe Cristos) și nici «Cine va coborî în adânc?» (pentru a-L readuce pe Cristos dintre cei morți).” Apoi Scriptura mai spune: „Cuvântul este aproape de tine. El este pe buzele tale și în inima ta.” În acest text este prezentată credința despre care predicăm noi. Deci dacă în mod sincer vei declara cu gura ta pe Isus ca Stăpân (al tău) și dacă tu crezi din inimă că Dumnezeu l-a înviat dintre cei morți, vei fi salvat! Există o credință care vine din inimă; iar această credință te face acceptabil în fața lui Dumnezeu. În același timp, pentru a fi salvat, trebuie să faci și o declarație sinceră cu propria ta gură (afirmând ceea ce crezi). Scriptura confirmă, spunând: „Oricine crede în El, nu va fi făcut de rușine.”

Romani 10:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Să știți dar, frații mei, că eu Port o dorință, tot mereu, În inimă și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, m-am tot rugat Ca tot neamul Israelit Să fie-n urmă mântuit. Ei, pentru Dumnezeu Cel Sfânt, Acuma, plini de râvnă sânt, Însă în ce înfăptuiesc, Nepricepuți se dovedesc: Întrucât ei n-au cunoscut, În tot ceea ce au făcut, Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare. Au căutat, cu osebire, Să-și facă o neprihănire A lor și-atunci, nu s-au supus Neprihănirii cari, de sus, Venit-a, de la Dumnezeu. Hristosul este – vă spun eu – Sfârșitul Legii, ca astfel, Oricine o să creadă-n El, Să poată ca să dobândească Neprihănirea cea cerească. Într-adevăr, Moise a zis, Iar, în Scriptură, este scris Că, omul care împlinește Neprihănirea ce pornește Din Lege, va trăi prin ea. Dar iată, însă, ce spunea Neprihănirea arătată, Cari, de credință, este dată: „Să nu zici, în inima ta: „Cine, la cer, se va sălta?” (Adică cine suie, oare, Ca, pe Hristos, să Îl pogoare.) Sau: „Cine, în Adâncuri, poate Să se pogoare?” (Spre a-L scoate, Din moarte, pe Hristos, apoi, Și să-L aducă, pentru noi.) Ce zice ea? „Cuvântul vine. Aproape este el, de tine; În gura ta, el viețuiește, În a ta inimă, trăiește.” Cuvântu-acesta, negreșit, Drept al credinței s-a vădit, Iar noi, acum, ne străduim Ca să vi-l propovăduim. Deci, dacă tu mărturisești, Prin vorbele ce le rostești, Precum că Domn este Iisus Și dacă-n inimă ți-ai pus Credința cum că Dumnezeu L-a înviat din somnul greu Al morților, tu, negreșit, Atuncea, fi-vei mântuit. Căci prin credința ce-o vădești În a ta inimă, primești, Apoi, și tu, neprihănire – Iar prin a ta mărturisire – Ce o vei face când vorbești, Și mântuire dobândești, Căci, în Scripturi scrie: „Oricine Crede în el, să știe bine Că, de rușine, niciodat’, Nu va ajunge-a fi lăsat.”