Apocalipsa 9:1-21

Partajează

Apocalipsa 9:1-21 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și al cincilea înger a trâmbițat și am văzut că o stea a căzut din cer pe pământ; și lui i-a fost dată cheia gropii fără fund. Și a deschis groapa fără fund; și a urcat un fum din groapă ca fumul unui mare cuptor; și soarele și văzduhul au fost întunecate din cauza fumului gropii. Și din fum au ieșit lăcuste pe pământ; și le-a fost dată putere așa cum au putere scorpionii pământului. Și li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, decât numai pe acei oameni care nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Și le-a fost dat să nu îi ucidă, ci să fie chinuiți cinci luni; și chinul lor era ca și chinul scorpionului când înțeapă un om. Și în acele zile oamenii vor căuta moartea și nu o vor găsi; și vor dori să moară și moartea va fugi de la ei. Și înfățișarea lăcustelor era asemănătoare cailor pregătiți pentru bătălie; și pe capetele lor erau ca niște coroane asemănătoare aurului și fețele lor erau ca fețele oamenilor. Și aveau păr ca părul femeilor și dinții lor erau ca dinții leilor. Și aveau platoșe ca platoșele de fier; și sunetul aripilor lor era ca sunetul carelor cu mulți cai, alergând spre luptă. Și aveau cozi asemănătoare scorpionilor și erau ace în cozile lor; și puterea lor era să vatăme oamenii cinci luni. Și aveau peste ele un împărat, care este îngerul gropii fără fund, al cărui nume în evreiește este Abadon, iar în greacă are numele Apolion. Un vai a trecut; iată, vin încă două vaiete după acestea. Și al șaselea înger a trâmbițat și am auzit o voce din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, Spunând celui de al șaselea înger care avea trâmbița: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufrat. Și au fost dezlegați cei patru îngeri, care erau pregătiți pentru o oră și o zi și o lună și un an, să ucidă a treia parte din oameni. Și numărul armatei călăreților era de două sute de mii de mii; și am auzit numărul lor. Și astfel am văzut în viziune caii și pe cei ce ședeau pe ei, având platoșe de foc și de hiacint și de pucioasă; și capetele cailor erau precum capetele leilor; și din gurile lor ieșea foc și fum și pucioasă. Prin acestea trei a fost ucisă a treia parte a oamenilor, prin focul și prin fumul și prin pucioasa care ieșea din gurile lor. Fiindcă puterea lor este în gurile lor și în cozile lor; deoarece cozile lor erau asemănătoare șerpilor și aveau capete și cu acestea vătămau. Și ceilalți oameni, care nu au fost uciși prin aceste plăgi, totuși nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine dracilor și idolilor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici vedea, nici auzi, nici umbla; Și nu s-au pocăit nici de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furturile lor.

Apocalipsa 9:1-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Apoi a sunat cu goarna al cincilea înger; și am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ. Acestei stele i-a fost oferită „cheia fântânii Adâncului”. Când a deschis prăpastia adâncului, a ieșit din ea un fum ca acela provenit de la arderea combustibilului pentru încingerea unui mare cuptor. Atunci, din cauza fumului din atmosferă, lumina soarelui nu a mai putut să își producă efectul ei față de pământ. Și din fum au apărut pe pământ niște lăcuste. Ele erau la fel de periculoase ca scorpionii. Li s-a spus să nu afecteze nici iarba, nici vreo altă plantă și nici vreun copac; ci să facă rău doar oamenilor care nu sunt marcați pe frunțile lor cu sigiliul lui Dumnezeu. Acestor lăcuste li s-a permis să îi chinuiască pe oameni cinci luni, fără să îi omoare. Durerea pe care o provocau ele era ca aceea simțită la înțepătura scorpionului. În acele zile, oamenii vor dori să moară, dar le va fi imposibil. Vor căuta moartea, dar ea va fugi de ei! Lăcustele aveau aspectul unor cai pregătiți pentru luptă; și pe capete aveau ceva asemănător cu niște coroane de aur. Fața lor semăna cu a omului. Aveau părul (la fel de lung) ca cel al femeii și dinții ca de leu. Piepturile lor erau acoperite cu ceva care semăna cu niște apărători din fier; iar zgomotul pe care îl făceau cu aripile lor (atunci când se deplasau), era asemănător cu acela al multor care trase de cai într-o bătălie. Aveau cozi (cu țepi) ca scorpionii; și în acele cozi aveau forța de a face rău oamenilor în cele cinci luni. Regele lor era îngerul Adâncului. În limba ebraică, acesta se numește Abadon, iar în greacă, Apolion – adică „Distrugătorul”. Astfel s-a terminat prezentarea primului dezastru. Urmează să apară încă două. Când a sunat al șaselea înger (cu goarna lui), s-a auzit o voce care venea din cele patru colțuri ale altarului care este înaintea lui Dumnezeu. Acea voce îi spunea celui de-al șaselea înger care avea goarna: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul Mare (care este Eufrat)!” Și astfel au fost dezlegați cei patru îngeri care erau pregătiți pentru ora, ziua, luna și anul în care urma să omoare a treia parte din omenire. Am auzit numărul soldaților de cavalerie. Acesta era de două sute de milioane. În viziunea mea, am văzut cai. Iar cei care îi călăreau aveau prinse pe piept apărători roșii ca focul, albastre ca safirul și galbene ca sulful. Capetele cailor erau ca ale unor lei; iar din gurile lor ieșeau: foc, fum și sulf (aprins). Astfel a murit o treime din numărul oamenilor din cauza focului, a fumului și a sulfului. Forța cailor era în gurile și în cozile lor. Aceste cozi aveau capete de șarpe; și cu ele făceau rău oamenilor. Ceilalți oameni care nu fuseseră afectați de aceste dezastre, nu s-au pocăit; ci au continuat să se închine demonilor și idolilor făcuți din aur, din argint, din bronz, din piatră și din lemn, deși aceștia nu pot nici să vadă, nici să audă și nici să meargă… Acei oameni nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de implicarea lor în vrăjitorie, nici de imoralitate (sexuală) și nici de furturi.

Apocalipsa 9:1-21 Noua Traducere Românească (NTR)

Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I-a fost dată cheia fântânii spre Adânc. A deschis fântâna spre Adânc, și din fântână a ieșit fum, ca fumul dintr-un cuptor mare. Soarele și atmosfera s-au întunecat din cauza fumului din fântână. Din fum au ieșit pe pământ lăcuste, cărora le-a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului. Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi și nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunțile lor sigiliul lui Dumnezeu. Nu li s-a dat voie să-i omoare, ci doar să-i chinuiască timp de cinci luni. Chinul pe care-l provocau era precum chinul provocat de un scorpion când înțeapă un om. În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea, dar n-o vor găsi; vor tânji să moară, dar moartea va fugi de ei. Înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți pentru război, iar pe capete aveau ceva ca niște coroane care păreau de aur. Fețele lor erau ca niște fețe de oameni; aveau părul ca părul de femeie, iar dinții ca de leu. Aveau armuri ca niște armuri de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul unor care trase de mulți cai care aleargă în război. Aveau cozi, ca scorpionii, și ace; și în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. Aveau peste ele ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este Abaddon , iar în greacă are numele de Apollyon . Primul „vai“ s-a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“. Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, zicând celui de-al șaselea înger care avea trâmbița: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul cel Mare, Eufrat!“. Cei patru îngeri, care fuseseră pregătiți chiar pentru ora, ziua, luna și anul acela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. Numărul soldaților cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii; am auzit numărul lor. Iată cum am văzut în vedenie caii și pe cei care-i călăreau: aveau armuri de un roșu aprins, albastru vinețiu și galben ca sulful. Capetele cailor erau ca niște capete de lei, iar din gurile lor ieșeau foc, fum și sulf. A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, și anume prin focul, fumul și sulful care ieșeau din gurile cailor. Puterea cailor era în gurile și în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea șerpilor, având capete cu care făceau rău. Oamenii care au mai rămas, și anume cei care nu au fost omorâți de aceste urgii, nu s-au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor și idolilor de aur, argint, bronz, piatră și lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Și nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de preacurvia lor și nici de furturile lor.

Apocalipsa 9:1-21 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înțeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Fețele lor semănau cu niște fețe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca dinții de lei. Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulți cai care se aruncă la luptă. Aveau niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”. Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!” Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; le-am auzit numărul. Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.