Apocalipsa 6:1-17Partajează

Apocalipsa 6:1-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și am văzut când Mielul a deschis unul dintre sigilii și am auzit, ca zgomotul unui tunet, pe una dintre cele patru ființe vii spunând: Vino și vezi. Și am văzut și, iată, un cal alb; și cel ce ședea pe el avea un arc; și i-a fost dată o coroană; și a ieșit înainte, cucerind și pentru a cuceri. Și când a deschis al doilea sigiliu, am auzit pe a doua ființă vie spunând: Vino și vezi. Și a ieșit un alt cal, roșu; și celui ce ședea pe el i-a fost dat să ia pacea de pe pământ și ca ei să se ucidă unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare. Și când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia ființă vie, spunând: Vino și vezi. Și m-am uitat și, iată, un cal negru; și cel ce ședea pe el avea în mâna sa o balanță. Și am auzit o voce în mijlocul celor patru ființe vii, spunând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar; și vezi să nu vatămi untdelemnul și vinul. Și când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de a patra ființe vii spunând: Vino și vezi. Și m-am uitat și, iată, un cal gălbui; și numele celui ce ședea pe el era Moartea, și Iadul venea cu el. Și li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, să ucidă cu sabie și cu foamete și cu moarte și cu fiarele pământului. Și când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce au fost uciși pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au ținut-o. Și strigau cu voce tare, spunând: Până când, Doamne sfânt și adevărat, nu judeci și nu răzbuni sângele nostru de la cei ce locuiesc pe pământ? Și le-au fost date robe albe fiecăruia dintre ei; și li s-a spus că trebuie să se odihnească încă puțin timp, până când se va împlini și numărul părtașilor lor de servire și al fraților lor, care urmau să fie uciși ca ei. Și m-am uitat când a deschis al șaselea sigiliu și, iată, a fost un cutremur mare; și soarele a devenit negru ca o pânză de sac din păr și luna a devenit ca sângele; Și stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele lui necoapte când este scuturat de un vânt puternic. Și cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul; și fiecare munte și insulă au fost mutate din locurile lor. Și împărații pământului și oamenii de vază și cei bogați și căpetenii și cei puternici și fiecare rob și fiecare om liber s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților; Și spuneau munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți-ne de la fața Celui ce șade pe tron și de la furia Mielului; Pentru că a venit ziua cea mare a furiei lui, și cine poate sta în picioare?

Apocalipsa 6:1-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Am văzut cum Mielul a rupt primul dintre cele șapte sigilii. Atunci am auzit pe una dintre cele patru ființe vii, spunându-mi cu mare intensitate (sonoră) în voce, ca un tunet: „Vino!” Apoi am văzut un cal alb; iar cel care stătea pe el, avea un arc. I-a fost dată și o coroană (pe cap). El a venit ca un invadator care obține (cu certitudine) victoria. Când a rupt Mielul al doilea sigiliu, am auzit a doua ființă vie spunând: „Vino!” Atunci a apărut un cal roșu. Celui care stătea pe el, i s-a dat o mare sabie și i s-a permis să ia pacea de pe pământ. În aceste condiții, oamenii se vor înjunghia unii pe alții. Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit a treia ființă vie zicându-mi: „Vino!” Și am văzut un cal negru călărit de cineva care avea în mână o balanță. Atunci am auzit între cele patru ființe vii ceva asemănător cu o voce, care spunea: „O măsură de grâu pentru un dinar; și trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu stricați uleiul și vinul!” Când a rupt Mielul al patrulea sigiliu, am auzit vocea unei alte ființe vii, a patra, spunând: „Vino!” Atunci am văzut un cal gălbui. Cel care îl călărea se numea „Moartea” și era urmat de „Locuința morților”. Li s-a dat aprobare să omoare a patra parte din locuitorii pământului; și au putut să facă acest lucru prin războaie, prin foamete, prin epidemii și prin invazia animalelor sălbatice. Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut că sub altar erau sufletele celor care fuseseră înjunghiați din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mesajului pe care acei oameni l-au transmis semenilor lor. Aceste suflete strigau cu mare intensitate în vocea lor: „Stăpâne sfânt și adevărat, cât timp va mai trece până când vei judeca și vei pedepsi pe locuitorii pământului pentru moartea noastră?” Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă; și li s-a spus să mai aștepte puțin în timp ce se odihnesc, până când se va completa numărul sclavilor (Lui Dumnezeu) care vor muri la fel ca ei. Am văzut și când Mielul a rupt al șaselea sigiliu. Atunci s-a produs un mare cutremur. Soarele a devenit negru ca pânza unui sac făcută din păr; și luna a devenit (roșie) ca sângele. Stelele cerului au căzut pe pământ exact cum cad smochinele verzi atunci când smochinul este scuturat de un mare vânt. Cerul s-a strâns și a devenit exact ca un sul înfășurat; iar munții împreună cu toate insulele s-au deplasat din locul lor. Regii de pe pământ, conducătorii militari, bogații, cei cu mare influență în lume, toți sclavii și toți oamenii liberi s-au ascuns în peșteri și între stâncile munților. Ei vorbeau acelor stânci, zicând: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de prezența Celui care stă pe tron și de mânia Mielului! Pentru că a venit acea mare zi a mâniei lor; și cine (Le) poate rezista?”

Apocalipsa 6:1-17 Noua Traducere Românească (NTR)

Am văzut când a deschis Mielul unul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“. M-am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească. Și când a deschis Mielul al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă vie zicând: „Vino!“. Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare. Când a deschis Mielul al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă vie zicând: „Vino!“. M-am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanță. Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „O măsură de grâu pentru un denar! Trei măsuri de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“. Când a deschis Mielul al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii zicând: „Vino!“. M-am uitat și iată că a ieșit un cal verzui, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și cu ajutorul animalelor sălbatice de pe pământ. Când a deschis Mielul al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“. Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit. Apoi am văzut când a deschis Mielul al șaselea sigiliu; și a avut loc un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii când este scuturat de un vânt puternic. Cerul a fost strâns ca un sul care este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?“.

Apocalipsa 6:1-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască. Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului. Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și i s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei. Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele și stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?”