Apocalipsa 12:4-12
Apocalipsa 12:4-12 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile. Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. Şi am auzit un glas puternic în cer zicând: Acum a venit mântuirea şi puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Hristosului Său, pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte. Însă ei l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte. De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri, şi cei ce locuiţi în ele! Dar vai vouă, pământ şi mare, căci a coborât Diavolul la voi şi vine cu mânie mare, văzând că nu mai are decât puţin timp!
Apocalipsa 12:4-12 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și coada lui trăgea a treia parte a stelelor cerului și le arunca pe pământ; și dragonul a stat în picioare înaintea femeii care era gata să nască, pentru ca să îi mănânce copilul imediat ce va fi născut. Și a născut un copil de parte bărbătească, ce a fost născut pentru a conduce toate națiunile cu un toiag de fier; și copilul a fost răpit la Dumnezeu și la tronul lui. Și femeia a fugit în pustie, unde are pregătit un loc de la Dumnezeu, ca acolo ei să o hrănească o mie două sute șaizeci de zile. Și a fost război în cer; Mihail și îngerii lui au luptat împotriva dragonului; și dragonul și îngerii lui au luptat. Și nu au învins; nici locul lor nu a mai fost găsit în cer. Și a fost aruncat afară dragonul cel mare, acel șarpe bătrân, numit Diavolul și Satan, care înșală întreaga lume; a fost aruncat pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el. Și am auzit o voce tare, spunând în cer: Acum a venit salvarea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și puterea lui Cristos, pentru că a fost aruncat jos acuzatorul fraților noștri, cel care i-a acuzat înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte. Și l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor; și nu și-au iubit viața până la moarte. Din această cauză, bucurați-vă voi ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai locuitorilor pământului și ai mării! Pentru că diavolul a coborât la voi, având furie mare, deoarece știe că mai are doar puțin timp.
Apocalipsa 12:4-12 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Cu coada trăgea a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Balaurul stătea înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naște, să‑i mănânce copilul. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El va păstori toate neamurile cu un toiag de fier . Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui, iar femeia a fugit în pustiu, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile. Iar în cer s‑a făcut război: Mihail și îngerii lui s‑au luptat cu balaurul. Balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei, dar n‑au putut birui, și nu s‑a mai găsit loc pentru ei în cer. Astfel, balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, cel care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, pentru că acuzatorul fraților noștri a fost aruncat jos, el, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte. Ei l‑au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și‑au iubit viața până la moarte. De aceea bucurați‑vă, ceruri și voi, care locuiți în ceruri! Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s‑a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.”
Apocalipsa 12:4-12 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile. Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte. De aceea bucurați-vă, ceruri și voi care locuiți în ceruri! Vai de voi, pământ și mare, căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme!”
Apocalipsa 12:4-12 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
El târa cu coada a treia parte dintre stelele din cer și le arunca pe pământ. Apoi a venit înaintea femeii care urma să nască, intenționând ca atunci când i se va naște copilul, să i-l mănânce. Copilul pe care l-a născut aceasta, a fost băiat. El urma să conducă toate națiunile lumii cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, (chiar) la tronul Său. Apoi femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită o mie două sute șaizeci de zile. În cer a fost și un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu dragonul și cu îngerii lui, care au fost învinși. Astfel, pentru ei nu a mai fost loc în cer. Marele dragon – șarpele care are o proveniență străveche, adică cel numit Diavolul și Satan, acela care înșală întreaga omenire – a fost aruncat pe pământ. Și împreună cu el, au fost aruncați și „îngerii” lui. Am auzit o voce care striga cu mare intensitate, zicând: „Acum a venit salvarea, forța și Regatul Dumnezeului nostru; iar Cristos, care este Trimisul Său, Își exercită autoritatea. Acuzatorul fraților noștri – cel care atât ziua cât și noaptea îi reclama înaintea Dumnezeului nostru – a fost aruncat! Ei l-au învins datorită sângelui Mielului și prin faptul că și-au riscat viața mărturisind Cuvântul Său. Deci să se bucure cerul și cei care locuiesc în el! Dar vai de tine, pământ; și de tine, mare; pentru că Diavolul a coborât la voi plin de mânie, știind că nu mai are decât puțin timp!”
Apocalipsa 12:4-12 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Cu coada, după el, trăgea A treia parte dintre stele, Și, pe pământ – stelele-acele – În urmă, el le-a aruncat. Apoi, balaurul a stat În fața celei ce avea Să nască, pentru că voia Să îi înghită pruncul care, Trebuia-n lume, a apare. Apoi, femeia a născut Și, un fecior, ea a avut, Care avea să cârmuiască Toată suflarea omenească – Deci neamurile care sânt, Pe fața-ntregului pământ – Mereu, cu un toiag de fier. Acest copil a fost, la cer – La Dumnezeu – apoi, răpit. Femeia-n urmă a fugit, Să se ascundă, în pustie, Pentru a fi, timp de o mie Și două sute și șaizeci De zile-adăpostită. Deci, În locu-anume pregătit De Dumnezeu, ea a venit, Unde – în vremea amintită – A trebuit a fi hrănită. În ceruri, s-a iscat apoi, Un mare și aprig război, Când Mielul care a venit, De ai Săi îngeri însoțit, Peste balaurul cel mare, S-a năpustit cu-nverșunare. Balaurul avea și el Oaste de îngeri și, astfel, Să țină piept, a încercat, Cu disperare, și-a luptat Cu oastea lui, dar n-a putut, Ci a sfârșit a fi bătut, Iar, loc, în cer, nu s-a găsit, Nici pentru el și – negreșit – Nici pentru cei ce-l însoțeau Și cari, în slujba lui, erau. Astfel, balaurul cel mare – Șarpele din vechime, care, Satan și Diavol e chemat, Acela care a-nșelat Întreaga lume – s-a trezit, Că, pe pământ, e azvârlit. Zvârliți au fost, de-asemenea, Și îngerii ce îi avea. Apoi, un glas, am auzit, În cer, cari astfel a vorbit: „Iată, venit-a mântuirea, Puterea, precum și-mplinirea Împărăției cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Și stăpânirea lui Hristos, Căci aruncat e-acuma, jos, Cel care îi pâra, mereu, Pe-ai noștri frați, la Dumnezeu. Ei biruință-au câștigat Prin sângele ce l-a vărsat Mielul, asupra tuturor, Și prin mărturisirea lor. Nimic nu au precupețit – Nici viața lor, nu și-au iubit – Ci au dorit, mai mult, să moară, Decât să-și lase, bunăoară, Cuvântul mărturiei lor. De-aceea dar, cerurilor – Și voi care, în ceruri, stați – Acuma să vă bucurați! Dar vai are a fi de voi, Pământule, și mare-apoi! Căci diavolul, pe-al vost’ întins, A pogorât, fiind cuprins De o năpraznică mânie, Pentru că el prea bine știe Că timpul său a fost scurtat.”
Apocalipsa 12:4-12 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Coada lui târa a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Dragonul stătea înaintea Femeii care trebuia să nască pentru a devora copilul când va fi născut. Ea a născut un copil de parte bărbătească, care va păstori toate neamurile cu un sceptru de fier; copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul său, iar Femeia a fugit în pustiu, acolo unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile. Și s-a făcut un război în cer: Mihaél și îngerii lui s-au luptat cu dragonul; și dragonul a luptat împreună cu îngerii lui, dar n-a avut putere și nu s-a mai găsit locul lor în cer. Atunci a fost aruncat dragonul cel mare, șarpele cel de la început, care se cheamă diavolul și Satàna, cel care înșală toată lumea, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Și s-a auzit un glas puternic în cer spunând: „Acum a venit mântuirea și puterea, împărăția Dumnezeului nostru și puterea Unsului său, pentru că a fost aruncat [afară] acuzatorul fraților noștri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ziua și noaptea, dar ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit viața până la moarte. De aceea bucurați-vă, ceruri și cei care locuiți în ele! Vai pământului și mării, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de mânie mare pentru că știe că mai are puțin timp!”.
Apocalipsa 12:4-12 Noua Traducere Românească (NTR)
a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să-l mănânce. Ea a născut un fiu, un băiat, care urma să conducă toate națiunile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. Iar femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca să poată fi hrănită acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile. În Cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s-au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s-au războit și ei. Dar n-au putut învinge și locul lor nu li s-a mai găsit în Cer. Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Apoi am auzit în Cer un glas puternic, zicând: „Acum au venit mântuirea, puterea, Împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului Său, căci acuzatorul fraților noștri a fost aruncat, a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte. Ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit viața, chiar până la moarte. De aceea, bucurați-vă, ceruri, și voi, cei ce locuiți în ele! Vai de voi, pământ și mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mare furie, fiindcă știe că are puțină vreme!“.
Apocalipsa 12:4-12 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile. Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte. De aceea bucurați-vă, ceruri și voi care locuiți în ceruri! Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.”