YouVersion
Pictograma căutare

Psalmul 25:1-10

Psalmul 25:1-10 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Doamne, doar către Tine, eu Îmi înalț sufletul, mereu. (Oprire) Doamne, mă-ncred numai în tine, Ca să n-ajung dat de rușine Și să se bucure acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei! Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat. Arată-mi Doamne, ne-ncetat, Căile Tale și mă-nvață Să am cărarea Ta, în față. O Doamne, Dumnezeul meu, În adevărul Tău, mereu, Mă-nvață, mă călăuzește. A Ta poruncă-mi dăruiește, Pentru că Tu, în toate cele, Ești Domnul mântuirii mele. Tu ești Acela-n care eu Am să nădăjduiesc mereu! Să-Ți amintești de-a Ta-ndurare, De bunătatea Ta cea mare, Căci pe vecie dăinuiesc. Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare! Iată că Domnul Dumnezeu E bun și este drept, mereu. El, păcătoșilor, le-arată Calea ce trebuie urmată. Pe cei smeriți, să umble-i face, În tot ce este drept și-n pace, Căci îi învață calea Lui. Iată, cărarea Domnului, Credincioșie pe ea, are Și plină e de îndurare, Pentru cei care-I împlinesc Poruncile și Îi păzesc, Cu grijă, legământul dat, Ce pentru noi a fost lăsat.