YouVersion
Pictograma căutare

Psalmul 119:25-40

Psalmul 119:25-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Sufletul meu este lipit de praful pământului: încurajează-mă, conform Cuvântului Tău! Mi-am analizat comportamentul; și Tu mi-ai răspuns. Învață-mă legile Tale! Ajută-mă să mă acomodez cu deciziile Tale; și mă voi gândi atent la minunile Tale! Sufletul meu plânge din cauza întristării. Ridică-mă – conform Cuvântului Tău! Ține-mă departe de drumul înșelăciunii. Fii binevoitor și învață-mă Legea Ta! Aleg metoda consecvenței (în ascultarea de Tine); și accept deciziile tale. Mă atașez de afirmațiile Tale. Doamne, nu mă lăsa să ajung să îmi fie rușine! Alerg pe drumul (respectării) poruncilor Tale, pentru că Tu îmi liniștești inima. Doamne, învață-mă să trăiesc în acord cu regulile Tale; și le voi respecta până la sfârșitul vieții! Dă-mi abilitatea de a respecta legea Ta; și mă voi conforma cerințelor ei cu toată inima mea! Condu-mă pe drumul (respectării) poruncilor Tale, pentru că aceasta este satisfacția mea! Apleacă-mi inima spre afirmațiile Tale și nu spre câștigul necinstit! Deviază-mi privirea de la observarea lucrurilor fără valoare. Înveselește-mă pe drumul Tău! Respectă-Ți promisiunea făcută sclavului Tău și celor care se tem de Tine! Depărtează de mine defăimarea care mă sperie, pentru că deciziile Tale sunt bune! O, cât de mult doresc (să fie aplicate) deciziile Tale. Încurajează-mă – conform dreptății Tale!

Psalmul 119:25-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Sufletul meu se-apleacă până Lipit ajunge de țărână. Mă-nviorează, de îndată, După făgăduința dată! Eu Îți vorbesc despre-a mea cale, Iar Tu mă-nveți legile Tale! Doamne, mi-ai dăruit porunci: Fă-mă să le pricep și-atunci, Voi cugeta fără-ncetare La minunata Ta lucrare. Sufletu-mi plânge întristat, De suferință apăsat. După al Tău Cuvânt, cer eu Să mă ridici, o Domnul meu! Doamne, de necredincioșie Mă-ndepărtează! Fă să vie, Asupra mea, a Ta-ndurare, Ca să urmez Legea pe care Tu ai lăsat-o! Iată, eu Doresc să îmi aleg, mereu, A adevărului Tău cale! Voi căuta, legile Tale, Sub ai mei ochi de a le ține. Să nu mă lași dar, de rușine, Căci de-a Ta-nvățătură eu Caut ca să mă țin mereu! Iată, alerg pe a Ta cale Păzind porunca Legii Tale, Pentru că Tu doar, Doamne, poți, La loc larg, inima să-mi scoți. Învață-mă Doamne, mereu, Orânduirea Ta, iar eu Am să o țin pân’ la sfârșit! Pricepere dă-mi, negreșit, Ca a Ta Lege s-o păzesc, Din inimă, și s-o-mplinesc! Povățuiește-mă mereu, Poruncile să le țin eu, Căci calea lor îmi place mie. Deschisă inima să-mi fie, Spre-nvățătura minunată – Care de Tine-a fost lăsată – Nu spre câștig! O, Domnul meu, Abate ai mei ochi, mereu, De la lucrările deșarte! De ele, ține-mă departe! Doamne, asupra mea, veghează! Pe calea Ta, mă-nviorează! Fă ca să fie împlinit Ceea ce ai făgăduit Robului Tău și celor care Se tem de brațul Tău cel tare! Doamne, Te rog, îndepărtează Ocara ce mă-nfiorează! Căci judecata Ta se-arată, De bunătate, încărcată. Doamne – necontenit – doresc, Porunca să Ți-o împlinesc! După neprihănirea care O ceri Tu, de la fiecare, Voiesc să fie viața mea!