YouVersion
Pictograma căutare

Proverbele 31:15-28

Proverbele 31:15-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Ea se trezește când este încă întuneric, își hrănește familia și oferă servitoarelor ei ce este stabilit să primească fiecare dintre ele. Ea se gândește la un teren pe care îl cumpără. Apoi, din venitul pe care îl obține, plantează (pe el) o vie. Se echipează cu forță și își antrenează brațele să lucreze mai bine. Ea constată că prosperă în comerțul pe care îl face; și sursa ei de lumină nu se stinge noaptea. Mâna ei folosește furca și ține fusul cu degetele. Acea femeie își deschide brațele pentru omul sărac și își întinde mâinile (cu generozitate) spre cel care are nevoie de ajutor. Când ninge, ea nu se sperie pentru familia ei; pentru că toți membrii acesteia sunt îmbrăcați cu haine care au culoarea roșu-aprins. Își lucrează pături; și are haine făcute din in subțire și din material textil colorat roșu-închis. Soțul ei este respectat la porțile orașului, când stă între bătrânii țării. Acea femeie face și haine lungi, pe care le vinde. Ea oferă comercianților centuri. Se îmbracă cu forță și cu demnitate. Și nu este afectată de ziua mâniei. Vorbește cu înțelepciune; și limba ei oferă învățături plăcute. Ea este femeia atentă la bunăstarea familiei ei; și nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se ridică în picioare și o declară fericită. La fel procedează și soțul ei care o laudă, zicând

Proverbele 31:15-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Noaptea încă mai stăpânește, Dar ea, din somn, se și trezește: Își pune lucrul ei la cale Și dă mâncare casei sale. La un ogor ea se gândește, Și merge de îl târguiește. Din rodul ce-l va dobândi Din muncă, vie va sădi. Își strânge brâul voinicește, Și brațele și le-oțelește. Vede că munca-i merge bine. Lumina-aprinsă noaptea-și ține. Are să-și ieie furca-n mână, Iar fusu-n degete-o să-l țână. Ajută pe nenorocit Și-l miluiește pe lipsit. Ea nu se teme de zăpadă – Oricât de multă o să cadă – Căci a muncit până târziu Și numai în cărămiziu Îi este casa îmbrăcată. Să-i facă față, o să poată, Zăpezii și teamă nu are Oricât se va vădi de mare. Să-și țeasă-nvelitori, îi place; Din in și purpură, își face Haine, căci lucru-i e plăcut. Bărbatul ei bine-i văzut Dacă la poartă a ieșit Și cu bătrânii a vorbit. Cămăși face, și cingători Și vinde-apoi, la negustori. Ea se îmbracă cu tărie, Și slava să și-o poarte știe. Are, mereu, belșug de pâine Și râde de ziua de mâine. Înțelepciune răspândește În jur, atuncea când vorbește. Învățături plăcute are Pe limbă, pentru fiecare. Veghează-asupra casei sale, Cum își veghează a sa cale; Muncește, după legea firii, Și nu vrea pâinea lenevirii. Copiii ei, când se trezesc, Drept fericită, o numesc; De-asemenea, și-al ei soț când Se scoală-o laudă, zicând