YouVersion
Pictograma căutare

Filipeni 3:4-11

Filipeni 3:4-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Desigur, eu aș fi justificat să mă bazez pe aceste lucruri. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în astfel de lucruri, eu aș fi mai determinat decât el. Am fost circumcis în cadrul poporului Israel când aveam opt zile; și fac parte dintre descendenții lui Beniamin. Eu deci sunt evreu, născut din părinți evrei. Referitor la doctrina legii (mozaice), am optat (în trecut) pentru a fi fariseu. Entuziasmul pe care l-am avut, m-a determinat să persecut comunitatea creștinilor. Iar cu privire la dreptatea care se obține prin respectarea legii (mozaice), am trăit ireproșabil. Dar din cauza (descoperirii) lui Cristos, am considerat toate acestea ca fiind o pierdere (acceptabilă). Chiar și acum le consider pe toate ca pe o pierdere care a fost compensată de cunoașterea lui Cristos Isus, Stăpânul meu. Pentru El am acceptat abandonarea tuturor acestor lucruri pe care le evaluez (acum) ca fiind niște gunoaie – ca să Îl câștig pe Cristos. Și doresc că fiu găsit în El, dar nu bazându-mă pe dreptatea mea personală care provine din respectarea legii (mozaice); ci pe aceea care se primește prin credința în Cristos. Ea este acea dreptate pe care o oferă Dumnezeu prin credință. Doresc să Îl cunosc pe El și să beneficiez de forța prin care a fost înviat. Vreau să fiu partener cu El la suferințe și să mă identific cu moartea Lui. Sper ca astfel să beneficiez (și) de înviere.

Filipeni 3:4-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Măcar că eu chiar aș putea, Pricini de-ncredere-a avea, În multe lucruri care sânt Aflate, pe acest pământ. Dacă, încredere, cumva, Poate să aibă cineva, În lucruri pământești, mereu, Mai multă, pot ca să am eu. Eu – printre toți ceilalți, din jur – Tăiat mă aflu, împrejur; De neam, mă trag, din Israel, Și sunt Evreu, de al meu fel; Ca seminție, negreșit, Din Beniamin, eu am ieșit, Iar după Lege, Fariseu Am fost, întotdeauna, eu. În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană. Dar lucruri care, pentru mine, Erau câștig, acum, mai bine, Le-am socotit făr’ de folos, Fiind doar pierderi, în Hristos. Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit, Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus. Cu o dorință de nespus, Cătam să Îl cunosc, pe El, Și să-nțeleg apoi, astfel, Puterea învierii Lui; Cu suferința Domnului, Voiam să fiu, în părtășie, Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie. Astfel, cu orice chip, am vrut, S-ajung – dacă s-ar fi putut – La învierea morților.