Marcu 6:45-56
Marcu 6:45-56 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Îndată după aceea Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui pe partea cealaltă, spre Betsaida, cât timp El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, s-a dus pe munte ca să se roage. Se făcuse seară şi corabia lor era în mijlocul mării, iar El era singur pe ţărm. Văzându-i cum se chinuiau vâslind, fiindcă vântul le era potrivnic, cam pe la a patra strajă din noapte, Iisus a venit către ei mergând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. Dar ei, când l-au văzut că merge pe mare, au crezut că este o nălucă şi au început să ţipe, căci L-au văzut toţi şi s-au tulburat. Iisus a vorbit însă îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” Şi s-a suit la ei în corabie şi vântul s-a potolit. Ei erau foarte uimiţi în sinea lor, pentru că nu pricepuseră nimic din înmulţirea pâinilor, iar inima le era împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la ţărm. Şi numai ce a ieşit din corabie, că îndată l-au şi cunoscut. Cutreierând tot ţinutul acela, oamenii au început să-i ducă pe bolnavi pe paturi oriunde auzeau că este El. Şi oriunde se ducea El, prin târguri, în cetăţi sau în sate, îi aşezau acolo, la marginea drumului, pe cei bolnavi şi Îl rugau ca măcar de poala hainei Lui să-i lase să se atingă, iar toţi cei care se atingeau de El se vindecau.
Marcu 6:45-56 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii. Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage. Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat. Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei. Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat; Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți! Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau. Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită. Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm. Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut, Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el. Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
Marcu 6:45-56 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El dă drumul mulțimii. După ce și‑a luat rămas‑bun de la ei, S‑a dus pe munte ca să Se roage. Când s‑a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. I‑a văzut pe ucenici necăjindu‑se cu vâslitul, căci vântul le era împotrivă, și într‑a patra strajă din noapte, a venit la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei. Când L‑au văzut ei umblând pe mare, au crezut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L‑au văzut și s‑au înspăimântat. Isus le‑a vorbit îndată și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” Apoi S‑a suit la ei în barcă, iar vântul s‑a oprit. Ei au rămas nespus de uimiți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au coborât din barcă, oamenii L‑au recunoscut îndată pe Isus, au alergat prin tot ținutul și au început să aducă bolnavi în paturi pretutindeni unde se auzea că era El. Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și‑L rugau să le dea voie măcar de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.
Marcu 6:45-56 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Îndată Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta El avea să dea drumul norodului. După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. I-a văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și într-a patra strajă din noapte a mers la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au ieșit din corabie, oamenii L-au cunoscut îndată pe Isus, au alergat prin toate împrejurimile și au început să-i aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.
Marcu 6:45-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Isus i-a determinat pe discipolii Săi să urce în barcă și să traverseze imediat, înaintea Lui, pe celălalt mal, în zona Betsaida. În acest timp, El intenționa să ofere oamenilor posibilitatea să plece acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la mulțimile de oameni, Isus S-a dus pe munte ca să Se roage. Când s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe mal. A văzut că discipolii Lui vâsleau cu mare dificultate, pentru că vântul bătea din față. Chiar în timpul când își efectua serviciul nocturn de pază a patra gardă, Isus a mers spre ei, călcând peste apă. Intenționa să treacă pe lângă ei; dar discipolii, având impresia că văd o fantomă care umblă pe mare, au țipat. Gestul lor a fost cauzat de faptul că s-au speriat. Dar Isus le-a vorbit imediat, zicându-le: „Curaj! Sunt Eu; nu vă temeți!” Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinși de cele întâmplate, pentru că fiind insensibili și nereceptivi, nu înțeleseseră mesajul care le fusese transmis odată cu înmulțirea (recentă a) pâinilor și a peștilor. După ce au traversat marea, au ajuns cu barca pe malul localității Ghenezaret. Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut imediat pe Isus. Alergând prin localitățile învecinate și pe tot traseul pe care auzeau că trecea Isus, aduceau bolnavii la El. Aceștia, fiind puși în drumul Lui, Îl rugau să le permită doar să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți procedau astfel, erau vindecați.
Marcu 6:45-56 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Pe ucenicii Săi, Iisus, În acea seară chiar, i-a pus Să ia corabia-napoi, Către Betsaida. El, apoi, A dat drumul poporului Și-a mers pe vârful muntelui, În liniște, de s-a rugat. Când înserarea s-a lăsat, Luntrea trecu linia zării Și-ajunse în mijlocul mării. Abia atunci, din munți, de sus, Spre țărm, a coborât Iisus. Pe-al mării mal, când a sosit, Pe ucenici, El i-a zărit, De vânturi, cum izbiți erau, Cum cu furtuna se luptau, Prinși de vârtejuri, ca de-o vrajă. Astfel, pe la a patra strajă, Iisus plecă spre locu-n care Ei se aflau, pășind pe mare, Cu gândul ca, pe lângă ei, Să treacă. Oamenii acei, Când, de departe, L-au zărit, Că-i o nălucă, au gândit, Și-nvinși de spaimă, au țipat, Atunci când S-a apropiat. Iisus, văzându-i îngroziți, Le spuse: „Eu sunt! Îndrăzniți! Fiți fără teamă! Vin la voi!” Și, în corabie, apoi, Din valul mării, a pășit. Vântul, îndată, s-a oprit, Iar ucenicii au rămas Înmărmuriți și fără glas, Pentru că ei n-au priceput Minunea care s-a făcut, Cu pâinea ce-a fost înmulțită, Căci aveau inima-mpietrită. Trecură marea. S-au oprit Într-un ținut, ce s-a numit Drept al Ghenezaretului. Cei de prin partea locului, Îl cunoscură pe Iisus. Pe toți bolnavii i-au adus Și-n fața Lui, i-au așezat. Prin orice loc El a umblat, Cei sănătoși, bolnavi scoteau, Pe pat, afară, și-L rugau Să-i lase, haina să-I atingă Și astfel, boala să-și învingă. Toți care s-au apropiat De haina Lui, s-au vindecat.
Marcu 6:45-56 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre țărmul de lângă Betsáida până ce va fi dat drumul mulțimii. După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage. Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat. Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei. Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige, căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”. Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine, căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită. După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét și au tras la țărm. Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată, unii au alergat în toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi oriunde auzeau că se află el. Și, oriunde intra, în sate, în cetăți sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în piețe și-i cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei. Și toți cei care se atingeau de el erau salvați.
Marcu 6:45-56 Noua Traducere Românească (NTR)
Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage. Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus. Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.
Marcu 6:45-56 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.