Marcu 2:1-28Partajează

Marcu 2:1-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și din nou a intrat în Capernaum după câteva zile; și s-a auzit că este în casă. Și îndată mulți s-au adunat, încât nu mai era loc să îi încapă, nici măcar în apropierea ușii; și le predica cuvântul. Și au venit la el, aducând un paralitic, purtat de patru oameni. Și cum nu puteau să se apropie de el din cauza mulțimii, au descoperit acoperișul unde era; și după ce l-au spart, au coborât patul pe care zăcea paraliticul. Când Isus a văzut credința lor, i-a spus paraliticului: Fiule, păcatele tale îți sunt iertate. Dar erau unii din scribi, șezând acolo și cugetând în inimile lor, De ce vorbește acesta astfel de blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu? Și Isus, cunoscând îndată în duhul său că ei cugetau așa în ei înșiși, le-a spus: De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor a spune paraliticului: Păcatele tale îți sunt iertate, sau a spune: Ridică-te și ia-ți patul și umblă? Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (i-a spus paraliticului), Îți spun: Ridică-te și ia-ți patul și du-te acasă. Iar el îndată s-a ridicat și luând patul, a ieșit înaintea tuturor; astfel că toți erau uimiți și îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: Nu am văzut niciodată așa ceva. Și a ieșit din nou lângă mare; și toată mulțimea venea la el, iar el îi învăța. Și pe când trecea pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la recepția vămii și i-a spus: Urmează-mă. Iar el s-a sculat și l-a urmat. Și s-a întâmplat, pe când Isus ședea la masă în casa lui Levi, că mulți vameși și păcătoși ședeau și ei împreună cu Isus și discipolii lui; fiindcă erau mulți și îl urmau. Și când l-au văzut scribii și fariseii mâncând cu vameșii și păcătoșii, le-au spus discipolilor săi: Cum se face că mănâncă și bea cu vameșii și păcătoșii? Și Isus auzind le-a spus: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință. Și discipolii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească; și au venit și i-au spus: De ce discipolii lui Ioan și ai fariseilor postesc, dar discipolii tăi nu postesc? Și Isus le-a spus: Pot însoțitorii mirelui să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei, nu pot posti. Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în acele zile. Și nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; altfel, bucata cea nouă care umple, ia din cea veche și ruptura se face mai rea. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile și vinul este vărsat și burdufurile vor fi distruse; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. Și s-a întâmplat că mergea în sabat prin lanuri; și discipolii lui, făcându-și drum, au început să smulgă spicele. Și fariseii i-au spus: Iată, de ce fac ei în sabat ce nu este legiuit? Și el le-a spus: Nu ați citit niciodată ce a făcut David, când a avut nevoie și a flămânzit, el și cei care erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar, marele preot și a mâncat pâinile punerii înainte, care nu este legiuit a le mânca decât preoților și a dat și celor ce erau cu el? Și le-a spus: Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru sabat; De aceea Fiul omului este Domn și al sabatului.

Marcu 2:1-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este într-o casă și s-au strâns imediat atât de mulți oameni, încât nu îi putea cuprinde locul din fața ușii. El predica, proclamând Cuvântul Scripturilor. Au venit la El niște oameni și I-au adus pe cineva care era paralizat. Bolnavul fusese transportat acolo de patru persoane. Fiindcă nu puteau să ajungă la El din cauza poporului adunat, au desfăcut acoperișul casei în care era Isus. Apoi au coborât prin acel loc pe omul paralizat împreună cu patul în care acesta zăcea. Când le-a văzut Isus credința, a zis paralizatului: „Fiule, păcatele tale sunt iertate!” Unii dintre învățătorii legii (mozaice) care erau prezenți acolo, gândeau astfel în sinea lor: „Cum Își permite acest om să vorbească așa? Este o blasfemie! Cine ar putea să ierte păcatele? Numai Dumnezeu!” Imediat, Isus a înțeles în spiritul Său că ei gândeau astfel; și le-a zis: „De ce aveți asemenea gânduri în voi? Ce este mai ușor? – să zici «Îți sunt iertate păcatele!», sau să îi spui «Scoală-te, ridică-ți patul și umblă sănătos!»? Dar pentru ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea să ierte păcatele, «Îți ordon», a zis El paralizatului, «să te ridici, să îți strângi patul și să te duci acasă!»” Imediat, paraliticul s-a și ridicat, și-a strâns patul, l-a luat și a ieșit din casă în fața tuturor… Toți au rămas surprinși, glorificau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată nu am văzut așa ceva!” Isus S-a dus din nou la mare. Mulți oameni veneau la El; și îi învăța pe toți. Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi care era fiul lui Alfeu, lucrând. El era colector de impozite. Isus i-a zis: „Vino după mine!” Levi s-a ridicat și a mers după El. În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Levi, mulți alți colectori de impozite și mulți păcătoși au mâncat împreună cu El. Isus venise acolo și cu discipolii Săi. Mulți dintre ceilalți erau acolo pentru că obișnuiau să meargă după Isus oriunde Se ducea El. Niște învățători ai legii (mozaice) și unii dintre farisei L-au văzut pe Isus servind masa împreună cu acei colectori de impozite și cu păcătoșii. Atunci, acei lideri au zis discipolilor Lui: „De ce procedează El astfel?” Auzind această întrebare, Isus le-a zis: „Nu oamenii sănătoși necesită îngrijire medicală; ci tocmai cei bolnavi au nevoie de medic. Eu am venit să pretind pocăința nu celor care sunt corecți, ci păcătoșilor.” Discipolii lui Ioan și cei ai fariseilor obișnuiau să postească. Aceștia au venit la Isus și I-au zis: „De ce nu postesc și discipolii Tăi așa cum o fac discipolii lui Ioan și aceia ai fariseilor?” Isus le-a răspuns: „Oare este normal să postească participanții la o nuntă atât timp cât mirele este împreună cu ei la masă? Desigur că nu! Vor veni zile când mirele nu va mai fi cu ei; și atunci își vor permite să postească. Nimeni nu coase unei haine un petic dintr-o bucată de pânză nouă, neintrodusă niciodată în apă. Dar dacă ar proceda așa, peticul pus se va micșora cu prima ocazie a acțiunii apei în contactul ei cu haina; și va produce astfel o ruptură mai mare decât cea inițială. Nici vinul nou nu va fi pus în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile vechi care nu l-ar mai putea reține – deci se vor distruge amândouă. Corect este ca vinul nou să fie păstrat în burdufuri noi.” Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre niște lanuri de grâu. Discipolii Săi smulgeau din mers spice de grâu pentru a le mânca (boabele). Fariseii I-au zis: „Observi ce se întâmplă? De ce fac ei lucruri care sunt interzise într-o zi de Sabat?” Isus le-a răspuns: „Oare nu ați citit ce a făcut David într-o situație asemănătoare? Nu știți cum a procedat el împreună cu oamenii care îl însoțeau atunci când erau flămânzi? Este scris că au intrat în casa lui Dumnezeu în vremea când oficiul de mare preot era oferit lui Abiatar. Ei au mâncat atunci pâinile care erau puse acolo pentru Iahve și pe care numai preoții le mâncau.” Continuând, Isus le-a zis: „Sabatul a fost conceput ca un avantaj pentru om, nu ca să îl dezavantajeze! Deci să rețineți că Fiul Omului este Stăpân chiar și peste Sabat.”

Marcu 2:1-28 Noua Traducere Românească (NTR)

Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că este în casă, s-au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt. Atunci au venit niște oameni care aduceau la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei unde se afla Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo patul pe care era așezat paraliticul. Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Copile, păcatele îți sunt iertate!“. Unii dintre cărturarii care ședeau acolo se gândeau în inimile lor: „De ce vorbește Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?“. Însă Isus, cunoscând imediat în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? Ce este mai ușor? A spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te, ia-ți patul și umblă!»? Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. El s-a ridicat, și-a luat imediat patul și a ieșit afară înaintea tuturor, astfel că toți se minunau și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată așa ceva!“. Isus a ieșit din nou lângă mare. Toată mulțimea a venit la El, iar El îi învăța. Plecând mai departe, Isus l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând în locul unde se plăteau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“. Levi s-a ridicat și L-a urmat. În timp ce Isus lua masa în casa lui Levi, mulți colectori de taxe și păcătoși mâncau împreună cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care Îl urmau. Văzând că Isus mănâncă împreună cu păcătoșii și cu colectorii de taxe, cărturarii fariseilor le-au zis ucenicilor Lui: ‒ Mănâncă și bea împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii? Însă Isus i-a auzit și le-a zis: ‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească. Ei s-au apropiat și I-au zis: ‒ De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Isus le-a răspuns: ‒ Pot să postească nuntașii în timp ce mirele este cu ei? Atât timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot să postească. Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti. Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche. Altfel, peticul cel nou rupe din haina cea veche, și ruptura se face mai rea. Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul și burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi. Într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. În timp ce-și croiau drum printre ele, ucenicii Lui au început să smulgă spice. Fariseii I-au zis lui Isus: ‒ Vezi? De ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat? El le-a zis: ‒ N-ați citit niciodată ce a făcut David atunci când a fost în nevoie și i s-a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar, marele preot, și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el? Apoi le-a zis: ‒ Ziua de Sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de Sabat! Așa că Fiul Omului este Domn și al Sabatului.

Marcu 2:1-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă și s-au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul. Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!” Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: „Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’? Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!” Isus a ieșit iarăși la mare. Toată mulțimea venea la El; și El învăța pe toți. Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat și a mers după El. Pe când ședea Isus la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși au șezut și ei la masă cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care mergeau de obicei după El. Cărturarii și fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?” Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” Ucenicii lui Ioan și fariseii obișnuiau să postească. Ei au venit și au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?” Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, și atunci vor posti în ziua aceea. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi și mai rea ruptură se face. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” Isus le-a răspuns: „Oare n-ați citit niciodată ce a făcut David când a fost în nevoie și când au flămânzit el și cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, și a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții? Și cum a dat din ele chiar și celor ce erau cu el?” Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”