Marcu 14:1-9
Marcu 14:1-9 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
După două zile era sărbătoarea paștelui și a azimelor; și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă. Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului. Și fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte prețios; și a spart vasul și a turnat mirul pe capul lui. Și erau unii supărați în ei înșiși și spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir? Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari și s-ar fi dat banii la săraci. Și cârteau împotriva ei. Dar Isus a spus: Lăsați-o în pace; de ce o tulburați? A lucrat o lucrare bună față de mine. Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; dar pe mine nu mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare. Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume și ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
Marcu 14:1-9 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După două zile, începea sărbătoarea Paștelor și cea a Azimelor. Liderii preoților și experții legii (mozaice) intenționau să pună în aplicare un plan perfid pentru arestarea și omorârea lui Isus. Totuși, în final au ajuns la următoarea concluzie: „Nu trebuie să Îl arestăm în timpul sărbătorii, pentru că riscăm să provocăm reacții imprevizibile din partea mulțimilor de oameni.” Isus ajunsese în Betania și stătea la masă în casa lui Simon leprosul. Acolo a venit o femeie cu un vas de alabastru în care avea un ulei parfumat foarte scump, făcut din nard. Ea a desigilat vasul spărgându-i gura; și apoi a turnat conținutul lui pe capul lui Isus. Unii dintre cei care erau acolo au fost indignați de gestul femeii; și au zis: „Cum se justifică această risipă de parfum? Dacă s-ar fi vândut, puteam obține în schimbul lui trei sute de dinari, cu care am fi ajutat apoi pe săraci!” În timp ce își manifestau nemulțumirea față de fapta acelei femei, Isus le-a zis: „Lăsați-o și nu o mai criticați! Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pe săraci îi aveți permanent cu voi și îi puteți ajuta oricând doriți. Dar pe Mine nu Mă veți avea permanent cu voi (ca acum). Ea a făcut pentru Mine ce a putut; și astfel Mi-a uns corpul anticipat pentru înmormântare. Să știți că oriunde va fi predicată Vestea Bună, se va relata și ce a făcut această femeie. Iar oamenii își vor aminti astfel mereu de ea!”
Marcu 14:1-9 Noua Traducere Românească (NTR)
Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“. În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui. Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor“. Și o mustrau pe femeie. Însă Isus a zis: „Lăsați-o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.
Marcu 14:1-9 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După două zile era Praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.” Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace. De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine, căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”