Marcu 12:28-44
Marcu 12:28-44 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă, dintre toate? Și Isus i-a răspuns: Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn; Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta; aceasta este prima poruncă. Și a doua este asemănătoare, adică aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. Și scribul i-a spus: Bine, Învățătorule, ai spus adevărul, pentru că este un singur Dumnezeu și nu este altul decât el; Și a-l iubi cu toată inima și cu toată înțelegerea și cu tot sufletul și cu toată tăria și a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuși, este mai mult decât toate ofrandele arse în întregime și sacrificiile. Și când Isus a văzut că el a răspuns cu pricepere, i-a spus: Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și după aceea nimeni nu a mai cutezat să îl întrebe. Și, în timp ce îi învăța în templu, Isus a răspuns și a zis: Cum spun scribii că Cristos este Fiul lui David? Fiindcă însuși David a spus prin Duhul Sfânt: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până îi fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău. De aceea, însuși David îl numește Domn; și de unde este el fiul lui? Și oamenii de rând îl ascultau cu plăcere. Și le-a spus în doctrina lui: Păziți-vă de scribii cărora le place să umble cu robe lungi și le plac saluturile în piețe, Și scaunele din față în sinagogi și locurile de onoare la ospețe; Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare. Și Isus ședea în fața vistieriei și privea cum oamenii aruncau bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult. Și a venit o anumită văduvă săracă și a aruncat doi cadranți care fac un bănuț. Și a chemat pe discipolii săi și le-a spus: Adevărat vă spun că: Această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toți în vistierie; Fiindcă ei toți au aruncat din abundența lor; dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce a avut, tot avutul ei.
Marcu 12:28-44 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Unul dintre experții legii (mozaice) asistase la discuție și a constatat că Isus răspunsese bine și saducheilor. Atunci a venit la El și L-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile din Scriptură?” Isus i-a răspuns: „Prima poruncă este aceasta: «Ascultă, Israel! Iahve, Dumnezeul nostru, este unul singur»; și: «Să iubești pe Dumnezeul tău numit Iahve – cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată energia ta.» Aceasta este prima poruncă. Iar a doua (ca importanță) este următoarea: «Să-L iubești pe cel de lângă tine ca pe tine însuți.» Nu există cerințe mai importante decât acestea.” Expertul legii (mozaice) I-a zis: „Bine ai răspuns, Rabinule. Așa este: Dumnezeu este unul singur, nu mai există niciun altul ca El; și ce valorează mai mult decât toate animalele sacrificate și arse integral pe altar, este să Îl iubești cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată energia pe care o ai, în timp ce îl iubești și pe cel de lângă tine ca pe tine însuți.” Isus a apreciat aceste cuvinte ca pe un răspuns care demonstrează înțelepciune; și i-a zis celui care l-a dat: „Tu nu ești departe de Regatul lui Dumnezeu.” Iar din acel moment, nimeni nu a mai avut curajul să pună întrebări lui Isus. În timp ce învăța mulțimea de oameni adunată în (zona de lângă) templu, Isus a zis: „Cum se explică faptul că experții legii (mozaice) susțin despre Cristos că este fiul lui David? Fiind inspirat de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, tocmai el, David, a zis: «Stăpânul a spus Stăpânului meu: ‘Ocupă locul privilegiat din dreapta Mea până Îți voi pune dușmanii sub picioarele Tale.’» Deci chiar David Îl numește Stăpân. Atunci cum se explică faptul că este (declarat) Fiul lui?” Și astfel, audiența lui Isus era foarte plăcut impresionată de prestația Lui. Învățătura lui Isus conținea pentru ascultătorii Săi și următorul avertisment: „Feriți-vă de experții în lege(a mozaică) și de scribi! Lor le place să umble în locuri publice îmbrăcați cu haine lungi, așteptând aprecieri și elogii din partea oamenilor. Le face plăcere să stea pe primele scaune din sinagogi și să ocupe cele mai bune locuri când se organizează mese festive. Ei sunt cu atât mai vinovați și vor fi cu atât mai sever condamnați, cu cât fac în mod ipocrit rugăciuni lungi în public, dar pe de altă parte abuzează de casele văduvelor.” Isus stătea jos, în fața cutiei unde se colectau fondurile Templului și privea pe cei care introduceau bani în ea. Mulți dintre cei bogați donau sume mari de bani. A venit și o văduvă săracă și a donat și ea două monede mici valorând împreună un codrant. Atunci Isus Și-a chemat discipolii și le-a zis: „Să știți că această văduvă săracă a oferit lui Dumnezeu mai mult decât toți ceilalți care au introdus bani în cutie; pentru că ei au oferit din ce aveau în plus. Dar ea, fiind săracă, a oferit tot ce îi mai rămăsese pentru supraviețuire.”
Marcu 12:28-44 Noua Traducere Românească (NTR)
Unul dintre cărturari venise și-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat: ‒ Care este cea dintâi poruncă dintre toate? Isus a răspuns: ‒ Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta“. Aceasta este cea dintâi poruncă. A doua este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. Cărturarul I-a zis: ‒ Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele. Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i-a zis: ‒ Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic. În timp ce îi învăța pe oameni în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? David însuși, prin Duhul Sfânt, a spus: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea, până-i voi pune pe dușmanii Tăi la picioarele Tale!’». David însuși Îl numește «Domn». Deci, cum este El fiul lui?“. Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere. În învățătura Lui spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“. S-a așezat în fața vistieriei Templului și Se uita cum mulțimea punea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni, care fac împreună un codrant. Isus i-a chemat pe ucenicii Lui și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai“.
Marcu 12:28-44 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn’ și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.” Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări. Pe când învăța pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? Însuși David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere. În învățătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe; casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” Isus ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie, căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”