YouVersion
Pictograma căutare

Mica 6:9-16

Mica 6:9-16 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Al Domnului glas strigă tare, Cetății, iar omul cel care Înțelepciune a avut, De al Lui Nume s-a temut! Cel rău, în casa lui, mai are Comori nelegiuite, oare? Efa cea mică, blestemată, Mai este-n casa lui aflată? Pot Eu curați să-i socotesc, Pe-aceia care folosesc O cumpănă nedreaptă oare, Sau greutăți înșelătoare? Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor, Iată că am să te lovesc Cu suferinți. Te pustiesc Pentru păcatele pe care L-ai săvârșit, fără-ncetare. O să mănânci, dar vei vedea Că să te saturi nu-i putea, Iar foamea-n gheare te va ține, Căci ea va rămânea în tine. De ceea ce-ai să izbutești, De la vrăjmași să dobândești, Parte tu nu vei mai avea, Căci o s-o prade sabia. Degeaba vei fi semănat, Căci nu ajungi la secerat. Degeaba ai să storci măsline, Căci untdelemnul, de la tine, Va fi luat și n-ai s-ajungi, Cu el – în urmă – să te ungi. Struguri vei strânge; must – din ei – Vei face, dar vin n-ai să bei! Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”

Partajează
Citește Mica 6