Luca 24:13-35Partajează

Luca 24:13-35 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat numit Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de la Ierusalim. Și ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră. Și s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu îl cunoască. Și le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi umblând și fiind triști? Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Ești tu doar un străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile? Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor; Și cum preoții de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au crucificat. Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri. Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineață la mormânt; Și negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut și o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu. Și unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit chiar așa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut. Atunci el le-a spus: O, neînțelepților și înceți cu inima în a crede toate cele ce profeții au vorbit; Nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa? Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuși. Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și el s-a făcut că dorește să meargă mai departe. Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este trecută. Și a intrat să rămână cu ei. Și s-a întâmplat pe când el ședea la masă cu ei, că a luat pâine și a binecuvântat-o și a frânt și le-a dat. Și ochii lor au fost deschiși și l-au cunoscut; și el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Și au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum și în timp ce ne deschidea scripturile? Și s-au sculat în ora aceea și s-au întors la Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece adunați împreună, și pe cei ce erau cu ei, Spunând: Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon. Și ei au istorisit cele de pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Luca 24:13-35 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În aceeași zi, doi dintre discipoli erau pe drum, deplasându-se spre Emaus. Această localitate era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. În drumul lor, ei discutau despre tot ce se întâmplase. În timp ce vorbeau, li S-a alăturat Isus, mergând pe drum împreună cu ei. Dar le era imposibil să Îl recunoască. El le-a zis: „Despre ce discutați în timp ce mergeți pe acest drum?” Atunci ei s-au oprit și L-au privit triști. Apoi, răspunzând, unul dintre ei care se numea Cleopa, a zis: „De ce nu știi ce s-a întâmplat în aceste zile în Ierusalim? Ești cumva un străin?” El i-a zis: „Ce (s-a întâmplat)?” Iar ei au răspuns: „Este vorba despre Isus din Nazaret, care atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor, era un remarcabil profet în fapte și în cuvinte. Liderii preoților și bătrânii noștri L-au condamnat la moarte prin crucificare. Noi speram că El va elibera pe Israel. Dar acum este a treia zi de când deja s-au întâmplat aceste lucruri. Am fost și mai surprinși când niște femei din grupul nostru care au fost la mormânt(ul Lui) dimineața devreme, ne-au relatat la întoarcere că li s-ar fi revelat acolo și niște îngeri care spuneau că El este viu! Unii dintre cei care erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit totul așa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut!” Atunci Isus le-a zis: „O, cât de incapabili sunteți și cât de nedecisă vă este inima atunci când trebuie să credeți tot ce au spus profeții! Oare nu trebuia să suporte Cristos toate aceste lucruri și să intre (astfel) în gloria Sa?” Apoi a început cu scrierile lui Moise și a continuat cu toți profeții, explicându-le în toate Scripturile, textele care vorbeau despre El. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus a dat impresia că vrea să meargă mai departe. Dar ei I-au zis în mod insistent: „Rămâi cu noi; pentru că se apropie seara. Ziua aproape a trecut!” Apoi El a intrat ca să rămână cu ei. În timp ce stăteau la masă împreună, El a luat pâinea; și după ce a rostit binecuvântarea, a rupt-o și le-a dat-o. Atunci L-au recunoscut; dar El a dispărut din fața lor. Apoi au zis unul altuia: „Nu este așa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?” Chiar în acel moment s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece (discipoli) și pe ceilalți împreună cu ei, zicând: „Faptul că Stăpânul a înviat, este o certitudine! El s-a revelat lui Simon!” Apoi ei au relatat ce li se întâmplase pe drum și cum L-au recunoscut în momentul când a rupt pâinea.

Luca 24:13-35 Noua Traducere Românească (NTR)

În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască. El i-a întrebat: ‒ Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi în timp ce mergeți? Ei s-au oprit, mohorâți, iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I-a zis: ‒ Ești singurul care vizitezi Ierusalimul, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea? El i-a întrebat: ‒ Ce anume? Ei I-au răspuns: ‒ Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit. Noi însă speram că El este Cel Ce urma să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au avut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește. Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut. El le-a zis: ‒ O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în gloria Lui? Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile. Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au insistat, zicându-I: ‒ Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite. Astfel, El a intrat să rămână cu ei. În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Ei și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“. Și s-au ridicat chiar în ceasul acela și s-au întors la Ierusalim. Ei i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei adunați la un loc și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S-a arătat lui Simon. Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Luca 24:13-35 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.