Luca 23:26-56

Partajează

Luca 23:26-56 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus. Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau. Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri. Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat. Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat? Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși. Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga. Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți. Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu. Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet, Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți. Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR. Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi. Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare? Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect. Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta. Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis. Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua. Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc. Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul. Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept. Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors. Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea. Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept; (Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu. Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată. Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia. Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui. Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.

Luca 23:26-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În timp ce Îl duceau să Îl crucifice, l-au obligat pe un anume Simon din Cirena care se întorcea de la câmp, să ducă în spate crucea lui Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de oameni și de femei care plângeau și care regretau ce se întâmpla cu El. Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Locuitoare ale Ierusalimului, nu plângeți pentru Mine, ci pentru voi și pentru copiii voștri. Pentru că va veni timpul când se va zice: «Sunt fericite femeie sterile, acelea care (încă) nu au născut și cele care nu au alăptat!» Atunci (oamenii) vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor «Acoperiți-ne!». Iar dacă aceste lucruri se întâmplă copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” Împreună cu Isus erau duși doi infractori, ca să fie omorâți. Când au ajuns la locul numit „Craniul”, L-au crucificat acolo împreună cu cei doi infractori. Unul a fost așezat la stânga lui Isus, iar celălalt la dreapta Lui. Isus zicea: „Tată, iartă-i, pentru că (ei) nu știu ce fac!” Au tras la sorți pentru hainele Lui, ca să știe ce să ia fiecare. Acolo veniseră mulți oameni care asistau la ce se întâmpla. Conducătorii poporului (evreu) Îl ridiculizau pe Isus și ziceau: „Pretinde că i-a salvat pe alții! Să Se salveze (acum) pe Sine, dacă El este Cristos, Cel ales de Dumnezeu!” Soldații aveau față de El aceeași atitudine de desconsiderare. Se apropiau de El, Îi dădeau oțet și ziceau: „Dacă ești Regele iudeilor, salvează-Te!” Deasupra Lui era o inscripție (făcută în limba greacă, în limba latină și în limba aramaică): Acesta este Regele iudeilor. Unul dintre tâlharii crucificați, Îl ridiculiza și el, zicând: „Oare nu ești Tu Cristos? Salvează-Te (întâi) pe Tine și (apoi) salvează-ne și pe noi!” Dar celălalt i s-a opus, zicând: „Nu ai teamă de Dumnezeu? Tu ești pus sub aceeași acuzare (ca a Lui); dar în timp ce pentru noi ea este meritată, acest Om o suportă fără să fi făcut niciun rău…” Apoi I-a zis lui Isus: „Doamne, amintește-Ți de mine atunci când vei veni ca Rege!” Isus i-a răspuns: „Te asigur că astăzi vei fi cu Mine în rai!” În a șasea oră a zilei, s-a făcut întuneric în toată țara. Acest întuneric a persistat până în a noua oră a zilei. În timp ce soarele s-a întunecat, perdeaua din interiorul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi predau spiritul!” Și după ce a spus aceste cuvinte, a murit. Văzând ce se întâmplase, centurionul a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Acesta a fost un om (care a murit) nevinovat!” Tot poporul care venise și asistase la acest „spectacol”, a plecat de-acolo bătându-se cu pumnul în piept. Și toți cei care făceau parte din grupul intim al lui Isus, împreună cu grupul femeilor, stăteau separat și priveau la ce se întâmpla. Exista un membru-consilier al Sinedriului care se numea Iosif. El era un om bun, cu reverență față de Dumnezeu și nu participase cu ceilalți la luarea deciziilor (împotriva lui Isus). Provenea din Arimateea – un oraș al iudeilor. Iosif era dintre aceia care așteptau Regatul lui Dumnezeu. El s-a dus la Pilat și i-a cerut corpul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră. În acel mormânt nu mai fusese pus nimeni. Era ziua pregătirii, la finalul căreia începea Sabatul. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut atât mormântul, cât și felul în care a fost pus corpul lui Isus în el. S-au întors și au pregătit uleiuri aromate și parfumuri. Apoi, în conformitate cu legea (mozaică), în ziua de Sabat, s-au odihnit.

Luca 23:26-56 Noua Traducere Românească (NTR)

În timp ce-L duceau de acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă în urma lui Isus. Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și-L jeleau. Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele care nu pot rămâne însărcinate, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!». Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!». Căci, dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“. Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“. Apoi au tras la sorți, ca să-și împartă hainele Lui între ei. Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i-a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“. Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuți!“. Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor“. Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine și salvează-ne și pe noi!“. Celălalt, însă, l-a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am făcut, dar Acesta n-a făcut nimic rău!“. Apoi a zis: ‒ Isuse, amintește-Ți de mine când vii în Împărăția Ta! Isus i-a răspuns: ‒ Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai! Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“. Și zicând aceasta, Și-a dat suflarea. Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a glorificat pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“. Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s-au întors, bătându-se pe piept. Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care-L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri. Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. Acesta a venit la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. După ce a dat jos trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. Ele s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.

Luca 23:26-56 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri. Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’ Atunci vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul. Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!” Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau. Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.