Ioan 11:17-57
Ioan 11:17-57 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.” După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” Şi Iisus a plâns. Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?” Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul şi poporul.” Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui. Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.
Ioan 11:17-57 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt. Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor. Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă. Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. Isus i-a spus: Fratele tău va învia. Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi. Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi; Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă. Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el. Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo. Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat. Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi. Isus plângea. Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea! Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit? Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea. Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile. Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu? Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit. Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis. Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară. Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus. Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole. Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic, Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea? Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune; Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți. De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi. Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice. Atunci ei îi căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare? Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.
Ioan 11:17-57 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I‑a ieșit înainte, iar Maria stătea în casă. Marta I‑a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.” Isus i‑a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I‑a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i‑a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi să moară, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi aceasta?” „Da, Doamne”, I‑a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste cuvinte, s‑a dus și a chemat‑o în taină pe sora sa, Maria, și i‑a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s‑a sculat degrabă și s‑a dus la El. Căci Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut‑o sculându‑se repede și ieșind, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui și I‑a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit!” Isus, când i‑a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat în duhul Său și S‑a tulburat. Și a zis: „Unde l‑ați pus?” „Doamne”, I‑au răspuns ei, „vino și vezi!” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt; era o peșteră, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. „Dați piatra la o parte!”, a zis Isus. Marta, sora celui care murise, I‑a spus: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” Isus i‑a zis: „Nu ți‑am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au dat deci piatra la o parte [din locul unde zăcea mortul]. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur vorbesc astfel, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.” După ce a rostit aceste cuvinte, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar. Isus le‑a zis: „Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!” Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Isus au crezut în El. Dar unii dintre ei s‑au dus la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus. Atunci, preoții de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni! Dacă‑l lăsăm așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și vor nimici și locul nostru, și neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare‑preot în anul acela, le‑a zis: „Voi nu știți nimic; și nici nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un om pentru popor și să nu piară tot neamul!” Dar aceasta nu de la el a spus‑o, ci, fiind mare‑preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să‑i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Din ziua aceea, au hotărât să‑L omoare. De aceea, Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într‑o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu ucenicii. Paștele iudeilor era aproape, și mulți oameni din ținutul acela s‑au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. Îl căutau pe Isus și vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeți? Oare chiar nu va veni la sărbătoare?” (Iar preoții de seamă și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să‑L prindă.)
Ioan 11:17-57 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Și fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat-o în taină pe sora sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” Isus, când i-a văzut plângând pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi!” Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. „Dați piatra laoparte!”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile!” Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!” Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat Soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El; și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” Unul dintre ei, Caiafa, care era mare-preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” – Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare-preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. – Din ziua aceea au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. Paștele iudeilor era aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. Ei Îl căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?” Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre, ca să-L prindă.
Ioan 11:17-57 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când a venit Isus, a fost informat că Lazăr fusese deja înmormântat de patru zile. Pentru că Betania era doar la aproximativ cincisprezece stadii distanță de Ierusalim, mulți iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, a plecat să îl întâmpine; iar Maria stătea în casă. Marta I-a zis: „Doamne, dacă erai aici, nu murea fratele meu! Dar știu că și acum, Dumnezeu Îți va da orice Îi vei cere.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!” Marta I-a răspuns: „Desigur, știu că va învia în final, când va fi Învierea!” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi acest lucru?” Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume!” După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus și a chemat-o în secret pe sora ei care se numea Maria; și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Cum a auzit această veste, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Când au văzut-o ridicându-se repede și plecând din casă, iudeii care veniseră la Maria să o consoleze, au mers după ea. Ei ziceau: „Se duce să plângă la mormânt.” Când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, Maria s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.” Văzând-o cum plângea împreună cu iudeii care veniseră cu ea, Isus a fost impresionat și foarte afectat în spiritul Lui. Apoi a zis: „Unde l-ați pus?” Ei I-au răspuns: „Doamne, vino să vezi!” Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Acum se poate vedea cât de mult îl iubea!” Iar unii dintre ei au zis: „El care a dat orbului vederea, nu putea să salveze pe acest om de la moarte?” Isus a fost din nou profund impresionat și a plecat la mormânt. Acesta era într-o peșteră a cărei intrare fusese blocată cu o mare piatră. Isus a zis: „Dați piatra într-o parte!” Marta, sora celui mort, a zis: „Doamne, miroase rău, pentru că este mort de patru zile!” Isus i-a zis: „Nu ți-am spus (deja) că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Atunci au luat piatra din fața grotei unde era mortul. Apoi Isus a privit spre cer și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți; dar am vorbit astfel pentru mulțimea de oameni care este în jurul Meu, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste cuvinte, a strigat: „Lazăr, vino afară!” Mortul a ieșit având mâinile și picioarele înfășurate cu pânză și cu fața înfășurată cu un prosop. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” Când au văzut ce a făcut Isus, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria, au crezut în El. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au relatat ce făcuse Isus. Atunci liderii preoților și fariseii au convocat Sanhedrinul și au zis: „Trebuie să găsim o rezolvare! Acest Om face multe minuni! Dacă Îl lăsăm să continue așa, toți vor crede în El; și vor veni apoi romanii care ne vor distruge atât locul nostru (de închinare), cât și poporul!” Unul dintre ei numit Caiafa care avea funcția de mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu știți nimic! Nu vă pare evident faptul că este în avantajul nostru să moară un singur om decât să fie distrus tot poporul?” Dar el nu a spus aceste cuvinte doar din proprie inițiativă; ci având funcția de mare preot în acel an, a făcut o prezicere asemănătoare profețiilor, afirmând că Isus va muri pentru popor. Și moartea Lui urma să fie benefică nu doar acelei națiuni, ci ea garanta posibilitatea unirii tuturor copiilor dispersați ai lui Dumnezeu într-un singur „Organism”. Din acea zi, au decis să Îl omoare (pe Isus). Acest fapt explică de ce Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo în zona deșertului, într-un oraș numit Efraim; și a rămas acolo împreună cu discipolii Săi. În scurt timp, iudeii sărbătoreau Paștele. Acela era momentul când mulți oameni veneau la Ierusalim ca să se purifice înaintea sărbătoririi Paștelor. Cei care Îl căutau pe Isus în Templu, vorbeau unii cu alții: „Ce credeți? Va participa la sărbătoare?” Iar liderii preoților și fariseii decretaseră un ordin prin care stabiliseră că oricine știa unde este Isus, era obligat să îi anunțe, pentru ca ei să Îl prindă.
Ioan 11:17-57 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus, că patru zile sânt – De când e Lazăr în mormânt – Află, când a ajuns în sat. Satul acela-i așezat Aproape de Ierusalim – Cam cincisprezece stadii știm Că sunt, până-n Betania. Pentru că satul se găsea Atât de-aproape, mulți Iudei, Au coborât, pân’ la femei – La Marta și Maria – vrând, Cu toți să le mângâie. Când Marta află cum că Iisus Vine în satul lor, s-a dus, Grabnic, în față, să Îi iasă, Lăsând-o pe Maria-acasă. Iisus, cu ai Săi ucenici, Sosi în sat. „Doamne, aici” – Marta I-a zis, când L-a-ntâlnit – „Dacă erai, n-ar fi murit Al nostru frate. Dar știu eu, Că orice-I ceri lui Dumnezeu, Îndată, El are să-ți dea.” „Fratele tău va învia” – Spuse Iisus. „Știu că învie, Când învierea va să vie. Când vine ziua de apoi, Lazăr va fi, iarăș’, cu noi” – Răspunse Marta, dar Iisus, „Eu, învierea, sunt!” – i-a spus. „De-aceea-ți zic, că orișicine, De va avea credință-n Mine, Trăi-va – chiar de a murit. De-asemeni, cel ce n-a pierit – Cel ce trăiește, bunăoară – De crede-n Mine, n-o să moară! Tu crezi lucrul acesta, oare?” „Cred Doamne, cu credință tare”, Marta, către Iisus, a zis, „Că ești Hristosul, Cel trimis, În lume! Iată ce cred eu: Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Apoi, în taină, a plecat Și, pe Maria, a chemat, Spunându-i: „Vino, fără teamă! Al nost’ Învățător te cheamă.” Maria, cum a auzit, La Domnu-ndată, a venit, Căci El, unde L-a-ntâmpinat Marta, rămase; n-a intrat, Cu-ai Săi, încă, în satul ei. Când plecă Marta, mulți Iudei – Care, în casă, se aflau, Și, mângâiere, încercau Să îi aducă – au ieșit, În urma ei, căci s-au gândit: „Precis că vrea să meargă lângă Mormânt, acolo, ca să plângă.” Maria merse, la Iisus, Se închină și-apoi a spus: „Doamne, aici, dacă erai, Pe al meu frate, îl vedeai În viață, printre noi, trăind.” Când a văzut-o-apoi plângând – Pe ea și pe Iudeii care O însoțeau – o-nfiorare Simți, în Duhul Său, Iisus. S-a tulburat adânc și-a spus: „Unde e Lazăr, îngropat?” „Vino să vezi” – ei L-au chemat. În acest timp, Iisus plângea. „Iată ce mult, El îl iubea! – Au observat mai mulți Iudei. Au zis, atunci, unii din ei: „El care, ochii orbului, Deschisu-i-a, cu mâna Lui, Nu putea face, bunăoară, Ceva, ca ăst om să nu moară?– Iisus, din nou, S-a-nfiorat Și, spre mormânt, S-a îndreptat – Era-ntr-o peșteră făcut Și-o piatră, ușă, a avut. „Înlăturați piatra!” – a spus, Iudeilor prezenți, Iisus. „Dar, Doamne, patru zile sânt, De când e Lazăr, în mormânt” – Îi spuse Marta. „Domnul meu, E mort de mult, miroase greu.” „Marto, dar oare, nu Ți-am spus, Ție” – a zis Domnul Iisus – „Că trebuie numai să crezi, Ca slava Domnului, s-o vezi?” Când piatra fu înlăturată, Iisus a zis: „Mulțumesc Tată, Că, și acum, M-ai ascultat. Știam că Tu, neîncetat, M-asculți, dar Eu așa vorbesc, Norodului să-i dovedesc, Că Tu, pe Mine, M-ai trimis.” Apoi, către cel mort, a zis, Cu glas puternic, răspicat: „Hai Lazăre, ieși, imediat!” Mortul, glasul, I-a auzit Și, din mormânt, el a ieșit, Având picioarele legate Și mâinile înfășurate, În legături de pânză, iar – Pe față – purta un ștergar. Iisus a zis: „Să-l dezlegați Și-apoi, să meargă, îl lăsați.” Mulți din Iudeii cari veniră Și pe Maria o-nsoțiră, Când acest lucru îl văzură, Pe dată, în Iisus, crezură. Unii, din cei ce-au fost cu ei, Au alergat la Farisei, Unde, în amănunt, au spus, Tot ceea ce-a făcut Iisus. Atunci, pe loc, a fost chemat Soborul. Când s-au adunat Toți, preoții cei mai de seamă Și Farisei-au zis, cu teamă: „Ce facem, oare, oameni buni, Căci Acest om, multe minuni, A săvârșit? În acest fel, Sfârși-vor toți, crezând în El, Dacă Îl vom lăsa. Apoi, Vor da năvală, peste noi, Romanii, și-au să nimicească Neamul și glia strămoșească.” Unul din ei, Caiafa, care Era preotul cel mai mare – În acel an – le-a zis: „Nu știți Nimic! Oare, nu vă gândiți, Că e mai bine, bunăoară, Ca doar un singur om să moară, Pentru norod – așa socot – Decât să piară neamul, tot?” Caiafa n-a spus de la el, Ăst lucru, în Soboru-acel, Ci pentru că s-a nimerit Mare preot, a prorocit, Cum că Iisus, viața, avea – Pentru al Său neam – să Își dea. Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului. Din acea zi, au hotărât, Că El trebuie omorât. Dar Domnul S-a ferit de ei, Umblând pe-ascuns, printre Iudei. De-aceea, El a și plecat, Într-un ținut, ce s-a aflat Lângă pustiu. A poposit, Cu-ai Săi, și s-au adăpostit, Într-o cetate liniștită, Ce, Efraim, era numită. Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească. Ei, pe Iisus, Îl căutau, La Templu, și se întrebau: „Voi ați aflat ceva nou? Cine, Dacă Iisus – la praznic vine – Poate să spună? Ce credeți, Veni-va? Ce părere-aveți?” Preoții mari s-au sfătuit Cu Fariseii, și-au zvonit Că dacă știe cineva, Pe unde e Iisus, cumva, Să îi anunțe, ne-apărat, Să-L poată prinde, imediat.
Ioan 11:17-57 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii. Și mulți iudei veniseră la Márta și Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieșit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. Așadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă și acum știu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Márta i-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. După ce a spus ea aceasta, s-a dus și a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”. Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede și a venit la el. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Iar Isus, când a văzut-o că plânge și că plâng și iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit și s-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”. Și Isus a lăcrimat. Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”. Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în așa fel ca acesta să nu moară?”. Isus s-a înfiorat din nou și a mers la mormânt. Era o grotă, iar [la intrare] era pusă o piatră. Isus a zis: „Ridicați piatra!”. Márta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. Isus i-a spus: „Nu ți-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?”. Au ridicat, deci, piatra. Atunci și-a ridicat ochii și a spus: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Eu știam că mă asculți întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulțimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”. A ieșit mortul legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”. Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le‑au spus ce făcuse Isus. Așadar, arhiereii și fariseii, adunând Sinédriul, au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el; vor veni románii, ne vor lua pe noi [și vor distruge] și sanctuarul nostru, și neamul”. Unul dintre ei, Caiáfa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic, nici nu înțelegeți că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară întregul neam”. Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru popor. Și nu numai pentru popor, ci și pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu. Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă. De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu discipolii. Era aproape Paștele iudeilor și mulți din provincie au urcat la Ierusalím înainte de Paște, ca să se purifice. Îl căutau pe Isus și spuneau unii către alții în timp ce stăteau în templu: „Ce credeți, oare să nu vină la sărbătoare?”. De fapt, arhiereii și fariseii dăduseră ordin ca, dacă știe cineva unde este, să-l denunțe, ca să-l aresteze.
Ioan 11:17-57 Noua Traducere Românească (NTR)
Când a sosit, Isus a aflat că Lazăr era deja în mormânt de patru zile. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie sufletește pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă ședea în casă. Marta I-a zis lui Isus: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar chiar și acum știu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Isus i-a zis: ‒ Fratele tău va învia. Marta I-a răspuns: ‒ Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă. Isus i-a zis: ‒ Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta? Ea I-a răspuns: ‒ Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume. Și, zicând aceasta, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“. Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El. Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau sufletește, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duh și S-a tulburat. El a întrebat: ‒ Unde l-ați pus? Ei I-au răspuns: ‒ Doamne, vino și vezi! Isus plângea. Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“. Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“. Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia fusese pusă o piatră. Isus a zis: ‒ Dați piatra la o parte! Marta, sora celui mort, I-a zis: ‒ Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile! Isus i-a zis: ‒ Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu? Au dat deci piatra la o parte. Isus Și-a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat! Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis“. După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“. Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într-un ștergar. Isus le-a zis: ‒ Dezlegați-l și lăsați-l să meargă! Atunci, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Isus, au crezut în El. Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. Conducătorii preoților și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: ‒ Ce facem? Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm să continue așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici atât locul, cât și națiunea. Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: ‒ Voi nu știți nimic, nici nu vă gândiți că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor și să nu piară întreaga națiune. Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru popor, și nu numai pentru popor, ci și ca să-i adune într-un singur loc pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Prin urmare, din ziua aceea s-au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea deșertului, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii. Paștele iudeilor era aproape și mulți din regiunea aceea se duceau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească. Ei Îl căutau pe Isus și își spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?“. Dar conducătorii preoților și fariseii dăduseră porunci ca, dacă știe cineva unde este, să-i anunțe, astfel încât să-L poată aresta.
Ioan 11:17-57 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulți din iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte, iar Maria ședea în casă. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.” Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe soră-sa, Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Isus plângea. Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. Paștele iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. Ei căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?” Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.