Judecătorii 7:1-22
Judecătorii 7:1-22 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci Ierub-Baal, adică Ghedeon, și tot poporul care era cu el, s-au sculat de dimineață și și-au ridicat corturile lângă izvorul Harod, astfel încât oștirea madianiților era pe partea de nord a lor, lângă dealul More, în vale. Și DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Poporul care este cu tine este prea mult ca să dau pe madianiți în mâna lor, ca nu cumva Israel să se laude împotriva mea, spunând: Mâna mea m-a salvat. Acum de aceea du-te, vestește în urechile poporului, spunând: Oricine este fricos și înspăimântat, să se întoarcă și să plece de la muntele Galaad. Și s-au întors din popor douăzeci și două de mii, și au rămas zece mii. Și DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Poporul este încă prea mult, coboară-i la apă și ți-i voi încerca acolo; și va fi astfel: acela despre care îți voi spune: Acesta să meargă cu tine, acela va merge cu tine; și despre oricine îți voi spune: Acesta să nu meargă cu tine, acela nu va merge. Astfel el a coborât poporul la apă și DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Pe oricine va lipăi cu limba sa din apă, cum lipăie un câine, pe acela pune-l deoparte; tot astfel pe oricine se va pleca pe genunchi ca să bea. Și numărul celor care au lipăit, punând mâna la gura lor, a fost trei sute de bărbați, dar tot restul poporului s-a plecat pe genunchi ca să bea apă. Și DOMNUL i-a spus lui Ghedeon: Prin cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi salva și voi da pe madianiți în mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său. Astfel poporul a luat merinde în mâna lor și trâmbițele lor; și a trimis restul Israelului, pe fiecare bărbat la cortul său, și a păstrat pe cei trei sute de bărbați; și oștirea lui Madian era mai jos de el, în vale. Și s-a întâmplat, în noaptea aceea, că DOMNUL i-a spus: Ridică-te, coboară la oștire, pentru că am dat-o în mâna ta. Dar dacă te temi să cobori, coboară cu Pura, servitorul tău, la oștire; Și vei auzi ce spun ei; și după aceea ți se vor întări mâinile să cobori la oștire. Atunci el a coborât cu Pura, servitorul său, la partea de afară a oamenilor înarmați, care erau în oștire. Și madianiții și amaleciții și toți copiii estului se întindeau în vale, ca lăcustele de mulți; și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării de multe. Și când Ghedeon a venit, iată, era acolo un bărbat care povestea un vis aproapelui său și spunea: Iată, am visat un vis; și, iată, o turtă de pâine de orz se rostogolea în oștirea lui Madian și a venit până la un cort și l-a lovit încât a căzut și l-a răsturnat, încât cortul zăcea întins. Și aproapele său a răspuns și a zis: Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, un bărbat din Israel: Dumnezeu a dat în mâna lui pe madianiți și toată oștirea. Și s-a întâmplat, când a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, că s-a închinat și s-a întors la oștirea lui Israel și a spus: Ridicați-vă, pentru că DOMNUL a dat oștirea lui Madian în mâna voastră. Și a împărțit pe cei trei sute de bărbați în trei cete și a pus o trâmbiță în mâna fiecăruia și ulcioare goale și lămpi înăuntrul ulcioarelor. Și le-a spus: Uitați-vă la mine și faceți la fel; și, iată, când voi ieși în afara taberei, va fi astfel: precum voi face eu, astfel să faceți și voi. Când voi suna din trâmbiță, eu și toți cei care sunt cu mine, atunci să sunați și voi din trâmbițe de fiecare parte a întregii tabere și să spuneți: Sabia DOMNULUI și a lui Ghedeon. Astfel Ghedeon și suta de bărbați care erau cu el au ieșit în afara taberei la începutul gărzii de la mijloc; și de-abia puseseră garda; și ei au sunat din trâmbițe și au spart ulcioarele care erau în mâinile lor. Și cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart ulcioarele și au ținut lămpile în mâinile lor stângi și trâmbițele în mâinile lor drepte ca să sune și au strigat: Sabia DOMNULUI și a lui Ghedeon. Și au stat fiecare bărbat la locul său de jur împrejurul taberei, și toată oștirea a alergat și a strigat și a fugit. Și cei trei sute au sunat din trâmbițe; și DOMNUL a ridicat sabia fiecărui bărbat împotriva aproapelui său în toată oștirea; și oștirea a fugit la Bet-Șita, în Țerera și la hotarul lui Abel-Mehola, la Tabat.
Judecătorii 7:1-22 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Ierubaal (sau Ghedeon) și tot poporul care era cu el s‑au trezit dis‑de‑dimineață și și‑au așezat tabăra la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de ei, lângă dealul More, în vale. DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care îl ai cu tine este prea numeros ca să‑l dau pe Madian în mâinile lui; nu cumva să se mândrească Israel împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit!» De aceea, vestește astfel în auzul poporului: «Dacă cineva este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului!»” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s‑au întors și au mai rămas zece mii. DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul încă este prea numeros. Coboară‑i la apă și acolo îi voi încerca; cel despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine» va merge cu tine, și cel despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine» nu va merge cu tine.” Ghedeon a coborât poporul la apă, și DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să‑i pui deoparte; la fel să faci cu toți cei care se vor pune pe genunchi să bea!” Cei ce au lipăit apa ducând‑o la gură cu mâna au fost în număr de trei sute de oameni; toți ceilalți au îngenuncheat ca să bea apa. DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi izbăvi și‑l voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare la casa lui!” Au luat merindele poporului și șofarele lor. Apoi Ghedeon i‑a trimis pe toți ceilalți bărbați ai lui Israel la corturile lor și i‑a păstrat pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era mai jos de el, în vale. În aceeași noapte, DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te și coboară‑te în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale! Dacă ți‑e frică să cobori, coboară în tabără cu Pura, slujitorul tău! Ascultă ce vorbesc și după aceea ți se vor întări mâinile ca să cobori împotriva taberei!” El s‑a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la marginea străjuită a taberei. Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului năvăliseră în vale ca un nor de lăcuste, iar cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. Ghedeon a sosit și iată că un om îi povestea tovarășului său un vis. El zicea: „Iată, am visat un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a ajuns până la cort, l‑a lovit, și cortul s‑a prăbușit; l‑a răsturnat cu susul în jos, și cortul a fost dărâmat.” Tovarășul lui a răspuns și i‑a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul din Israel; Dumnezeu i‑a dat în mâinile lui pe Madian și întreaga tabără.” Când a auzit Ghedeon povestirea visului și tâlcuirea lui, s‑a aplecat cu fața la pământ. Apoi s‑a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Ridicați‑vă, căci DOMNUL a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” I‑a împărțit pe cei trei sute de oameni în trei cete și le‑a dat tuturor șofare, urcioare goale și făclii înăuntrul urcioarelor. Și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine! Când eu voi ajunge la marginea taberei, să faceți cum fac eu! Când vom sufla din șofar eu și toți cei ce vor fi cu mine, să suflați și voi din șofare de jur împrejurul taberei și să ziceți: «Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!»” Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la marginea taberei pe la începutul străjii de la miezul nopții, îndată după schimbarea străjerilor. Au sunat din șofare și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini. Cele trei cete au suflat din șofare și au spart urcioarele; țineau făcliile în mâna stângă și șofarele în mâna dreaptă, ca să poată sufla, și au strigat: „Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!” A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. Cei trei sute de oameni au suflat din șofare, iar DOMNUL a făcut ca cei din tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora și împotriva întregii tabere. Atunci, tabăra a fugit până la Bet‑Șita, spre Țerera, până la hotarul cu Abel‑Mehola, lângă Tabat.
Judecătorii 7:1-22 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Ierubaal, sau Ghedeon, și tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineață și au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult ca să-l dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m-a izbăvit.» Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se îndepărteze de muntele Galaadului!»” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors și au mai rămas zece mii. Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine» va merge cu tine, și acela despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine» nu va merge cu tine.” Ghedeon a coborât poporul la apă, și Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi.” Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Și Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi mântui și îl voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă.” Au luat merindele poporului și trâmbițele lui. Apoi Ghedeon i-a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și i-a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. Domnul i-a zis lui Ghedeon în timpul nopții: „Scoală-te și coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale! Dacă ți-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău! Să asculți ce vor zice, și după aceea ți se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără!” El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului erau răspândiți în vale ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. Ghedeon a sosit și iată că un om îi istorisea tovarășului său un vis. El zicea: „Am visat un vis și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, și cortul a fost dărâmat.” Tovarășul lui a răspuns și a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu l-a dat în mâinile lui pe Madian și toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului și tâlcuirea lui, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Sculați-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” I-a împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni și le-a dat tuturor trâmbițe și urcioare goale cu niște făclii în urcioare. El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu, și când voi suna din trâmbiță, eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trâmbiță de jur împrejurul taberei și să ziceți: «Sabia Domnului și a lui Ghedeon!»” Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce-i puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele pe care le aveau în mână. Cele trei cete au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trâmbițele cu mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trâmbiță, și în toată tabăra Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Șita, spre Țerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat.
Judecătorii 7:1-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Ierub-Baal – adică Ghedeon – s-a sculat dimineața devreme împreună cu tot poporul care era cu el. Au plecat și și-au stabilit tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, în vale, spre dealul Moreh. Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care au venit cu tine, sunt prea mulți pentru ca Eu să fac pe Midian să ajungă în mâinile lor. Este posibil ca Israel să se laude ulterior; și să pretindă că nu Eu l-am eliberat, ci că s-a eliberat singur. Din această cauză, fă acum în auzul oamenilor următorul anunț: «Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghilad!»” În urma acestui anunț, s-au întors douăzeci și două de mii de oameni; și astfel au rămas (doar) zece mii. Iahve i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii care au rămas, sunt încă prea mulți! Coboară-i la ape; și acolo ți-i voi alege! Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge; iar toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge!” Ghedeon i-a dus pe oameni la apă; și Iahve i-a zis: „Pe cei care vor sorbi apa cu limba ca un câine, să îi separi de toți aceia care se vor apleca pe genunchi ca să o bea!” Numărul celor care au sorbit apa cu limba, a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului, atunci când a băut apă, s-a aplecat pe genunchi. Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Vă voi elibera (doar) cu cei trei sute de bărbați care au sorbit din apă ca un câine; și îi voi face pe midianiți să ajungă la discreția ta! Toți ceilalți oameni să plece acasă!” După ce poporul (care trebuia să rămână) și-a luat proviziile și goarnele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toți ceilalți israelieni acasă. Apoi, Ghedeon s-a încurajat împreună cu cei trei sute de oameni. Tabăra lui Midian era în vale, în dreptul lui. Chiar în acea noapte, Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te și atacă tabăra; pentru că am dat-o în mâinile tale! Dacă ți-e frică să o ataci, du-te cu slujitorul tău numit Pura! Să asculți ce vor vorbi ei; pentru că astfel vei fi încurajat apoi să îi ataci!” Atunci Ghedeon și cu Pura – slujitorul lui – au înaintat până la locul unde stăteau cei care își făceau serviciul de gardă pentru tabără. Midianiții, Amaleciții și popoarele din Est erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau imposibil de numărat: ca particulele care formează nisipul de pe malul mării. Când a ajuns Ghedeon acolo, a văzut un om care îi povestea un vis prietenului lui. El zicea: „Am avut un vis în care am văzut că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort și l-a lovit violent. Acesta a căzut răsturnându-se cu partea de sus în jos! Și așa a fost distrus cortul!” Prietenul lui i-a răspuns: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon – fiul israelianului Ioaș! Înseamnă că Dumnezeu a făcut ca midianiți împreună cu toată armata lor să fie învinși de el!” După ce a auzit Ghedeon relatarea acelui vis și interpretarea lui, s-a închinat și s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculați-vă; pentru că Iahve v-a dat în mâini armata lui Midian!” A împărțit pe cei trei sute de oameni în trei grupuri. Apoi a dat fiecăruia câte o goarnă și niște ulcioare goale cu torțe în ele. El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ce voi face eu! Când voi ajunge la capătul taberei, să mă imitați! Atunci când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din goarne, să sunați și voi din ale voastre în jurul întregii tabere; și să ziceți: «Pentru Iahve și pentru Ghedeon!»” Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el, au ajuns la capătul taberei la începutul serviciul de gardă de la mijlocul nopții, chiar când se schimbau gărzile. Atunci au început să sune din goarne și să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. Toate cele trei grupuri (de israelieni) au sunat din goarne și au spart ulcioarele. Au apucat de torțe cu mâna stângă, în timp ce țineau goarnele în mâna dreaptă, ca să sune cu ele. Apoi au strigat: „Sabia lui Iahve și sabia lui Ghedeon!” Fiecare (israelian) rămăsese la locul lui în jurul taberei (midianiților). Și toți cei din tabără au început să alerge, să țipe și să fugă. Atunci când cei trei sute de bărbați au sunat din goarne, Iahve a făcut ca cei adunați în acea tabără, să se omoare între ei. Armata a fugit spre Bet-Șita, aproape de Țerera, lângă limita teritorială de la Abel-Mehola, spre Tabat.
Judecătorii 7:1-22 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Îndată, Ghedeon – cel care Și Ierubal, drept nume, are – De dimineață a pornit, Cu tot poporul, și-a venit La un izvor, Harod chemat, Unde apoi s-au așezat. La miazănoapte-n fața lui, Era a Madianului Tabără toată, adunată În valea care e aflată La poalele culmii pe care Dealul chemat More o are. Domnul, lui Ghedeon, i-a spus: „Poporul care l-ai adus, E mult prea mult, acum când vreau, Pe Madian, ca să îl dau În mâna voastră. Nu cumva, Să se gândească cineva Și să se laude apoi – Când va fi gata ăst război – Zicând că „Numai mâna mea, Izbândă, a putut să-mi dea!” Du-te acum, în fața lui, Și spune-așa, poporului: „Acela care e fricos Și plin de teamă, ne-ndoios, Să se întoarcă înapoi Și să se depărteze-apoi, De muntele Galaadului!” Când auziră vorba lui, Îndată, două’șidouă mii, Din ai lui Israel copii, Se-ntoarseră și au plecat, Astfel încât s-au ridicat Cei ce-au fost gata de război, La zece mii de inși apoi. Domnul, lui Ghedeon, i-a spus: „Și-acum sunt mulți oameni în plus. La apă, să pogori, cu ei, Și-am să-i aleg Eu, pe acei Cari trebuie să te-nsoțească În lupta ce o să pornească. Cel despre care-ți spun: „E bine Să meargă-alăturea de tine”, Deoparte trebuie a-l pune. Cel despre care îți voi spune Că „nu va merge la război”, Lasă-l să plece înapoi.” La apă, Ghedeon s-a dus, Cu-al său popor, iar Domnu-a spus: „Pe toți cei care limpăiesc Apa, precum obișnuiesc Câinii să bea, deoparte-i pune, Să vezi câți au să ți se-adune. Să îi desparți de cei ce stau Îngenuncheați, când apă beau. Cei care, apă, limpăiau Și cari, din palmă, o sorbeau, A fi trei sute, s-au vădit. Restul, în schimb, s-au dovedit Că, în genunchi dar, au căzut, Atunci când, apă, au băut. Domnul, la Sine, l-a chemat, Pe Ghedeon și-a cuvântat: „Cei care apă-au limpăit – Și cari, trei sute, s-au vădit – Sunt cei care te însoțesc. Prin ei, am să vă mântuiesc Din mâna Madianului. Să lași, restul poporului, Să se întoarcă fiecare, Apoi, la casa ce o are.” Îndată, Ghedeon s-a dus Și-a împlinit ce i s-a spus. Numai merinde-a adunat Și trâmbițele le-a luat, Din mâinile poporului Când i-a trimis la cortul lui Pe fiecare, iar apoi, El și-a oprit pentru război, Pe cei trei sute, cum – cu cale – Domnul găsise. Jos, în vale, Madianiții se aflau, În tabără, și așteptau. În timpul nopții, a venit Domnul și astfel i-a vorbit, Lui Ghedeon: „Hai, scoală-te, Și-n tabără, pogoară-te, Căci iată, am găsit o cale, Să o las pradă, mâinii tale! Dacă ți-e frică și de vrei, Cu tine, poți ca să îl iei Pe Pura, al tău slujitor. În a Madianiților Tabără-n urmă, să pătrunzi, Și-acolo, bine să te-ascunzi, Ca să-i auzi tot ce vorbesc, Căci astfel ți se întăresc Brațele-apoi.” El a pornit, Fiind de Pura însoțit, Și da al nopții văl ascuns A reușit de a ajuns Până la prima strajă care, Drept pază, tabăra o are. În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor. Când Ghedeon – neobservat – Sosit-a și s-a așezat La pândă, doi ostași erau Mai la oparte, și vorbeau. Unul din ei, atunci, a zis, Tovarășului său: „Un vis, Foarte ciudat, eu am avut. O turtă-n vis mi-a apărut – Din orz – ce se rostogolea, Și-n Madian, ea pătrundea. În tabără, când a venit, La cort s-a dus și l-a lovit. Cortul, atunci, s-a răsturnat Și-ndată fost-a dărâmat.” Al său tovarăș a răspuns, Adânc, de visul său, pătruns: „Visul ne spune-acum ceva. Iar turta nu e altceva Decât o sabie pe care – Desigur – Ghedeon o are. El, pe Ioas, îl are tată, Iar sabia-i, la el aflată, Căci după cum văd, el e cel Care-i bărbat, în Israel.” Când Ghedeon a auzit Visul și cum s-a tâlcuit, Jos, l-a pământ, s-a aruncat Și-n tabără s-a înturnat – La Israel – zicând apoi: „Sculați și haideți la război, Căci Domnul – după al Său plan – Ni-l dă în mâini pe Madian!” Pe oamenii ce-l însoțeau – Și care trei sute erau – În trei cete, i-a împărțit. Cu trâmbițe i-a dăruit Și cu ulcioare goale-n care, Făclii, aprins-au fiecare. Apoi le-a zis: „Să știți dar bine, Să faceți toți, la fel ca mine! Când vom pătrunde mai apoi, În tabără, aș vrea ca voi Să faceți tot ce ați văzut Că eu, atunci, voi fi făcut! Când va suna trâmbița mea, Faceți și voi, asemenea: Din trâmbițe deci, să sunați, Când taberei, ocol îi dați. „Sabia Domnului” apoi, Mai trebuie să strigați voi – Tare, cu toți, la un ison – „Și sabia lui Ghedeon!” Ceata, în fruntea căreia Chiar Ghedeon însuși ședea, Avea o sută de bărbați, Cu toții bine înarmați. Când noaptea s-a-njumătățit, Spre tabără ei au pornit, Căci cetele de păzitori Cari stau de strajă până-n zori, Tocmai atuncea s-au schimbat Și liniștea s-a așezat. Când Ghedeon a năvălit – De ai săi oameni însoțit – Din trâmbiță a răsunat Și-al său ulcior l-a aruncat. Cele trei cete au făcut, Îndată, tot ce au văzut: În mâna stângă au luat Făcliile și-au apucat – Cu dreapta – trâmbițele-n care Suflat-au cu putere mare. Apoi, așa cum învățară, „Sabia Domnului!”, strigară – Puternic, toți – la un ison, „Și Sabia lui Ghedeon!” Apoi, cu toții s-au retras Și-n așteptare au rămas. Tabăra, însă, s-a trezit, Părând că a înnebunit: Înspăimântați, toți alergau De colo colo, și țipau. Cele trei cete cari veniră Cu Ghedeon și-l însoțiră – Și care-n ele-aveau cuprinși Un număr de trei sute inși – Din nou, din trâmbițe-au sunat Și-aceleași vorbe le-au strigat. Domnul, atuncea, a făcut Astfel încât de s-au bătut Madianiții cu toți cei Aflați în tabără la ei. Tabăra s-a împrăștiat Și-nspăimântați au alergat Oștenii Madianului. În felu-acesta, oastea lui, Pân’ la Bet-Șita a fugit, Înspre hotarul străjuit De-Abel-Mehola, loc aflat Către Țerera, spre Tabat.
Judecătorii 7:1-22 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Ierubáal, adică Ghedeón, și tot poporul care era cu el s-au trezit și și-au fixat tabăra la En-Haród. Tabăra lui Madián era la nord de ei, de la colina Móre în vale. Domnul i-a zis lui Ghedeón: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mare ca să-l dau pe Madián în mâna lui; Israél ar putea să se laude împotriva mea și să zică: «Am fost salvat prin mâna mea». Acum strigă în auzul poporului: «Cine este fricos sau tremură să se întoarcă și să plece de la muntele Galaád!»”. Și s-au întors douăzeci și două de mii de oameni din popor; și au mai rămas zece mii. Domnul i-a zis lui Ghedeón: „Poporul este încă prea mare. Coboară-i la apă și îi voi pune la încercare acolo! Acela despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine!», acela va merge cu tine; și despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine!», acela nu va merge”. A coborât poporul la apă și Domnul i-a zis lui Ghedeón: „Pe toți cei ce vor linge apa cu limba așa cum linge câinele, pune-i într-o parte, iar pe cei care se vor îngenunchea să bea, [în altă parte]!”. Cei care au lins apa ducând-o la gură cu mâna au fost în număr de trei sute de oameni; restul poporului a îngenunchiat să bea apă. Domnul i-a zis lui Ghedeón: „Cu cei trei sute de oameni care au lins [apa] vă voi elibera și-l voi da pe Madián în mâna ta. Toți ceilalți din popor să meargă fiecare acasă!”. Au luat proviziile poporului și trâmbițele lui. Apoi Ghedeón i-a trimis pe toți bărbații lui Israél, pe fiecare la cortul lui, și i-a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madián era mai jos, în vale. În noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeón: „Ridică-te și coboară în tabără, căci am dat-o în mâinile tale! Dacă ți-e frică să cobori, coboară cu Pura, slujitorul tău, în tabără! Să asculți ce vor zice, apoi să-ți întărești mâinile și să cobori în tabără!”. Au coborât el și Pura, slujitorul său, la marginea avanposturilor taberei. Madián, Amaléc și toți fiii răsăritului erau răspândiți în vale ca o mulțime de lăcuste, iar cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. Ghedeón a sosit și iată că un om istorisea vecinului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: se făcea că o pâine rotundă de orz se rostogolea în tabăra lui Madián; a venit și a lovit cortul și a căzut; a dat peste cap cortul și s-a răsturnat”. Vecinul a răspuns: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeón, fiul lui Ióas, om din Israél; Dumnezeu i-a dat în mâinile lui pe Madián și toată tabăra”. Când a auzit Ghedeón istorisirea visului și înțelesul lui, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a întors în tabăra lui Israél și a zis: „Ridicați-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madián!”. I-a împărțit pe cei trei sute de oameni în trei grupe, le-a dat trâmbițe în mâinile tuturor, urcioare goale și făclii în urcioare. El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine! Când voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu! Când vom suna din trâmbiță eu și toți cei care sunt cu mine, să sunați și voi din trâmbiță de jur împrejurul taberei și să strigați: «Pentru Domnul și pentru Ghedeón»!”. Ghedeón și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la marginea taberei la începutul străjii de la miezul nopții, imediat după ce i-au instalat pe străjeri. Au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele pe care le aveau în mână. Cele trei grupe au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au luat făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă ca să sune și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeón!”. Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei: toată tabăra a început să alerge, să urle și să fugă. Cei trei sute de oameni au sunat din trâmbiță și Domnul a ridicat sabia fiecăruia împotriva vecinului său în toată tabăra. Tabăra a fugit până la Bet-Șíta, spre Țeréra, până la hotarul lui Ábel-Mehóla, lângă Tabát.
Judecătorii 7:1-22 Noua Traducere Românească (NTR)
Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dimineață, au plecat și apoi și-au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale. DOMNUL i-a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să dau Midianul în mâinile lor. S-ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m-a eliberat». De aceea, vestește acum poporului următorul mesaj: «Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“. Douăzeci și două de mii de oameni s-au întors și, astfel, au mai rămas zece mii. DOMNUL i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară-i la ape și ți-i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine“. Ghedeon a coborât poporul la apă și DOMNUL i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba, așa cum lipăie câinele, să-i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“. Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă. DOMNUL i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera și-i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare acasă“. După ce poporul și-a luat proviziile și trâmbițele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la cortul lui, și i-a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon. Chiar în noaptea aceea, DOMNUL i-a zis lui Ghedeon: „Ridică-te și du-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dacă ți-e teamă s-o ataci, du-te în tabără împreună cu Pura, slujitorul tău, și ascultă ce vorbesc oamenii acolo. Atunci vei prinde curaj și vei ataca tabăra“. Ghedeon împreună cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. Midianiții, amalekiții și fiii Estului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis. El zicea: ‒ Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l-a izbit și acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos. Și, astfel, cortul a fost distrus. Semenul lui a răspuns și a zis: ‒ Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra. După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s-a închinat și s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Ridicați-vă, căci DOMNUL a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian“. A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște ulcioare goale cu torțe în ele, și le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu! Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre, de jur împrejurul întregii tabere, și să ziceți: «Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!»“. Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții, chiar după ce fuseseră puși de gardă alți străjeri. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart ulcioarele pe care le aveau în mâini. Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart ulcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia DOMNULUI și sabia lui Ghedeon!“. Fiecare rămăsese la locul lui, în jurul taberei dușmanilor. Atunci toată tabăra a început să alerge; oamenii au început să țipe și s-o ia la fugă. Când au sunat din cele trei sute de trâmbițe, DOMNUL a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Cei din tabără au fugit către Bet-Șita, înspre Țerera, lângă granița de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat.
Judecătorii 7:1-22 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Ierubaal, sau Ghedeon, și tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineață și au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea și să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit.’ Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să se depărteze de Muntele Galaadului.’” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors și au mai rămas zece mii. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, și acela despre care îți voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine.” Ghedeon a coborât poporul la apă, și Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi.” Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Și Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui și voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă.” Au luat merindele poporului și trâmbițele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopții: „Scoală-te și coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dacă ți-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculți ce vor zice și după aceea ți se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără.” El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. Ghedeon a sosit și iată că un om istorisea tovarășului său un vis. El zicea: „Am visat un vis și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos și cortul a fost dărâmat.” Tovarășul lui a răspuns și a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian și toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului și tâlcuirea lui, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Sculați-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” A împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni și le-a dat tuturor trâmbițe și urcioare goale cu niște făclii în urcioare. El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu și când vom suna din trâmbiță eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trâmbiță de jur împrejurul taberei și să ziceți: ‘Sabia Domnului și a lui Ghedeon!’” Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele pe care le aveau în mână. Cele trei cete au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trâmbițele cu mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trâmbiță și, în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Șita, spre Țerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat.