Evrei 7:1-24
Evrei 7:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Acest Melhisedec a fost regele Salemului și preotul Dumnezeului Foarte Înalt. El l-a întâmpinat pe Avraam și l-a binecuvântat atunci când acesta se întorcea victorios din războiul cu acei regi. Atunci Avraam i-a dat lui Melhisedec a zecea parte din tot ce obținuse în urma războiului. Numele „Melhisedec” înseamnă în primul rând „rege al dreptății”. Apoi el se mai poate traduce și cu „Rege al Salemului”, adică „Regele păcii”. Nimeni nu știe cine a fost tatăl sau mama lui Melhisedec; și nu se cunoaște nimic nici despre strămoșii lui. Apoi, pentru că nu există o înregistrare a nașterii și nici a morții lui Melhisedec, el este un prototip al Fiului lui Dumnezeu care rămâne preot pentru totdeauna. Remarcați deci cât de mare a fost acest Melhisedec: chiar și patriarhul Avraam i-a oferit o zecime din prada de război! Conform legii (mozaice), descendenții lui Levi care fac slujba de preoți, trebuie să adune a zecea parte din tot ce au oamenii poporului evreu, adică de la frații lor, deși toți provin din Avraam. Dar acest Melhisedec, chiar dacă nu provenea din familia leviților, a primit a zecea parte din proprietățile lui Avraam căruia Dumnezeu îi făcuse promisiuni; și apoi l-a binecuvântat. Desigur, în legătură cu binecuvântarea, regula este aceasta: cineva este binecuvântat de altul superior lui. Iar în sistemul nostru, a zecea parte din posesiunile oamenilor este primită de ființe umane care se nasc, trăiesc și mor. Dar despre Melhisedec se spune că este viu! Deși Levi (prin urmașii lui) colectează această zecime, se poate considera că și el a dat-o prin intermediul lui Avraam; pentru că atunci când l-a întâlnit Melhisedec, Levi era inclus în Avraam care urma să devină strămoșul lui. Dacă preoția leviților din perioada legii (mozaice) primite de evrei ar fi atins perfecțiunea, nu mai era nevoie de un alt preot ca Melhisedec; ci ar fi continuat sistemul preoțesc inaugurat de Aaron. Dar odată cu schimbarea preoției, este necesară și o schimbare a legii (mozaice). Iar Cel care este implicat în acest nou sistem, nu aparține familiei lărgite a lui Levi și nimeni dintre strămoșii lui nu a slujit la altar. Este dovedit că Stăpânul nostru provine dintre descendenții lui Iuda; iar Moise nu a spus nimic despre urmașii lui referitor la preoție. Acest lucru devine mult mai evident când ne referim la venirea unui alt preot conform modelului oferit de Melhisedec. Acest preot este desemnat pentru slujbă nu în baza respectării unei descendențe fizice, ci prin autoritatea oferită de faptul că nu moare niciodată. Exact acest lucru este afirmat despre El: „Tu ești preot pentru totdeauna, la fel ca Melhisedec.” Astfel, în primul rând este eliminată acea poruncă veche (a descendenței), pentru că era restrictivă și inutilă. De fapt, legea (mozaică) nu a făcut nimic perfect. Apoi, în al doilea rând, ne-a fost oferită o speranță mai bună, care ne permite să ne apropiem de Dumnezeu. Această preoție a implicat un jurământ. Dar leviții deveniseră preoți fără jurământ. Isus a devenit Preot în baza unui jurământ formulat de Dumnezeu, atunci când a zis: „Iahve a jurat și nu va reformula acest jurământ: Tu ești preot pentru totdeauna!” În consecință, Isus a devenit garantul unui „legământ” mai bun. Înainte au existat mulți preoți, pentru că unii îi înlocuiau în slujbă pe alții, atunci când aceia mureau. Dar pentru că existența Lui nu are sfârșit, El deține funcția de Preot care nu poate fi transferată altora.
Evrei 7:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam, când acesta se întorcea de la măcelul regilor, și l-a binecuvântat. Melchisedek, căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificația numelui său, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“, fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții și, astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă. Aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, să colecteze zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și ei provin din Avraam. Însă Melchisedek, chiar dacă nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile. Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. În primul caz, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în celălalt caz este cel despre care se mărturisește că este viu. Și, într-un fel, chiar Levi, cel care colectează zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam, căci el era încă în coapsele strămoșului său, Avraam, când Melchisedek l-a întâmpinat pe acesta. Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot, numit după modelul preoției lui Melchisedek, și nu după modelul preoției lui Aaron? Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii. Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit la altar. Căci este clar că Domnul nostru provine din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n-a spus nimic cu privire la preoți. Acest lucru este chiar mai evident atunci când vedem că Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek, Unul Care a devenit preot nu pe baza unei porunci legale referitoare la descendența fizică, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare. Căci despre El se mărturisește astfel: „Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek“. Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza neputinței și inutilității ei, pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loc o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Și lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ. Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ, dar El a devenit Preot prin jurământul Celui Ce I-a spus: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek»“. Tocmai de aceea Isus a devenit garantul unui legământ mai bun. Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea. Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție neschimbătoare.
Evrei 7:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi și „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”, fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre care se mărturisește că este viu. Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. Dacă dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului. Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.” Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și zădărniciei ei – căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’” –, prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezașul unui legământ mai bun. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoție care nu poate trece de la unul la altul.
Evrei 7:1-24 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Acest Melhisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Prea Înalt, l-a întâmpinat pe Avraam când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, iar Avraam i-a dat a zecea parte din toate; Melhisedec înseamnă, mai întâi de toate, rege al dreptăţii , apoi rege al Salemului , adică „regele păcii”. Fără tată, fără mamă, fără genealogie, fără să aibă un început al zilelor ori un sfârşit al vieţii, asemănat însă cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru vecie. Înţelegeţi, dar, cât de mare este el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Fiii lui Levi care au ajuns preoţi au primit poruncă să ia zeciuială de la popor, după Lege, adică tocmai de la aceia care sunt fraţii lor, născuţi şi ei tot din Avraam. Dar Melhisedec, care nu se trage din neamul lor, a luat zeciuială de la Avraam şi l-a binecuvântat, ca pe unul ce avea făgăduinţele. Fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Pe deoparte iau zeciuială nişte oameni muritori, iar pe de alta unul despre care se mărturiseşte că este viu! Iar prin Avraam, ca să zicem aşa, a plătit şi Levi zeciuială, el, cel ce strângea zeciuiala de la ceilalţi! Şi aceasta pentru că Levi era în coapsa părintelui său când Avraam l-a întâlnit pe Melhisedec. Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor – pentru că sub această preoţie a primit poporul Legea, ce nevoie mai era să se ridice un alt preot, după rânduiala lui Melhisedec, şi nu unul numit după rânduiala lui Aaron? Căci, dacă se schimbă preoţia, atunci neapărat trebuie să se schimbe şi Legea! Iar Cel despre care se zic aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni nu a mai slujit la altar: căci este ştiut că Domnul nostru se trage din seminţia lui Iuda, despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoţie. Iar lucrurile devin încă şi mai limpezi cu privire la ridicarea unui preot asemenea lui Melhisedec, pentru că el nu ajunge preot după legea descendenţei trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. Căci se dă mărturia: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. Astfel, porunca dintâi este desfiinţată pentru că este slabă şi nefolositoare, – căci Legea nu a dus nici un lucru la desăvârşire – şi se aduce în locul ei o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Iar aceasta nu s-a făcut fără jurământ. În timp ce leviţii deveneau preoţi fără jurământ, despre El, Cel ce a jurat zice aşa: Domnul a jurat şi nu se va căi: Tu eşti preot în veac. Prin aceasta, Iisus a devenit garantul unui legământ mai bun. Iar, dacă leviţii sunt mulţi la număr, din cauză că moartea îi împiedica să rămână preoţi la nesfârşit, Iisus, prin faptul că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare.
Evrei 7:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă acest Melchisedec, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului cel preaînalt, cel care a întâlnit pe Avraam întorcându-se de la măcelul împăraților și l-a binecuvântat, Lui, de asemenea, Avraam i-a dat a zecea parte din tot; întâi, fiind prin interpretare, Împărat al dreptății, iar după aceea și Împărat al Salemului, care este Împărat al păcii; Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna. Dar pricepeți ce mare a fost acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat a zecea parte din prăzi. Și, într-adevăr, cei dintre fiii lui Levi, care primesc serviciul preoției, conform legii au poruncă să ia zeciuieli de la popor, adică de la frații lor, cu toate că au ieșit din coapsele lui Avraam. Dar el, a cărui genealogie nu este considerată dintre ei, a primit zeciuieli de la Avraam și a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile. Dar dincolo de orice contradicție, cel mic este binecuvântat de cel mare. Și aici, oamenii care mor primesc zeciuieli; dar acolo, le primește el, despre care se mărturisește că trăiește. Și ca să spun așa și Levi, care primește zeciuieli, a dat zeciuieli în Avraam. Fiindcă era încă în coapsele tatălui său, când l-a întâmpinat Melchisedec. De aceea dacă desăvârșirea ar fi fost prin preoția levitică, (fiindcă sub aceasta a primit poporul legea,) ce nevoie mai era ca un alt preot să se ridice după rânduiala lui Melchisedec și să nu fie chemat după rânduiala lui Aaron? Căci, fiind schimbată preoția, se face din necesitate și o schimbare a legii. Fiindcă cel despre care sunt spuse acestea, aparține unui alt trib, din care nimeni nu a servit la altar. Fiindcă este evident că Domnul nostru a răsărit din Iuda, trib referitor la care Moise nu a spus nimic în legătură cu preoția. Și este încă și mai evident, căci după asemănarea lui Melchisedec se ridică un alt preot, Care a fost făcut nu după legea unei porunci carnale, ci după puterea unei vieți fără sfârșit. Fiindcă el aduce mărturie: Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec. Fiindcă este într-adevăr o anulare a poruncii premergătoare din cauza slăbiciunii și inutilității ei. Fiindcă legea nu a făcut nimic desăvârșit, ci aducerea unei speranțe mai bune a făcut aceasta, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Și, întrucât nu fără jurământ, el a fost făcut preot; (Fiindcă acei preoți au fost făcuți fără jurământ, dar acesta, cu jurământ, prin cel ce i-a spus: Domnul a jurat și nu se va pocăi, Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec); Cu atât mai mult Isus s-a făcut garantul unui testament mai bun. Și ei, într-adevăr, au devenit preoți mulți, pentru că nu le era permis să continue din cauza morții. Dar acesta, fiindcă rămâne pentru totdeauna, are o preoție neschimbătoare.
Evrei 7:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Acest Melhisedec , regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l‑a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l‑a binecuvântat, căruia Avraam i‑a dat zeciuială din tot – al cărui nume înseamnă mai întâi „rege al dreptății”, apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii” – fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănător Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot de‑a pururi. Vedeți cât de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială din prada de război! Și aceia dintre fiii lui Levi care intră în preoție au poruncă să ia zeciuială de la popor, potrivit Legii, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia sunt ieșiți din coapsele lui Avraam. Dar Melhisedec, care nu se trage din ei, a primit zeciuială de la Avraam și l‑a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Dar într‑un caz primesc zeciuială niște oameni muritori; în celălalt, cineva despre care se mărturisește că trăiește. Și, ca să zicem așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care primește zeciuiala, căci era încă în coapsele strămoșului său când l‑a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. Așadar, dacă desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților, în timpul căreia a primit poporul Legea, ce nevoie era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec , și nu unul chemat după rânduiala lui Aaron? Pentru că, atunci când se schimbă preoția, se cere numaidecât și o schimbare a Legii. Dar Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit altarului, căci este limpede că Domnul nostru provine din Iuda, seminție despre care Moise n‑a zis nimic cu privire la preoție. Lucrul acesta se face și mai limpede dacă, după asemănarea lui Melhisedec, apare un alt preot, pus în slujbă nu printr‑o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită. Fiindcă se mărturisește despre El: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. Astfel, pe de o parte, se desființează o poruncă anterioară, din cauza neputinței și inutilității ei (căci Legea n‑a desăvârșit nimic), pe de alta, este introdusă o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Și în măsura în care lucrul acesta nu s‑a făcut fără jurământ – căci, în vreme ce leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus a ajuns preot prin jurământ, datorită Celui care I‑a zis: Domnul a jurat și nu Se va căi: „Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” – în aceeași măsură Isus S‑a făcut garantul unui legământ mai bun. Ceilalți erau preoți în mare număr, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în slujbă. Dar El, fiindcă rămâne în veac , are o preoție netrecătoare
Evrei 7:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Într-adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi și „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”, fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Și apoi, aici cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când acolo o ia cineva despre care se mărturisește că este viu. Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam, căci era încă în coapsele strămoșului său când l-a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. Dacă dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea –, ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, și nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. Într-adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului. Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” Astfel, pe de o parte se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței și a zădărniciei ei – căci Legea n-a făcut nimic desăvârșit –, și pe de alta se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec»” –, prin chiar faptul acesta El s-a făcut chezașul unui legământ mai bun. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoție care nu poate trece de la unul la altul.
Evrei 7:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Melhisedec, e-adevărat, Că în Salem, e împărat Și-apoi, preot este, mereu, Al Prea ‘Naltului Dumnezeu. El e cel cari, l-a-ntâmpinat Pe-Avram, pe când s-a înturnat De la măcelul săvârșit, Când pe-mpărați i-a biruit. Atunci, Melhisedec acel, L-a binecuvântat pe el Și, zeciuială, negreșit, Avram, apoi, i-a dăruit. După însemnătatea care Numele său, în el, o are, La început s-a arătat Un lucru clar: că „Împărat” El este „al neprihănirii” Peste întreg cuprinsul firii; A doua oară, se arată Că, „Împărat” e, totodată, Și „al Salemului”; astfel, E, „Împărat al păcii”, el. Melhisedec – de bună seamă – Nu are tată și nici mamă; Spiță de neam, el n-a avut, Zilele lui n-au început, Și-asemenea, n-au nici sfârșit. El, astfel, e asemuit Cu Fiul de la Dumnezeu, Cari preot e, prin vremi, mereu. Vedeți dar, bine, fiecare, Cât a putut a fi de mare, Dacă și-Avram – fără-ndoială – A trebuit ca, zeciuială, Să îi plătească lui apoi, Din toată prada de război. Așa după cum bine știți, Și cei ce-s preoți, din Leviți, Poruncă au – se înțelege – Ca zeciuială, după Lege, Să ia mereu, de la popor – Adică de la frații lor – Chiar dacă și ei, bunăoară, Tot din Avram, știm, că coboară. Iar el, cel care nu era De-al lor, căci nu se cobora Din neamul lor – fără-ndoială – Ajunse dar, ca zeciuială, De la Avram, să fi luat Și-apoi, l-a binecuvântat Pe cel care-a avut putința De a primi făgăduința. Primește binecuvântare Cel mic doar, de la cel mai mare – Lucrul acesta-i cunoscut, De către toți, de la-nceput. Aici, cel care, zeciuială, Primește – fără îndoială – Este un simplu muritor. Însă acolo – fraților – E cineva, de care știu Precum că este, veșnic, viu. Mai mult, chiar Levi, deci cel care Ia zeciuieli, la fiecare, Ajuns-a de s-a pomenit Că, zeciuială, a plătit Și el, chiar prin Avram, mereu, Dacă pot spune așa, eu; Căci în Avram, el s-a aflat, Atunci, când l-a întâmpinat Melhisedec, pe al său tată. Dacă putea fi căpătată Desăvârșirea tuturor, Prin preoții Leviți – căci lor Li s-a adus Legea pe care, Acum, al nost’ popor o are – De ce dar, să se mai ridice Un alt preot, de cari se zice Că-i preot – fără îndoială – „După o altă rânduială, A lui Melhisedec anume”, Nu după cea cari, astă lume, A noastră, o cunoaște bine Și care de Aron se ține? Se cere astfel, totodată – Când preoția e schimbată – A se mai face o schimbare, Care, în Lege, va apare. Într-adevăr, să știți căci Cel De care se vorbește-astfel, Din altă seminție vine Și după cum cunoaștem bine, Nimeni, din seminția Lui, Nu a slujit, altarului. Este un lucru dovedit, Că Domnul nostru a ieșit Din a lui Iuda seminție, Iar Moise – despre preoție – În ceea ce ăst neam privește, Nimic nu ne mărturisește. Ăst fapt, se înțelege bine, Atuncea când vedem că vine – După o rânduială care Numai Melhisedec o are – Un alt preot, ca să slujească, Nu după legea pământească, Ci după cea a vieții care, În veci, este nepieritoare. Căci iată ce mărturisește, Atunci când, despre El, vorbește Scriptura, fără îndoială: „Tu ești, după o rânduială, A lui Melhisedec, făcut Preot în veac, de la-nceput”. Astfel, întâi e desființată Porunca, mai ‘nainte, dată, Din pricini de zădărnicie Și neputință – căci se știe Cum că nimic n-a reușit Prin Lege-a fi desăvârșit – Și-apoi, avea ca să se pună, În locu-i, o nădejde bună, Prin care, noi, acum, putem, De Tatăl, să ne-apropiem. Iar după cum este știut, Lucrul acest nu s-a făcut Fără a fi un jurământ. Dacă Leviții preoți sânt, Pentru al nost’ popor, în lume – Fără un jurământ anume – La fel, nu poate a fi spus Apoi, despre Hristos Iisus, Pentru că El e preot sfânt Pe baza unui jurământ A Celui care-a cuvântat Și-a zis că „Domnul a jurat – Iar Domnului nu-I pare rău, Nicicând, de jurământul Său – Precum că Tu, fără-ndoială, Ești preot – printr-o rânduială A lui Melhisedec – făcut, A fi în veci, de la-nceput”. Prin faptu-acesta, negreșit, Chezaș, El este dovedit, Al unui legământ nou care Cu mult mai bun, acum, apare. Mai mult, acolo se găseau Mulți preoți, căci ei nu puteau A fi pe veci în slujbă-aflați, Fiind de moarte-mpiedicați. Dar El rămâne, pe vecie Și astfel, are-o preoție Pe cari nu trebuie s-o dea Apoi, nicicând, la nimenea.
Evrei 7:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Într-adevăr, acest Melchísedec, regele Salémului, preot al Dumnezeului Preaînalt, a ieșit în întâmpinarea lui Abrahám când acesta se întorcea de la înfrângerearegilorșil-a binecuvântat. Acestuia, Abrahám i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptății, apoi și rege al Salémului, care înseamnă rege al păcii. Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. Observați deci cât de mare este acela căruia patriarhul Abrahám i-a dat a zecea parte din pradă! Și în timp ce aceia dintre fiii lui Lévi care au primit preoția au poruncă după Lege să ia zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia se trag din Abrahám, acesta, care [nu se trage] din ei prin genealogie, l-a supus la zeciuială pe Abrahám și l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile. Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Și în timp ce aici primesc zeciuială oameni muritori, acolo este unul despre care se dă mărturie că trăiește. Și ca să spunem așa, prin Abrahám, chiar și Lévi, care primește zeciuială, este supus la zeciuială, căci era încă în trupul tatălui când Melchísedec i-a ieșit în întâmpinare. Așadar, dacă desăvârșirea ar fi fost obținută prin preoția levitică – fiindcă poporul sub aceasta a primit Legea – ce nevoie ar fi fost să se fi ridicat un alt preot după rânduiala lui Melchísedec, fără să se fi numit după rânduiala lui Aaròn? Căci, odată schimbată preoția, în mod necesar are loc și schimbarea Legii, pentru că acela despre care se spun acestea face parte dintr-un alt trib din care nimeni nu s-a apropiat de altar. De fapt, este evident că Domnul nostru se trage din Iúda, trib în privința căruia Moise n-a spus nimic despre preoți. Acest lucru este și mai evident dacă, după rânduiala lui Melchísedec, se ridică un alt preot, care a devenit astfel nu după prescrierea unei legi trupești, ci după puterea unei vieți nepieritoare. Căci este dată mărturie despre el: „Tu ești preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”. Astfel, abrogarea poruncii precedente are loc din cauza slăbiciunii și a imperfecțiunii ei. Pentru că Legea nu a desăvârșit nimic, dar este o introducere la o speranță mai mare prin care ne apropiem de Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât aceasta nu s-a făcut fără jurământ; pentru că ei au devenit preoți fără jurământ, pe când el, cu jurământul aceluia care spune despre el: „Domnul s-a jurat și nu-i va părea rău: Tu ești preot în veci”. Pentru aceasta, Isus a devenit garantul unei alianțe mai bune. Erau mai mulți cei care deveneau preoți, pentru că moartea îi împiedica să dureze, dar el, pentru că rămâne în veci, are o preoție netrecătoare.