Evrei 6:13-18
Evrei 6:13-18 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuși și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța.” Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința. Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte
Evrei 6:13-18 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă Dumnezeu, când a promis lui Avraam, deoarece nu a putut să jure pe niciunul mai mare, a jurat pe sine însuși, Spunând: Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind te voi înmulți. Și, astfel, după ce a îndurat cu răbdare, a obținut promisiunea. Fiindcă oamenii, într-adevăr, jură pe unul mai mare; și un jurământ pentru confirmare este pentru ei sfârșitul întregii certe. În același fel, Dumnezeu, cu atât mai mult voind să arate moștenitorilor promisiunii neschimbarea sfatului său, l-a confirmat printr-un jurământ, Pentru ca, prin două lucruri de neschimbat, în care este imposibil pentru Dumnezeu să mintă, să avem o mângâiere tare, noi, care am fugit la locul de scăpare ca să apucăm speranța pusă înaintea noastră
Evrei 6:13-18 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
De exemplu, când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, nu a avut pe altcineva mai mare care să garanteze respectarea ei. Atunci El S-a jurat pe Sine Însuși, spunând: „Te asigur că vei fi binecuvântat de Mine și vei avea foarte mulți urmași.” Și astfel, pentru că a avut răbdare și a așteptat, a obținut ce i s-a promis. Atunci când oamenii fac un jurământ, folosesc numele cuiva mai mare decât ei. Jurământul garantează că un lucru (afirmat de cineva) este adevărat; și astfel este eliminată orice suspiciune. În mod asemănător, când Dumnezeu a dorit să asigure pe cei care erau beneficiarii acelei promisiuni, că nu Se va răzgândi, El a garantat respectarea ei printr-un jurământ. Astfel, având în vedere cele două lucruri care ne demonstrează că este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi am fost foarte mult încurajați să avem certitudine în legătură cu speranța pentru viitor.
Evrei 6:13-18 Noua Traducere Românească (NTR)
Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși, zicând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și-ți voi înmulți foarte mult urmașii“. Și, astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, Avraam a obținut promisiunea. Într-adevăr, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul pentru confirmare este sfârșitul oricărei dispute între ei. În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem parte de o puternică încurajare, noi, cei a căror scăpare a fost să ne ținem strâns de speranța care ne-a fost pusă înainte.