Evrei 4:1-16
Evrei 4:1-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Așadar, fiindu-ne lăsată o promisiune de a intra în odihna lui, să ne temem ca nu cumva unora să le pară că unii nu ați ajuns la ea. Pentru că nouă, ca și lor, ne-a fost predicată evanghelia; dar cuvântul predicat nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credință în cei ce l-au auzit. Fiindcă noi, care am crezut, intrăm în odihnă, cum a spus el: Așa cum am jurat în furia mea, dacă vor intra în odihna mea; cu toate că faptele fuseseră terminate de la întemeierea lumii. Fiindcă într-un loc oarecare a vorbit astfel despre ziua a șaptea: Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui. Și în acest loc din nou: Dacă vor intra în odihna mea. De aceea văzând aceasta, rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora le-a fost predicată întâi nu au intrat din cauza necredinței. Din nou, rânduiește o zi anume, spunând în David: Astăzi, după atâta timp; cum se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile. Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci nu ar mai fi vorbit el după aceea, despre o altă zi. De aceea rămâne o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cel ce a intrat în odihna lui, s-a și oprit de la propriile lucrări, așa cum Dumnezeu s-a oprit de la propriile lucrări. Așadar, să ne străduim să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu al necredinței. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la separarea sufletului și a duhului și a încheieturilor și a măduvei și este cel ce discerne gândurile și intențiile inimii. Și nu este creatură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem a face. Văzând atunci că avem un mare preot însemnat, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem strâns mărturisirea noastră. Fiindcă nu avem un mare preot care nu poate să simtă compasiune pentru neputințele noastre, ci în toate a fost ispitit asemenea nouă, totuși fără păcat. Să ne apropiem așadar cutezător de tronul harului, ca să obținem milă și să găsim har pentru a ajuta în timp de nevoie.
Evrei 4:1-16 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Promisiunea lui Dumnezeu care ne asigură că se poate intra în odihna Lui, este încă valabilă. Deci să fiți atenți, pentru ca niciunul dintre voi să nu constate prea târziu că nu a beneficiat de ea. Aceeași Veste Bună proclamată nouă, le-a fost prezentată și lor. Totuși, mesajul ei nu le-a fost util, pentru că aceia nu au avut credință. Dar noi suntem cei care am crezut; și astfel intrăm în acea odihnă despre care vorbise Dumnezeu atunci când a spus: „Atât de mult M-au mâniat, încât am jurat că nu vor intra niciodată în odihna Mea!” Deși Dumnezeu a vorbit astfel, El nu S-a referit la (repausul de după) lucrările Lui care fuseseră deja terminate încă de la crearea lumii. Într-un text al Scripturilor, despre ziua a șaptea există următoarea precizare: „În a șaptea zi, după ce Și-a terminat toate lucrările, Dumnezeu S-a odihnit.” Iar în textul despre care am vorbit, se spune: „Nu vor intra niciodată în odihna Mea.” Din cauza neascultării lor, cei care au primit la început vestea bună, nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Totuși, sunt alți oameni care vor intra în această odihnă. În acest scop, Dumnezeu stabilește încă o zi (ca termen), zicând „Astăzi!”. Așa cum deja am precizat, despre această zi El a vorbit mai târziu prin intermediul lui David, zicând: „Dacă Îi auziți astăzi vocea (lui Dumnezeu), nu vă împietriți inimile!” Dacă Iosua le-ar fi oferit (evreilor) acea odihnă, Dumnezeu nu ar mai fi vorbit apoi despre o altă zi. Deci, pentru poporul lui Dumnezeu, rămâne (valabilă) oferta unei zile de odihnă asemănătoare cu cea de Sabat. Cel care „intră” în odihna lui Dumnezeu, se va odihni exact ca El – după ce își va fi terminat lucrarea. Deci să facem orice efort pentru a beneficia (în final) de această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă (pe drum) urmând același exemplu de neascultare. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și acționează. El taie mai bine decât o sabie cu două tăișuri, despărțind sufletul de spirit și oasele de măduva lor… Acest Cuvânt evaluează gândurile și intențiile noastre. Nimic nu este ascuns privirii lui Dumnezeu. Tot ce se întâmplă, este cunoscut Celui în fața Căruia vom fi direct responsabili pentru faptele noastre. Pentru că în persoana lui Isus – Fiul lui Dumnezeu – avem un Mare Preot care a ajuns în cer, să păstrăm cu fermitate credința despre care vorbim. Noi nu avem un Mare Preot incapabil să ne înțeleagă punctele noastre slabe; ci Unul care a experimentat ca noi toate categoriile de ispite, dar care nu a păcătuit niciodată. Deci să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să fim beneficiarii milei și ai harului care ne va oferi ajutor atunci când vom avea nevoie de el.
Evrei 4:1-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Să ne temem, deci, ca nu cumva, cât timp rămâne încă valabilă promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ne-a fost vestită Evanghelia, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l-au auzit. Cât despre noi, cei ce am crezut, intrăm în acea odihnă despre care a vorbit El: „Prin urmare, am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“. Și totuși, lucrările Lui au fost terminate încă de la întemeierea lumii. Căci, undeva, El a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“. Cu toate acestea, El zice iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!“. Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, El hotărăște din nou o zi – „astăzi“ – zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“. Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. Fiindcă, cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și eficient, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală. Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem strâns de mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. Prin urmare, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.
Evrei 4:1-16 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.” Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăște din nou o zi: „Astăzi”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.