Habacuc 3:1-19Partajează

Habacuc 3:1-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

O rugăciune a profetului Habacuc, un poem. DOAMNE, am auzit vorbirea ta și m-am înspăimântat; DOAMNE, înviorează-ți lucrarea în mijlocul anilor, fă-o cunoscută în mijlocul anilor; în furie, amintește-ți mila. Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt din muntele Paran. Selah. Gloria lui a acoperit cerurile și pământul era plin de lauda lui. Și strălucirea lui era ca lumina; el avea coarne ieșind din mâna lui și acolo era ascunderea puterii lui. Înaintea lui mergea ciuma și cărbuni aprinși mergeau înaintea picioarelor lui. El a stat în picioare și a măsurat pământul, el a privit și a tulburat națiunile; și munții veșnici au fost împrăștiați, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui sunt veșnice. Am văzut corturile Cușanului în nenorocire, și perdelele țării lui Madian au tremurat. L-au nemulțumit râurile pe Domnul? S-a aprins mânia ta împotriva râurilor? S-a aprins furia ta împotriva mării, încât ai călărit pe caii tăi și te-ai urcat în carele salvării tale? Arcul tău a fost dezgolit de tot, chiar cuvântul tău, conform jurămintelor triburilor. Selah. Tu ai despicat pământul cu râuri. Munții te-au văzut și s-au cutremurat, potopul apei a trecut; adâncul și-a înălțat vocea și și-a ridicat mâinile în înalt. Soarele și luna s-au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale au mers și la strălucirea suliței scânteietoare. Ai mărșăluit prin țară în indignare, ai treierat păgânii în mânie. Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru salvare cu unsul tău; ai rănit capul din casa celui stricat, dezvelind temelia până la gât. Selah. Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieșit ca un vârtej de vânt să mă împrăștie; bucuria lor era să mistuie pe sărac în ascuns. Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, prin mormanul apelor mari. Când am auzit, pântecele meu s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la această voce, putregai a intrat în oasele mele și am tremurat în mine însumi, ca să mă odihnesc în ziua necazului, când va veni la popoare, el îi va invada cu oștirea sa. Deși smochinul nu va înflori, nici nu vor fi roade în vii; osteneala măslinului va eșua și câmpiile nu vor da hrana; turma va fi stârpită din staul și nu va mai fi cireadă în iesle; Totuși eu mă voi bucura în DOMNUL, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele. DOMNUL Dumnezeu este tăria mea și îmi va face picioarele precum picioarele căprioarelor și el mă va face să umblu pe locurile mele înalte. Mai marelui cântăreț pe instrumentele mele cu coarde.

Habacuc 3:1-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Rugăciunea profetului Habacuc. Se cântă în stilul cântecelor de jale. „«Doamne, când am auzit ce ai anunțat că se va întâmpla, m-am speriat foarte rău. Susține-Ți lucrarea în anii care vor veni, Doamne! Fă-o cunoscută odată cu trecerea lor! În timp ce Îți vei manifesta mânia, adu-Ți aminte (și) de milă!» Dumnezeu vine din Teman. Cel sfânt Se apropie venind dinspre Muntele Paran. Gloria Sa acoperă Universul și pământul este plin de laudă la adresa Lui. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui. Din mâna Lui provin raze; și forța Lui este ascunsă acolo. Epidemiile merg înaintea Lui și bolile contagioase vin după El. Oprindu-Se, El măsoară pământul cu ochiul Său. Privește împrejur și face popoarele să tremure. Astfel încep să se deplaseze munții care stătuseră totdeauna în același loc. Se apleacă și dealurile care au o mare vechime în existența lor. Metodele Sale sunt eterne. Văd cum oamenii din corturile (taberei) Etiopiei sunt foarte speriați; iar colinele din țara Madian se cutremură! Doamne, Tu ai încălecat pe caii Tăi și ai urcat în carul de învingător! Dar oare Te-ai mâniat pe râuri? Îți manifești mânia față de ele, sau împotriva mării? Arcul Tău este pregătit de acțiune; și blestemele sunt săgețile cuvântului Tău. Tu despici pământul prin râuri. Atunci când Te văd, munții se cutremură. Apa râurilor se deplasează cu mare viteză. Adâncul (mărilor) strigă, înălțându-și valurile la mare înălțime. Soarele și luna rămân în locuința lor. Se feresc de lumina săgeților Tale și de strălucirea lăncii Tale. Tu parcurgi furios pământul și zdrobești națiunile în mânia Ta! Ai înaintat pentru salvarea poporului Tău și pentru scăparea Celui desemnat și trimis de Tine. Tu distrugi acoperișul casei celui rău. I-o avariezi de la temelii până la acoperiș… Cu săgețile Tale, străpungi capul liderilor lui. Ei sunt cei care vin cu viteza unei furtuni împotriva mea. Vor să mă determine să fug. Strigă de bucurie exact ca atunci când ar fi mâncat în secret pe cel sărac. Tu mergi pe mare; Te deplasezi călare pe cai peste spuma apelor mării. Când am auzit acest lucru, mi s-a cutremurat corpul. Această veste face ca buzele mele să exprime uimire. Oasele mele încep să se descompună și îmi tremură genunchii. Oare aș putea să aștept în tăcere acea zi a necazului când opresorul va veni împotriva poporului (meu)? Chiar dacă smochinul nu va înflori, chiar dacă vița de vie nu va produce niciun fruct, chiar dacă nici măslinul nu va avea fructe și câmpiile nu vor oferi hrană – astfel încât oile din staule vor muri și vor dispărea boii din grajduri – eu tot mă voi bucura în Iahve. Bucuria mea va fi alimentată de Dumnezeul salvării mele. Dumnezeul care se numește Iahve este forța mea. El îmi face picioarele (atât de agere) ca ale cerbilor și mă ajută să merg pe locurile mele – la mare înălțime! Acest cântec este dedicat liderului cântăreților. Se cântă folosind instrumente cu coarde.”

Habacuc 3:1-19 Noua Traducere Românească (NTR)

‒ DOAMNE, am auzit de faima Ta! Lucrarea Ta, DOAMNE, îmi inspiră teamă! Însuflețește-o de-a lungul anilor! Fă-o cunoscută în cursul anilor! Dar, la mânie, adu-Ți aminte să arăți îndurare! Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah Splendoarea Lui acoperă cerurile, iar lauda Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina și din mâna Lui ies raze; acolo Îi este ascunsă puterea. Înaintea Lui merge molima, iar flacăra calcă pe urmele Sale. El Se oprește și cutremură pământul; Se uită și face națiunile să tremure. Munții cei trainici se sfărâmă, iar dealurile cele vechi se pleacă. Cărările Lui sunt veșnice. Am văzut corturile lui Cușan în necaz și colibele țării lui Midian tremurând. S-a înfuriat oare DOMNUL pe râuri? Împotriva râurilor se arată mânia Ta? Împotriva mării s-a dezlănțuit furia Ta, când ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carele Tale victorioase? Arcul Îți este dezvelit în întregime; jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt. Selah Tu despici pământul prin râuri. Când munții Te-au văzut, s-au cutremurat. Potopul de ape s-a revărsat, adâncul și-a făcut auzit glasul; el își ridică mâinile în sus. Soarele și luna s-au oprit în înălțimi la sclipirea săgeților Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare. Tu străbați pământul cu indignare și treieri națiunile cu mânie. Ai ieșit ca să-Ți eliberezi poporul, ca să-l salvezi pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății, l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Selah Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile-i săgeți, când s-au dezlănțuit ca o furtună să ne împrăștie! Bucuria lor a fost ca și cum l-ar fi devorat pe sărac în ascunzătoare. Tu pășești pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari. Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase și mi-au tremurat genunchii! Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca. Chiar dacă smochinul nu înflorește și în vii nu mai este rod, chiar dacă lipsește rodul din măslin și câmpurile nu mai dau hrană, chiar dacă turma din staul este nimicită și nu mai sunt vite în grajduri, eu tot mă voi bucura în DOMNUL și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele! Stăpânul DOMN este puterea mea! El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să pășesc pe înălțimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.

Habacuc 3:1-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale) Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale! Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, și molima calcă pe urmele Lui. Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului. S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință? Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor. La vederea Ta, se cutremură munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile în sus. Soarele și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) – Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele. – Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.