Geneza 2:15-25
Geneza 2:15-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, să o lucreze și să o păzească. Și DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit omului, spunând: Din orice pom din grădină poți mânca în voie, Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit. Și DOMNUL Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el. Și din pământ DOMNUL Dumnezeu a format fiecare fiară a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam să vadă cum le va numi; și oricum a numit Adam fiecare ființa vie, acela a fost numele ei. Și Adam a dat nume tuturor vitelor și tuturor păsărilor cerului și fiecărei fiare a câmpului, dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el. Și DOMNUL Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste Adam; și Adam a dormit; și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc; Și din coasta pe care DOMNUL Dumnezeu a luat-o de la om, a făcut o femeie și a adus-o la om. Și Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost luată din bărbat. De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și cei doi vor fi un singur trup. Și ei erau amândoi goi, omul și soția sa, și nu se rușinau.
Geneza 2:15-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
DOMNUL Dumnezeu l‑a luat pe om și l‑a așezat în grădina Eden ca s‑o lucreze și s‑o păzească. Și i‑a dat porunca aceasta: „Poți să mănânci în voie din orice pom din grădină, dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să‑i fac un ajutor potrivit.” DOMNUL Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le‑a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care‑l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela‑i rămânea. Omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și fiarelor câmpului, dar pentru el nu s‑a găsit niciun ajutor potrivit. Atunci, DOMNUL Dumnezeu a făcut să vină peste om un somn adânc, și omul a adormit. DOMNUL Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Din coasta pe care o luase din om, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie și a adus‑o la om. Și omul a zis: „Iat‑o, în sfârșit, pe cea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat.” De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Omul și femeia lui erau amândoi goi, și nu le era rușine.
Geneza 2:15-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu i-a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iat-o în sfârșit pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.” De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
Geneza 2:15-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Dumnezeu care se numește Iahve, a luat pe om și l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze și să o păzească. Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îți este permis să mănânci (fructe) conform preferințelor tale din toți pomii din grădină, cu o singură excepție: este vorba despre pomul cunoașterii binelui și răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îți garantez că vei muri!” Dumnezeul care se numește Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.” Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp și toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; și de-atunci, acele vietăți s-au numit așa cum a decis el. Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât și animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste viețuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om. Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă și să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; și apoi a completat cu mușchi locul de unde o luase. Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el. Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele și din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!” Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl și de mama lui; apoi el se unește cu soția lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea. Omul (din Eden) și soția lui erau amândoi neacoperiți cu haine; și (totuși) nu le era rușine (să trăiască așa).
Geneza 2:15-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Deci, în Eden l-a așezat Domnul, pe om, și l-a lăsat Grădina să o îngrijească Și-al ei pământ să îl muncească. Însă ‘nainte de-al lăsa, El, omului, i-a spus așa: „Din orice pom, din care vrei – Ca să mănânci – poți ca să iei. Numai din unul, nu dori, Să te înfrupți, căci vei muri! Ferește-te, căci va fi rău, Dacă te-atingi de fructul său! Domnul, adânc, a cugetat Și-apoi astfel a cuvântat: „E-nsingurat omul acel; Un ajutor fac pentru el.” Domnul, cu măiestria Lui, Făcut-a păsări cerului, Umplu pământul de-animale, Apoi creațiile Sale Le-a dus la om, să le numească – Un nume să le născocească. Omul, la ele, s-a uitat Și tuturor nume le-a dat. Doar pentru el nu s-a găsit Ceva, să-i fie potrivit, Ca să îi stea alăturea Și sprijin să-l poată avea. Văzând aceasta, Dumnezeu L-a cufundat într-un somn greu. Din trupul celui adormit A scos o coastă, și-a lipit Carnea la loc, cum era ea. Din acea coastă, femeia, A zămislit-o Duhul Lui Și-a pus-o-n fața omului. Când a văzut-o lângă el, Omul a glăsuit astfel: „Iată, acuma s-a găsit Un ajutor ce-i potrivit Ca să îmi șeadă-alăturea – Care e scos din carnea mea. „Femeie”, va fi ea chemată, Căci din bărbat a fost luată.” De-aceea omul va lăsa Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui se va lipi, Iar cei doi doar un trup vor fi.” Deși omul și soața lui Se aflau goi, lor – nici unui – De-acest fapt nu le-a fost rușine, Căci nu știau ce-i rău s-au bine.
Geneza 2:15-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze și să o păzească. Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toți pomii grădinii poți mânca, însă din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”. Și Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”. Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei ființe vii, acela era numele ei. Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului și tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui. Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului și el a adormit. Și a luat una din coastele sale și a închis locul ei cu carne. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta, în sfârșit, este os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”. De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup. Amândoi, bărbatul și femeia lui, erau goi, dar nu se rușinau unul de altul.
Geneza 2:15-25 Noua Traducere Românească (NTR)
DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe Adam și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, dar din Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, sigur vei muri!“. Apoi DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit“. DOMNUL Dumnezeu a creat din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele. Adam le-a pus nume tuturor vitelor și păsărilor cerului și fiecărei vietăți a câmpului, însă pentru el nu s-a găsit niciun ajutor potrivit. Atunci DOMNUL Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei. Și, din coasta pe care a luat-o din Adam, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la Adam. Atunci Adam a zis: „În sfârșit, aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea. Aceasta se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar ei vor fi un singur trup. Omul și soția lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
Geneza 2:15-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.