YouVersion
Pictograma căutare

Geneza 2:15-25

Geneza 2:15-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Apoi Dumnezeu care se numește Iahve, a luat pe om și l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze și să o păzească. Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îți este permis să mănânci (fructe) conform preferințelor tale din toți pomii din grădină, cu o singură excepție: este vorba despre pomul cunoașterii binelui și răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îți garantez că vei muri!” Dumnezeul care se numește Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.” Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp și toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; și de-atunci, acele vietăți s-au numit așa cum a decis el. Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât și animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste viețuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om. Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă și să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; și apoi a completat cu mușchi locul de unde o luase. Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el. Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele și din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!” Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl și de mama lui; apoi el se unește cu soția lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea. Omul (din Eden) și soția lui erau amândoi neacoperiți cu haine; și (totuși) nu le era rușine (să trăiască așa).

Geneza 2:15-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup. Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.