Exodul 1:8-22
Exodul 1:8-22 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif. Și a spus poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros și mai puternic decât noi; Haideți să ne purtăm înțelept cu ei, ca nu cumva să se înmulțească și să se întâmple ca, atunci când s-ar întâmpla vreun război, să se alăture și ei dușmanilor noștri și să lupte împotriva noastră și astfel să iasă din țară. De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască cu poverile lor. Și au construit pentru Faraon cetăți de provizii: Pitom și Raamses. Dar cu cât îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau mai mult. Și s-au mâhnit din cauza copiilor lui Israel. Și egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi servească; Și au amărât viețile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar și în cărămizi și în tot felul de munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime. Și împăratul Egiptului a vorbit moașelor evreice, dintre care numele uneia era Șifra și numele celeilalte era Pua; Și a spus: Când faceți serviciul de moașă femeilor evreice și le vedeți pe scaunele de naștere, dacă este un fiu, să îl ucideți; dar dacă este o fiică, să trăiască. Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și nu au făcut cum le-a poruncit împăratul Egiptului, ci au lăsat băieții în viață. Și împăratul Egiptului a chemat moașele și le-a spus: De ce ați făcut acest lucru și ați lăsat băieții în viață? Și moașele i-au spus lui Faraon: Pentru că femeile evreice nu sunt ca femeile egiptence, pentru că ele sunt viguroase și au născut înainte de a veni moașele la ele. De aceea Dumnezeu s-a purtat bine cu moașele; și poporul s-a înmulțit și a devenit foarte tare. Și s-a întâmplat, din cauză că moașele s-au temut de Dumnezeu, că el le-a făcut case. Și Faraon a poruncit la tot poporul său, spunând: Fiecare fiu care se naște să îl aruncați în râu, dar pe fiecare fiică să o lăsați în viață.
Exodul 1:8-22 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În Egipt a devenit conducător un nou faraon, care nu îl cunoscuse (personal) pe Iosif. Atunci el a zis poporului lui: „Constat că poporul israelienilor este prea mare și ne domină ca număr de persoane. Haideți să ne comportăm cu foarte mare abilitate față de ei. Altfel, se vor înmulți (și mai mult); și dacă se va întâmpla să fim în război (cu alt popor), este posibil să se alieze cu dușmanii noștri, să lupte împotriva noastră și (apoi) să fugă din țară!” Atunci au desemnat pentru ei pe niște supraveghetori de sclavi, ca să îi exploateze (excesiv) cerându-le să care mari greutăți. Așa au construit orașele Pitom și Ramses, care au fost folosite ca hambare ale faraonului. Dar cu cât erau mai exploatați, cu atât ei se înmulțeau și se dispersau mai mult printre egipteni. Ei au ajuns în situația de a le fi frică de israelieni. Atunci i-au obligat (pe evrei) să presteze o muncă foarte extenuantă. Le-au făcut viața amară, pretinzându-le să muncească intens la prepararea liantului folosit în construcții, la fabricarea cărămizilor și la executarea diverselor munci agricole. De fiecare dată când le dădeau israelienilor anumite sarcini, egiptenii erau foarte duri cu ei. Regele Egiptului le-a vorbit moașelor evreilor care se numeau Șifra și Pua, zicându-le: „Când vă veți face serviciul de moașe față de femeile evreilor și veți vedea că sunt pe scaunul de naștere, dacă acel copil care se va naște va fi băiat, să îl omorâți; iar dacă va fi fată, să o lăsați să trăiască!” Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și nu au procedat cum le-a ordonat monarhul Egiptului; ci au lăsat să trăiască și băieții. Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: „De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat (și) pe băieți să trăiască?” Moașele au răspuns faraonului: „S-a întâmplat așa pentru că femeile evreilor nu se comportă (la nașterea copilului) ca cele egiptene; ci ele sunt (mai) viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele!” Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și a devenit o forță. Pentru că moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a ajutat pe fiecare dintre ele să își înființeze o familie. Apoi faraonul a ordonat întregului lui popor: „Să aruncați în Nil orice băiat care se va naște în poporul evreilor! Doar pe fete să le lăsați să trăiască!”
Exodul 1:8-22 Noua Traducere Românească (NTR)
Peste Egipt s-a ridicat un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este prea mare și prea puternic pentru noi. Haideți să ne purtăm cu viclenie față de el. Altfel, se va înmulți și, dacă se va întâmpla să fim în război, se va alătura și el dușmanilor noștri, va lupta împotriva noastră și va ieși din țară“. Prin urmare, au pus peste ei stăpânitori, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel, ei au construit pentru Faraon cetățile-hambar Pitom și Ramses. Însă, cu cât erau mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult. Egiptenii s-au scârbit de fiii lui Israel. Atunci ei i-au pus pe fiii lui Israel la muncă forțată. Le-au făcut viața amară, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. Orice lucrare pe care o făceau pentru egipteni era foarte grea. Regele Egiptului le-a vorbit moașelor evreilor (numele uneia era Șifra, iar cealaltă se numea Pua) și le-a zis: „Când le veți ajuta pe evreice să nască și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă va fi băiat, să-l omorâți, dar dacă va fi fată, s-o lăsați să trăiască“. Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască. Regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: ‒ De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat și pe băieți să trăiască? Moașele i-au răspuns lui Faraon: ‒ Deoarece femeile evreilor nu sunt ca femeile egiptene. Ele sunt viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele. Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte puternic. Pentru că moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. Apoi Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Să aruncați în Nil orice băiat care li se va naște evreilor! Dar să lăsați în viață orice fată“.
Exodul 1:8-22 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare și mai puternic decât noi. Veniți să ne arătăm dibaci față de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească și el cu vrăjmașii noștri, să ne bată și să iasă apoi din țară.” Și au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetățile Pitom și Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulțea și creștea, și s-au scârbit de copiii lui Israel. Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă. Împăratul Egiptului a poruncit moașelor evreilor, numite una Șifra și cealaltă Pua, și le-a zis: „Când veți împlini slujba de moașe pe lângă femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.” Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. Împăratul Egiptului a chemat pe moașe și le-a zis: „Pentru ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” Moașele au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase și nasc înainte de venirea moașei.” Dumnezeu a făcut bine moașelor și poporul s-a înmulțit și a ajuns foarte mare la număr. Pentru că moașele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case. Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncați în râu pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască.”