Estera 3:1-14
Estera 3:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
După aceste lucruri împăratul Ahașveroș l-a promovat pe Haman, fiul lui Hamedata agaghitul și l-a avansat și i-a așezat tronul peste toți prinții care erau cu el. Și toți servitorii împăratului care erau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau lui Haman, pentru că astfel a poruncit împăratul referitor la el. Dar Mardoheu nu îngenunchea nici nu i se pleca. Atunci servitorii împăratului, care erau la poarta împăratului, i-au spus lui Mardoheu: De ce încalci tu porunca împăratului? Și s-a întâmplat, după ce i-au vorbit zilnic, iar el nu le-a dat ascultare, că ei i-au spus lui Haman să vadă dacă faptele lui Mardoheu ar continua, pentru că el le spusese că este iudeu. Și când a văzut Haman că Mardoheu nu îngenunchea, nici nu i se pleca, atunci Haman s-a umplut de furie. Și s-a gândit ca fiind de dispreț a pune mâinile doar pe Mardoheu, căci ei i-au arătat poporul lui Mardoheu; astfel că Haman a căutat să îi nimicească pe toți iudeii care erau în toată împărăția lui Ahașveroș, poporul lui Mardoheu. În prima lună, adică, luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorțul, înaintea lui Haman, din zi în zi și din lună în lună, până în a douăsprezecea, adică luna Adar. Și Haman a spus împăratului Ahașveroș: Este un anumit popor împrăștiat și răspândit printre oamenii din toate provinciile împărăției tale; și legile lor sunt diferite de legile tuturor popoarelor; și nici nu țin legile împăratului, de aceea nu este spre folosul împăratului să îi lase în pace. Dacă face plăcere împăratului, să se scrie ca ei să fie nimiciți; și eu voi plăti zece mii de talanți de argint în mâinile celor însărcinați cu acest lucru, pentru a-i aduce în trezoreria împăratului. Și împăratul și-a luat inelul de pe mână, și l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata agaghitul, dușmanul iudeilor. Și împăratul i-a spus lui Haman: Îți este dat argintul și oamenii de asemenea, pentru a face cu ei cum ți se pare bine. Apoi în a treisprezecea zi a lunii întâi au fost chemați scribii împăratului, și s-a scris conform cu tot ceea ce Haman a poruncit satrapilor și guvernatorilor care erau peste fiecare provincie, și conducătorilor fiecărui popor din fiecare provincie conform cu scrierea lor, și tuturor oamenilor după limba lor; în numele împăratului Ahașveroș s-a scris și sigilat cu inelul împăratului. Și au fost trimise scrisori prin alergători în toate provinciile împăratului, pentru a nimici, a ucide, și a face să piară toți iudeii, deopotrivă tineri și bătrâni, copilași și femei, într-o singură zi, în ziua a treisprezecea, a lunii a douăsprezecea, care este luna Adar, și să prade averile lor. Pentru ca porunca să fie dată în fiecare provincie, o copie a înscrisului a fost adusă la cunoștința tuturor popoarelor, ca să fie gata pentru acea zi.
Estera 3:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș l‑a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. L‑a înălțat și a pus scaunul lui mai presus de scaunele celorlalți dregători ai lui. Toți slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa poruncise împăratul cu privire la el, dar Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca. Slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?” Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, dar el nu‑i asculta, i‑au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărârea lui – căci el le spusese că este iudeu. Și Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui. Haman s‑a umplut de mânie, dar a considerat că e prea puțin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu; fiindcă i se spusese din ce popor este Mardoheu, Haman a căutat să nimicească în întregime poporul lui Mardoheu, pe toți iudeii care se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș. În luna întâi, adică în luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat pur (adică sorțul) înaintea lui Haman pentru a afla ziua și luna, iar sorțul a indicat luna a douăsprezecea, adică luna Adar. Atunci, Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș: „Între popoarele din provinciile împărăției tale este risipit un popor aparte, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și care nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să‑l lase liniștit. Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă în vederea nimicirii lui, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să‑i ducă în vistieria împăratului!” Împăratul și‑a scos de pe deget inelul cu pecete și i l‑a dat lui Haman, agaghitul, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Și împăratul i‑a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul, și pe poporul acesta; fă cu el cum vei găsi cu cale!” Scribii împăratului au fost chemați în a treisprezecea zi a lunii întâi și edictul poruncit de Haman a fost trimis în scris satrapilor împăratului, guvernatorilor fiecărei provincii și dregătorilor fiecărui popor – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și scrisorile au fost pecetluite cu inelul împăratului. Scrisorile trimise prin curieri în toate provinciile împăratului porunceau nimicirea, uciderea și distrugerea tuturor iudeilor, de la tânăr la bătrân, copii și femei, într‑o singură zi, în a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar, precum și jefuirea averilor. Câte o copie a edictului a fost trimisă ca lege în fiecare provincie, anunțând toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea.
Estera 3:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După aceste lucruri împăratul Ahașveroș l-a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. L-a ridicat în cinste și a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor care erau lângă el. Toți slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului plecau genunchiul și se închinau înaintea lui Haman, căci așa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina. Și slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului i-au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?” Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, și el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărârea lui, căci el spusese că este iudeu. Și Haman a văzut că Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina înaintea lui. S-a umplut de mânie, dar a crezut că e prea puțin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a voit să nimicească poporul lui Mardoheu: pe toți iudeii care se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș. În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorțul, înaintea lui Haman pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar. Atunci Haman i-a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit. Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” Împăratul și-a scos inelul din deget și i l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, vrăjmașul iudeilor. Și împăratul i-a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul, și poporul acesta; fă cu el ce vei voi!” Logofeții împăratului au fost chemați în a treisprezecea zi a lunii întâi și le-au scris în totul cum a poruncit Haman mai-marilor oștirii, dregătorilor fiecărui ținut și căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ținut după scrierea lui și fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahașveroș și au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului. Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să-i nimicească, să-i omoare și să-i piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile. Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului, care trebuia vestită în fiecare ținut, și îndemnau toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea.
Estera 3:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi regele Ahașveroș l-a avansat în funcție pe agaghitul Haman – fiul lui Hamedata. Astfel, regele l-a desemnat ca șef al tuturor administratorilor lui. Toți slujitorii regelui care stăteau la poarta regală, îngenuncheau și se aplecau până la pământ în fața lui Haman – pentru că așa le poruncise regele. Dar Mardoheu nu îngenunchea și nu se apleca. Slujitorii regelui care stăteau la poarta lui, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca regelui?” Pentru că i se spunea acest lucru în fiecare zi, iar el continua să îi ignore, slujitorii regelui l-au anunțat pe Haman – ca să vadă dacă acest comportament lui Mardoheu va fi tolerat – pentru că el le spusese că este iudeu. Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se apleca cu fața până spre pământ înaintea lui, a devenit plin de mânie. A considerat prea puțin lucru să execute numai pe Mardoheu. Pentru că fusese informat despre poporul căruia îi aparținea Mardoheu, Haman a planificat distrugerea tuturor iudeilor care formau acel popor. El intenționa exterminarea lor din tot regatul lui Ahașveroș. În prima lună, adică în luna Nisan, în al doisprezecelea an al regelui Ahașveroș, au aruncat „Purul” – adică au tras la sorți – în prezența lui Haman, pentru o zi și pentru o lună. Astfel, în urma tragerii la sorți, a rezultat a douăsprezecea lună, adică luna Adar. Apoi Haman i-a zis regelui Ahașveroș: „Există un popor care a fost dispersat și împărțit printre celelalte popoare, în toate provinciile imperiului tău. Acesta este un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor celorlalte popoare. Ele sunt diferite chiar și de legile regelui. Nu este normal ca regele să tolereze acest fapt! Dacă regele aprobă, doresc să se scrie un decret care prevede ca ei să fie distruși; iar eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujitorilor mei, ca să fie puși în tezaurul regelui.” Regele și-a scos inelul de pe deget și i l-a dat agaghitului Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor. Regele i-a zis lui Haman: „Poți să îți păstrezi argintul! Iar în legătură cu acest popor, ai aprobarea mea să procedezi cum consideri tu că trebuie!” Haman a chemat scribii regelui în a treisprezecea zi a primei luni. Cu acea ocazie, ei au scris tot ce le-a ordonat Haman guvernatorilor regelui. El s-a adresat astfel guvernatorilor desemnați pentru fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor. Au enunțat ordinul în acord cu scrierea fiecărui popor și în limba fiecăruia. S-a scris în numele regelui Ahașveroș și apoi a fost pus sigiliul folosind inelul regelui. Scrisorile au fost trimise prin curieri spre toate provinciile regelui. Ele vorbeau despre distrugerea, omorârea și exterminarea tuturor iudeilor – tineri și bătrâni, copii și femei – într-o singură zi. Aceea era a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar. Scrisorile cereau și prădarea bunurilor lor. Fiecare provincie a primit câte o copie a documentului care fusese formulat ca decret regal. În el era anunțat fiecare popor că trebuie să fie pregătit pentru acțiunea din acea zi.
Estera 3:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
După tot ce s-a întâmplat, Ahașveroș a ridicat Atuncea – chiar în acel an – La rang și cinste, pe Haman. De neam, el fost-a Agaghit, Și Amedata s-a numit Al său părinte. Ridicat La mare cinste, de-mpărat, Haman avea scaunul pus – Față de ceilalți – mai presus. Toți slujitorii cari erau La-mpărăție-ngenuncheau Și se-nchinau în fața lui, După a împăratului Poruncă, dată tuturor. Un om doar, în acel popor, Genunchii nu și-i îndoia, Căci să se-nchine, nu voia În fața lui Haman, mereu: Acela era Mardoheu. Dar slujitorii-mpărătești, Cari stau la porțile domnești, L-au întrebat, plini de mirare: „De ce calci tu porunca, oare, Când ea e dată de-mpărat?” Ei, zi de zi, l-au întrebat, Dar Mardoheu nu a făcut Decât așa precum a vrut. Atuncea, slugile plecară Și pe Haman îl înștiințară De faptul cum că Mardoheu, Nu i se-nchină. Că-i Iudeu, Ei au aflat și-au vrut să vază Felul în care procedează: Se ține de credința lui, Sau se închină omului. Haman văzut-a foarte bine Cum că nu vrea să se închine În fața sa, acel Iudeu Cu numele de Mardoheu. Pe dată, el s-a mâniat Și a dorit ca răzbunat Să fie, căci a suferit Așa ofensă. S-a gândit Că prea puțin se răcorește În cazu-n care pedepsește Un singur om – pe Mardoheu. Astfel, întreg neamul Iudeu, El a dorit să-l nimicească, Oriunde-ar fi să locuiască Acesta-n vasta-mpărăție. Se potrivea tocmai să fie Luna întâi, zisă Nisan. Ahașveroș, în acel an, Chiar doisprezece ani făcea De când în țară stăpânea. Atuncea, Pur au aruncat – Cari tălmăcit, sorți, a-nsemnat – ‘Naintea marelui Haman, Pe zile și pe luni din an Pân’ la a douăsprezecea – Adar, acesta se numea. Apoi Haman, grabnic, s-a dus, La împăratul și i-a spus: „Ascultă-mă, măria-ta! În toată-mpărăția ta, Printre popoare, risipit, Este un neam deosebit Cari ține doar legile lui Și nu pe-ale-mpăratului. Nu e un lucru potrivit Să lași să steie liniștit Acest popor. Dacă găsești Cu cale ca să poruncești Ca el să fie nimicit, Atunci eu voi fi cântărit Talanți de-argint, chiar zece mii – Și-s mulți acești, cum bine știi – Ce vor fi duși la visterie Pentru a ta împărăție.” Atuncea, marele-mpărat Și-a scos inelul, imediat, Și lui Haman l-a dăruit. În acest fel, l-a întărit Pe dușmanul lui Mardoheu Și al poporului Evreu. Apoi el, lui Haman, i-a spus: „Iată că-n mâna ta am pus, Neamul acesta. Mai primești Și-argint, deci fă precum poftești!” Din luna-ntâi, s-a nimerit A treișpea zi să fi venit, Atunci când marele-mpărat Astă decizie-a luat. Apoi, toți logofeți-au scris Epistole ce s-au trimis, Pe dată, în împărăție. Astfel, toți au putut să știe De hotărârea-mpărătească, Putând oricine să citească Scrisorile, în limba lui. Inelul împăratului, E cel cu care-au întărit Tot ceea ce s-a stabilit La sfatul împăratului. În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate. Epistolele cuprindeau Astă poruncă și-ndemnau Toate popoarele să fie Gata, când ziua va să vie.
Estera 3:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După aceste lucruri, regele Artaxérxe l-a înălțat pe Amán, fiul lui Amedáta din Agág, și l-a promovat. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el. Toți slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau și se prosternau înaintea lui Amán, căci așa poruncise regele în privința lui. Însă Mardohéu nu se pleca și nici nu se prosterna. Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”. Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoștință lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu. Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca și nu se prosterna înaintea lui și Amán s-a umplut de mânie. Însă i s-a părut puțin să-și întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoștință despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toți iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxe. În luna întâi, adică luna Nisán, în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxe, au aruncat Pur, adică sorții, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár. Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxe: „Există un popor împrăștiat și risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, și legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace. Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciți! Iar eu voi cântări zece mii de talánți de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”. Regele și-a scos inelul din deget și i l-a dat lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul iudeilor. Regele i-a zis lui Amán: „Argintul să fie dat ție și poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”. I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, și au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei și fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxe și sigilat cu inelul regelui. Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă și să-i nimicească pe toți iudeii – tineri și bătrâni, prunci și femei, în aceeași zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, și să le prădeze bunurile. În copia scrisorii regelui cel mare către toți cei care [locuiau] din India și până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, către căpetenii și către supușii lor, scria așa: „Fiind [noi] la conducerea multor națiuni și având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură și cu delicatețe, am dorit să facem întotdeauna liniștită viața supușilor, să asigurăm o domnie stabilă și liniștită, ușor de străbătut până la marginile [ei] și statornicind pacea de toți dorită. Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința [noastră] și care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor dușman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ține cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. Aflând că numai acest popor se împotrivește oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciți de tot, femei și copii, prin sabie ostilă, fără milă și ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. Ca astfel, acești oameni dușmani astăzi ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate și de liniște până la sfârșit”. O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută tuturor popoarelor și să fie pregătite pentru ziua aceea.
Estera 3:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l-a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l-a înălțat și a așezat scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ. Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“. Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l-au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu. Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s-a mâniat foarte tare. A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că-l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș. În prima lună, adică în luna nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la luna a douăsprezecea, adică luna adar. Atunci, Haman i-a zis împăratului Ahașveroș: ‒ Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și care nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-i lase în pace! Dacă împăratul este de acord, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului. Împăratul și-a scos inelul de pe deget și i l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor. Împăratul i-a zis lui Haman: ‒ Poți să-ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă-i așa cum crezi că este bine. Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor numiți peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahașveroș și s-au sigilat apoi scrisorile cu inelul împăratului. Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și distrugerea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într-o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii adar, cât și confiscarea bunurilor lor. Câte o copie a documentului a fost trimisă ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile.
Estera 3:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste și a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor care erau lângă el. Toți slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului plecau genunchiul și se închinau înaintea lui Haman, căci așa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina. Și slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?” Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, și el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărârea lui, căci el spusese că este iudeu. Și Haman a văzut că Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina înaintea lui. S-a umplut de mânie, dar a crezut că e prea puțin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți iudeii care se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș. În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar. Atunci, Haman a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit. Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” Împăratul și-a scos inelul din deget și l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul iudeilor. Și împăratul a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul, și pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.” Logofeții împăratului au fost chemați în a treisprezecea zi a lunii întâi și au scris în totul cum a poruncit Haman mai-marilor oștirii, dregătorilor fiecărui ținut și căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ținut după scrierea lui și fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahașveroș și au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului. Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile. Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului, care trebuia vestită în fiecare ținut, și îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea.