YouVersion
Pictograma căutare

Efeseni 5:22-33

Efeseni 5:22-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Soțiilor, ascultați de soții voștri exact cum trebuie să ascultați de Stăpân(ul nostru). Vă cer acest lucru pentru că soțul este capul soției lui, așa cum și Cristos este capul comunității (tuturor) creștinilor. Ea reprezintă acel Organism al cărui Salvator este El. Și conform modelului de ascultare de Cristos al comunității creștinilor, exact așa trebuie să îi asculte și soțiile pe soții lor în toate lucrurile! Soților, iubiți-vă soțiile exact cum Și-a iubit și Cristos Comunitatea Sa! El S-a sacrificat pentru ea, ca să o sfințească spălând-o cu acea „apă” reprezentată de Cuvântul Său. Astfel, El o pregătește pentru a o prezenta ca pe o mireasă plină de glorie, fără (vreo) pată și fără vreun defect, ci sfântă și fără să i se poată reproșa ceva. Soții trebuie să își iubească soțiile exact cum își iubesc propriile lor corpuri. Cine își iubește soția, se iubește pe sine. Nimeni nu și-a urât vreodată corpul; ci îl hrănește și îl îngrijește exact cum procedează și Cristos cu cei care formează Comunitatea Sa. Noi suntem părți componente ale Corpului Său (spiritual). În Scriptură citim: „Astfel, omul se va separa de tatăl și de mama lui și se va uni cu soția lui; iar cei doi vor fi un singur corp.” Acum, eu aplic acest text la relația dintre Cristos și Comunitatea Sa; și trebuie să vă spun că modul în care se realizează această unire, este un mister care comportă o semnificație profundă. Dar în practică, fiecare dintre voi să își iubească soția așa cum se iubește pe sine însuși; iar soția să demonstreze prin fapte că acceptă autoritatea care i-a fost dată soțului ei.

Efeseni 5:22-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Vreau să vă spun – nevestelor – Supuse fiți, bărbaților Pe cari, drept soți, voi îi aveți, Precum, Domnului, Îi sunteți; Căci soțul oricărei femei, Este privit, drept cap al ei, Așa precum, neîndoios, Cap al Biserici-i Hristos, Mântuitorul trupului. Și după cum supusă, Lui, Este Biserica, și voi – Nevestelor – să știți apoi, Supuse să vă arătați, În toate, la ai voști’ bărbați. Bărbaților, și voi să știți, Nevestele, să vă iubiți, Cum și Hristos adeverește Bisericii, că o iubește, Prin faptul că El, pentru ea, A știut, jertfă, să Se dea, Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat, Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire. Toți soții au să trebuiască, Nevestele, să își iubească, La fel ca trupurile lor. Cine-și iubește – fraților – Nevasta, vreau să știe bine, Că se iubește chiar pe sine. Căci nimenea nu s-a văzut Să-și fi urât trupul avut, Ci dimpotrivă, îl hrănește Și cu blândețe-l îngrijește, Cum a iubit Hristos apoi, Biserica. Să știți că noi Suntem cu toții mădulare, Pe care, trupul Său le are. Carne suntem, din carnea Lui, Și os, din osul Domnului. De-aceea „omul va lăsa, Pe tatăl și pe mama sa, Se va lipi de-a lui soție Și-un trup, cei doi, doar au să fie.” Mărturisesc, la fiecare, Că taina asta este mare – (Vorbesc despre Hristos, cu voi, Și de Biserică apoi.) Încolo, fiecare-i bine, Asemenea ca și pe sine, Să își iubească soața lui; Vreau ca soția, soțului, Să se supună, ne-ncetat, Și să se teamă de bărbat.”