Daniel 1:3-20

Partajează

Daniel 1:3-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și împăratul i-a vorbit lui Așpenaz, stăpânul famenilor săi, să aducă pe câțiva dintre copiii lui Israel și din sămânța împăratului și a prinților; Copii în care nu era cusur, ci plăcuți la vedere și pricepuți în toată înțelepciunea și iscusiți în cunoaștere și înțelegând știința și să fie în stare să stea în palatul împăratului și pe care să îi învețe învățătura și limba caldeenilor. Și împăratul le-a rânduit o porție zilnică din mâncarea împăratului și din vinul pe care l-a băut; astfel hrănindu-i trei ani, ca la sfârșitul acestora să poată sta în fața împăratului. Și printre aceștia erau dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria; Cărora mai marele famenilor le-a dat nume; și i-a dat lui Daniel numele Belteșațar; și lui Hanania, Șadrac; și lui Mișael, Meșac; și lui Azaria, Abednego. Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu porția de mâncare a împăratului, nici cu vinul pe care îl bea el; de aceea a cerut de la mai marele famenilor să nu îl oblige să se pângărească. Și Dumnezeu i-a dat lui Daniel favoare și milă înaintea mai marelui famenilor. Și mai marele famenilor i-a spus lui Daniel: Mă tem de domnul meu împăratul, care v-a rânduit mâncarea și băutura; căci de ce să vadă el fețele voastre arătând mai rău decât ale tinerilor care sunt de felul vostru? Atunci îmi veți pune capul în pericol în fața împăratului. Atunci Daniel i-a spus lui Melțar, pe care mai marele famenilor l-a pus peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: Te implor, încearcă pe servitorii tăi, zece zile; și ei să ne dea legume să mâncăm și apă să bem. Apoi să fie privite înfățișările noastre înaintea ta și înfățișarea tinerilor ce mănâncă din porția de mâncare a împăratului; și după cum vezi așa să te porți cu servitorii tăi. Astfel el le-a dat ascultare în acest lucru și i-a încercat zece zile. Și la sfârșitul a zece zile, înfățișările lor au apărut mai frumoase și mai grase în carne decât a tuturor tinerilor care au mâncat porția de mâncare a împăratului. Astfel Melțar a luat porția lor de mâncare și vinul pe care trebuiau să îl bea; și le-a dat legume. Cât despre acești patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoaștere și pricepere în toată învățătura și înțelepciunea; și Daniel avea înțelegere în toate viziunile și visele. Și la sfârșitul zilelor la care împăratul spusese să îi aducă, mai marele famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Și împăratul a vorbit îndeaproape cu ei; și dintre toți nu s-a găsit nimeni ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria; de aceea au stat în picioare înaintea împăratului. Și în toate lucrurile de înțelepciune și înțelegere de care i-a întrebat împăratul, i-a găsit de zece ori mai buni decât toți magii și astrologii care erau în tot domeniul lui.

Daniel 1:3-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Regele Nabucodonosor i-a poruncit comandantului eunucilor lui – care se numea Așpenaz – să aducă (în Babilon) câțiva israelieni care provin din regi(i lor) și care aparțin categoriei privilegiate a poporului. Ordinul prevedea ca ei să fie tineri, fără niciun fel de defect fizic, cu o fizionomie plăcută, competenți în orice domeniu al științei (acelor vremuri), cu o capacitate intelectuală remarcabilă, cu abilitatea de a înțelege lucrurile și capabili să slujească la palatul regelui. Planul prevedea ca (inițial) ei să fie învățați să scrie și să vorbească limba caldeenilor. Regele a decis ca pentru fiecare zi să li se asigure o parte din hrana și din vinul care erau servite la masa lui. Intenționa să îi crească astfel pentru o perioadă de trei ani. Apoi, la sfârșitul acestui timp, ei rămâneau în slujba regelui. Printre acei israelieni erau și câțiva care aparțineau urmașilor lui Iuda. Ei se numeau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Comandantul eunucilor le-a pus alte nume: pe Daniel l-a numit Beltșațar, pe Hanania l-a numit Șadrac, pe Mișael l-a numit Meșac și pe Azaria l-a numit Abed-Nego. Dar Daniel a decis să nu se compromită, refuzând să mănânce din hrana regelui și să bea din vinul de la masa lui. Astfel, el l-a rugat pe comandantul eunucilor să nu îl oblige „să se murdărească”. Dumnezeu a făcut ca Daniel să obțină acceptare și bunăvoință din partea comandantului eunucilor. Dar el i-a zis lui Daniel: „Să știi că îmi este (totuși) frică de stăpânul meu – de rege – care a decis cu ce să fiți hrăniți și ce să beți. Este posibil ca el să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri ca voi; și astfel, eu risc să îmi fie tăiat capul înaintea lui!” Atunci Daniel i-a zis celui care era însărcinat de comandantul eunucilor să îl supravegheze pe el, pe Hanania, pe Mișael și pe Azaria: „Încearcă slujitorii tăi pentru zece zile, dându-le să mănânce numai legume; și să bem doar apă. Apoi să compari fața noastră cu a tinerilor care mănâncă din hrana regelui; și să procedezi cu slujitorii tăi în conformitate cu ce vei vedea.” El le-a aprobat această cerere; și i-a încercat pentru un timp de zece zile. Când ele s-au terminat, a văzut că fața lor era mai frumoasă și că erau mai bine dezvoltați fizic, în comparație cu toți ceilalți tineri care mâncau din hrana regelui. Astfel, cel care îi îngrijea, a renunțat să le mai rezerve hrana și vinul de la masa regelui; și le-a dat să mănânce (numai) legume. Dumnezeu le-a oferit acestor patru tineri capacitatea de a cerceta lucrurile și i-a făcut capabili să interpreteze orice fel de scriere și orice mesaj care necesita înțelepciune (pentru înțelegerea lui). Daniel putea să înțeleagă semnificația oricărei viziuni și a oricăror vise. Când a expirat timpul stabilit de rege, toți tinerii au fost aduși la el. Comandantul eunucilor i-a adus înaintea lui Nabucodonosor. Regele a vorbit cu ei. Dar între toți aceia, nu a mai fost remarcat niciunul care să fie așa cum erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Astfel, doar ei au rămas în slujba regelui. Când regele punea întrebări din orice domeniu în care era nevoie de înțelepciune și de cunoaștere, ei erau de zece ori mai competenți decât toți vrăjitorii din tot regatul lui.

Daniel 1:3-20 Noua Traducere Românească (NTR)

Împăratul Nebucadnețar i-a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor săi, să-i aducă pe unii dintre fiii lui Israel, de neam regal și de viță nobilă, niște tineri fără niciun fel de infirmitate fizică, plăcuți la înfățișare, pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să-i învețe scrierea și limba caldeenilor. Împăratul le-a stabilit, pentru fiecare zi, o parte din hrana și vinul de la masa împărătească, pentru a-i crește timp de trei ani. La sfârșitul acestor ani, tinerii urmau să intre în slujba împăratului. Printre ei, dintre fiii lui Iuda erau: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia demnitarilor le-a pus însă alte nume: Beltșațar lui Daniel, Șadrak lui Hanania, Meșak lui Mișael și Abed-Nego lui Azaria. Daniel însă s-a hotărât în inima lui să nu se întineze cu hrana împăratului și cu vinul pentru băutura lui, și l-a rugat pe căpetenia demnitarilor să nu-l oblige să se întineze. Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare și bunăvoință înaintea căpeteniei demnitarilor. Însă căpetenia demnitarilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, să vadă fețele voastre mai posomorâte decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți capul în pericol înaintea împăratului“. Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului pe care căpetenia demnitarilor îl desemnase responsabil cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mișael și a lui Azaria: „Pune-i pe slujitorii tăi la încercare timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume și să bem doar apă. Apoi să te uiți la înfățișarea noastră și la înfățișarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului și să le faci slujitorilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea“. El i-a ascultat în privința aceasta și i-a pus la încercare timp de zece zile. La sfârșitul celor zece zile a văzut că la înfățișare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toți ceilalți tineri care mâncau din hrana împăratului. Și, astfel, îngrijitorul lua hrana lor și vinul pentru băutura lor și le dădea legume. Acestor patru tineri Dumnezeu le-a dat știință și pricepere în orice fel de scriere și înțelepciune. Daniel putea să înțeleagă orice fel de vedenii și vise. Când s-a împlinit vremea stabilită de împărat ca toți tinerii să fie aduși la el, căpetenia demnitarilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar, și împăratul a vorbit cu ei. Dar între toți aceștia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. În orice problemă pentru care era nevoie de înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai capabili decât toți vrăjitorii și descântătorii din întreaga lui împărăție.

Daniel 1:3-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Împăratul a dat poruncă lui Așpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeenilor. Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul din care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, și anume: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar; lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac și lui Azaria, Abed-Nego. Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți, ca nu cumva să vadă fețele voastre mai triste decât ale celorlalți tineri de vârsta voastră și să-mi puneți astfel capul în primejdie înaintea împăratului.” Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredințase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” El i-a ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. După cele zece zile, ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului. Îngrijitorul lua bucatele și vinul care le erau rânduite și le dădea zarzavaturi. Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui.