Faptele Apostolilor 21:1-40

Partajează

Faptele Apostolilor 21:1-40 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

După ce ne-am desprins din braţele lor, am navigat drept spre Cos, a doua zi am fost în Rodos, iar de acolo am ajuns la Patara. Aici am găsit o corabie spre Fenicia şi, îmbarcându-ne, am plecat mai departe. Am trecut pe lângă Cipru, care se vedea în zare, la stânga, şi am navigat spre Siria. Am coborât apoi la Tir, pentru că acolo îşi lăsa corabia încărcătura. Găsindu-i pe ucenici, am rămas cu ei şapte zile. Ei îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. Însă când s-au împlinit zilele, am ieşit să ne continuăm călătoria. Ne-au condus cu toţii, cu nevestele şi cu copiii, până afară din cetate, şi am îngenuncheat pe ţărm să ne rugăm. Ne-am îmbrăţişat, apoi, unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la casele lor. Am călătorit pe mare din Tir până în Ptolemaida, unde am coborât şi i-am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. A doua zi am plecat la Cezareea şi aici am intrat în casa evanghelistului Filip, unul din cei şapte, şi am rămas la el. Filip avea patru fete fecioare care profeţeau. Pentru că am rămas acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc pe nume Agab, care a intrat la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile cu el, i-a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa va fi legat bărbatul al cărui brâu este brâul acesta de către iudeii din Ierusalim care-l vor da în mâinile neamurilor!” Când am auzit acestea, am început să-l rugăm şi noi şi localnicii să nu urce la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce-mi faceţi de plângeţi şi îmi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata, pentru Numele Domnului Iisus, nu doar să fiu legat, dar chiar să mor în Ierusalim!” Dacă am văzut că nu poate fi convins, ne-am liniştit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acestea, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim. Au venit împreună cu noi şi nişte ucenici din Cezareea, care ne-au condus la un anume Mnason din Cipru, un ucenic vechi, unde am fost găzduiţi. Intrând în Ierusalim, fraţii ne-au întâmpinat cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov şi s-au adunat acolo toţi prezbiterii. După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit cu de-amănuntul, ce a făcut Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. Ei, când au auzit, l-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis: „Uită-te, frate, şi câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de zel pentru Lege! Dar li s-a spus că tu îi înveţi pe iudeii dintre neamuri să se lase de Moise, să nu-şi mai circumcidă fiii şi să nu mai trăiască după datini. Ce-i de făcut deci? Toţi vor auzi că ai venit. Fă, dar, ceea ce îţi spunem: sunt la noi patru bărbaţi care s-au legat cu un jurământ. Ia-i cu tine şi purificaţi-vă împreună şi plăteşte tu preţul tunsului lor; şi toţi cei ce au auzit zvonuri despre tine vor cunoaşte că nu e adevărat şi că te porţi cum se cuvine şi păzeşti şi tu Legea. Iar cu privire la neamurile care au crezut, le-am scris deja hotărând să se ferească de cele jertfite idolilor, de sânge şi de animale sugrumate şi de adulter.” Atunci Pavel i-a luat pe bărbaţii aceia în ziua următoare şi, după ce s-a purificat împreună cu ei, a intrat în Templu anunţând data încheierii zilelor de curăţire, când avea să se dea câte o jertfă pentru fiecare din ei. Dar pe când se sfârşeau cele şapte zile iudeii din Asia l-au văzut în Templu şi au stârnit mulţimea, punând mâna pe el şi strigând „Israeliţi, săriţi în ajutor! Omul acesta este cel care îi învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi împotriva locului acestuia! Şi a adus şi greci în Templu şi a întinat locul acesta sfânt!” Căci îl văzuseră pe Trofim din Efes împreună cu Pavel, prin cetate, şi şi-au închipuit că Pavel l-a adus în Templu. Toată cetatea s-a ridicat atunci şi poporul şi-a făcut drum de peste tot şi, prinzându-l pe Pavel, l-au târât afară din Templu şi au închis imediat porţile. Pe când căutau să-l omoare, s-a dus vestea la comandantul cohortei că tot Ierusalimul fierbe. Comandantul şi-a luat imediat soldaţii şi centurionii şi a alergat la ei, iar iudeii când l-au văzut pe el şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi a început să întrebe cine este şi ce a făcut. Dar, din mulţime unii strigau într-un fel, alţii în alt fel, şi neputând să înţeleagă nimic sigur din cauza zarvei, comandantul a poruncit să fie adus în fortăreaţă. Când a ajuns la trepte, a trebuit să-l poarte ostaşii din cauza furiei şi forţei mulţimii, căci puhoiul de popor se ţinea după el şi strigau „Ucide-l!” Erau gata să intre în fortăreaţă când Pavel s-a adresat comandantului: „Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine?” Acesta i-a zis: „Ştii greceşte deci? Nu cumva eşti tu egipteanul care s-a răsculat cu ceva timp în urmă şi a condus în pustie patru mii de răzvrătiţi ucigaşi?” Pavel i-a răspuns: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, o cetate care nu este lipsită de însemnătate. Îngăduie-mi, te rog, să vorbesc mulţimii!” Primind încuviinţarea, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a ridicat mâna spre popor. S-a lăsat o tăcere adâncă şi atunci Pavel a început să le vorbească în limba ebraică.

Faptele Apostolilor 21:1-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și s-a întâmplat că, după ce ne-am smuls dintre ei și am ridicat ancora, am venit drept la Coos și ziua următoare la Rodos și de acolo la Patara; Și, găsind o corabie care naviga spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am ridicat ancora. Și după ce am zărit Ciprul și l-am lăsat în stânga, am navigat spre Siria și am ancorat la Tir; fiindcă acolo corabia trebuia să descarce încărcătura. Și găsind discipoli, am rămas acolo șapte zile; aceștia i-au spus lui Pavel prin Duhul, să nu urce la Ierusalim. Și când am împlinit acele zile, am plecat și ne-am reluat călătoria; și toți ne-au condus pe drum, cu soții și copii, până afară din cetate; și, îngenunchind pe țărm, ne-am rugat. Și după ce ne-am îmbrățișat unii pe alții, am intrat în corabie; iar ei s-au întors la ale lor. Iar după ce am terminat noi călătoria pe mare, de la Tir am ajuns la Ptolemaida și am salutat frații și am rămas cu ei o zi. Iar în următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat și am ajuns la Cezareea; și am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era dintre cei șapte; și am rămas cu el. Și acesta avea patru fiice fecioare, care profețeau. Iar rămânând noi acolo multe zile, a coborât din Iudeea un anumit profet, numit Agab. Și după ce a venit la noi și a luat brâul lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele, a spus: Astfel spune Duhul Sfânt: Astfel îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia brâu este acesta, și îl vor preda în mâinile neamurilor. Și când am auzit acestea, deopotrivă noi și cei de acolo, l-am implorat să nu urce la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: Ce înseamnă aceasta că plângeți și îmi frângeți inima? Fiindcă eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar să și mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus. Și, nefiind el convins, noi am încetat, spunând: Să se facă voia Domnului. Iar după acele zile, ne-am ridicat bagajele și am urcat la Ierusalim. Și au mers cu noi și unii dintre discipolii din Cezareea și au adus cu ei pe unul Mnason din Cipru, un discipol bătrân, cu care să găzduim. Și când am venit la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. Iar în ziua următoare, Pavel a intrat cu noi la Iacov; și toți prezbiterii erau prezenți. Și după ce i-a salutat, a istorisit fiecare lucru în parte pe care l-a lucrat Dumnezeu printre neamuri, prin serviciul său. Și după ce au auzit, au glorificat pe Domnul și i-au spus: Vezi, frate, câte mii de iudei sunt care cred; și toți sunt zeloși pentru lege. Și ei sunt instruiți despre tine, că înveți toți iudeii care sunt printre neamuri să părăsească pe Moise, spunând că ei nici nu ar trebui să circumcidă pe copiii lor, nici să umble cuvenit obiceiurilor. Ce este așadar? Mulțimea trebuie neapărat să se adune; fiindcă vor auzi că ai venit. De aceea fă ceea ce îți spunem: Noi avem patru bărbați care au un jurământ asupra lor; Ia-i și purifică-te împreună cu ei și cheltuiește cu ei, ca să își radă capetele; și toți să știe că acele lucruri, despre care au fost instruiți în legătură cu tine, nu sunt nimic; ci, din contră, și tu însuți umbli pios și păzești legea. Iar în legătură cu neamurile care cred, noi am scris și am hotărât ca ei să nu țină asemenea lucru, ci doar să se păzească ei de cele sacrificate idolilor și de sânge și de animale sugrumate și de curvie. Atunci Pavel a luat pe acei bărbați, și în următoarea zi, curățindu-se împreună cu ei, a intrat în templu să declare împlinirea zilelor curățirii, până ce va fi oferită o ofrandă pentru fiecare dintre ei. Și când cele șapte zile erau aproape împlinite, iudeii care erau din Asia, când l-au văzut în templu, au întărâtat toată mulțimea și au pus mâinile pe el, Strigând: Bărbați israeliți, ajutor! Acesta este omul care învață pretutindeni pe toți împotriva poporului și legii și acestui loc; și mai mult, a adus și greci la templu și a profanat acest loc sfânt. (Fiindcă, mai înainte, îl văzuseră cu el în cetate pe Trofim, un efesean pe care presupuneau că Pavel l-a adus în templu.) Și toată cetatea s-a pus în mișcare și poporul fugea să se adune; și l-au luat pe Pavel și l-au târât afară din templu; și îndată ușile au fost închise. Și pe când căutau să îl ucidă, a urcat vestea la căpetenia cohortei că tot Ierusalimul era întărâtat; Acesta îndată a luat soldați și centurioni și a fugit jos la ei; și când au văzut pe căpetenie și pe soldați, au încetat să îl bată pe Pavel. Atunci, căpetenia s-a apropiat și l-a luat, și a poruncit să fie legat cu două lanțuri; și a întrebat cine este și ce a făcut. Și în mulțime unii strigau ceva și alții altceva; și, neputând să știe ceva sigur din cauza tumultului, a poruncit să îl ducă în fortăreață. Și când a ajuns pe trepte, a fost astfel: că era purtat de soldați din cauza violenței poporului. Fiindcă mulțimea poporului îl urmărea, strigând: Luați-l! Și pe când Pavel urma să fie dus în fortăreață, a spus căpeteniei: Îmi este permis să îți spun ceva? Iar el a spus: Vorbești grecește? Nu ești tu atunci acel egiptean, care înainte de aceste zile a făcut tulburare și a condus afară în pustie patru mii de bărbați care erau asasini? Iar Pavel a spus: Eu sunt un om, iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate; și, te implor, permite-mi să vorbesc poporului. Și după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. Iar după ce s-a făcut mare tăcere, le-a vorbit în limba ebraică, spunând

Faptele Apostolilor 21:1-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

După ce ne‑am smuls din brațele lor, ne‑am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne‑am urcat în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând‑o în partea stângă, ne‑am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. I‑am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, dar, când ni s‑au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne‑au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe țărm și ne‑am rugat, apoi ne‑am luat rămas‑bun; noi am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la casele lor. După ce ne‑am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I‑am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, unul din cei șapte, și am rămas la el. El avea patru fete fecioare, care profețeau. Eram de mai multe zile acolo, când s‑a coborât din Iudeea un profet numit Agab. A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și‑a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și‑l vor da în mâinile neamurilor.»” Când am auzit aceste cuvinte, atât noi, cât și cei din partea locului l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci, Pavel a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți și‑mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n‑am mai stăruit, ci am zis: „Facă‑se voia Domnului!” După acele zile, ne‑am pregătit și am urcat la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea ne‑au însoțit și ne‑au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic. Când am ajuns la Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, și toți prezbiterii au mers acolo. După ce i‑a salutat, le‑a istorisit amănunțit ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. Când au auzit ei acestea, au dat slavă lui Dumnezeu, apoi i‑au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt zeloși pentru Lege! Aceștia au auzit despre tine că‑i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, zicându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu mai țină tradițiile. Ce este de făcut? Negreșit, [se vor aduna mulți, fiindcă] vor auzi că ai venit. Fă ce‑ți spunem: sunt aici, cu noi, patru bărbați care au făcut o juruință! Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei ca să‑și radă capul! Și astfel toți vor ști că nimic din ce au auzit despre tine nu este adevărat, ci că și tu păzești Legea. Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le‑am scris să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.” A doua zi, Pavel i‑a luat pe bărbații aceia și, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu ca să anunțe împlinirea zilelor curățirii, când avea să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei. Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia, văzându‑l pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulțimea, au pus mâna pe el și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați o mână de ajutor! Iată‑l pe omul care pretutindeni și tuturor dă învățături împotriva poporului, împotriva Legii și împotriva locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.” Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl adusese în Templu. Toată cetatea s‑a pus în mișcare și mulțimea a dat năvală din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel, l‑au târât afară din Templu și au zăvorât porțile îndată. Pe când încercau să‑l omoare, a ajuns vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. Acesta a luat îndată soldați și centurioni și a alergat la ei. Văzându‑i pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. Atunci, tribunul s‑a apropiat, l‑a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. Dar în mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea afla nimic sigur din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în fortăreață. Când a ajuns pe trepte, a trebuit să fie dus de soldați din pricina mulțimii dezlănțuite, căci puhoiul de oameni venea din urmă, strigând: „Omoară‑l!” Când să intre în fortăreață, Pavel i‑a spus tribunului: „Îmi îngădui să‑ți spun ceva?” Acesta i‑a zis: „Știi grecește? Nu cumva ești tu egipteanul care s‑a răsculat cu câteva zile în urmă și care i‑a scos în pustiu pe cei patru mii de sicari?” Pavel a spus: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă‑mi voie să vorbesc poporului!” După ce i‑a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. S‑a făcut liniște deplină și Pavel le‑a vorbit în limba aramaică, zicând

Faptele Apostolilor 21:1-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de acolo la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. Acolo i-am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții, și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde le-am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. El avea patru fete fecioare care proroceau. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.»” Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. A doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov, și toți prezbiterii s-au adunat acolo. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui. Când l-au auzit, L-au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt plini de râvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că-i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci fă ce-ți vom spune noi! Avem aici patru bărbați care au făcut o juruință. Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul! Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.” Atunci Pavel i-a luat pe oamenii aceia, s-a curățit și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârșitul zilelor curățirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când l-au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâna pe el și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia; ba încă a vârât și niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.” Într-adevăr, îl văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos afară din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oștii că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acesta a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când i-au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să-l mai bată pe Pavel. Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. Dar unii strigau într-un fel, alții într-alt fel prin mulțime. Fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie. Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, căci mulțimea norodului se ținea după el și striga: „La moarte cu el!” Tocmai când era să fie băgat în cetățuie, Pavel i-a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? Nu cumva ești egipteanul acela care s-a răsculat acum, în urmă, și i-a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” „Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului!” După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel

Faptele Apostolilor 21:1-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După ce ne-am despărțit de ei, am plecat pe mare și am călătorit până la Cos. A doua zi am ajuns la Rodos; iar următoarea oprire a fost la Patara. Am urcat apoi într-o corabie care mergea spre Fenicia. Am călătorit astfel și am trecut pe lângă (insula) Cipru. Am ocolit-o prin dreapta și am mers mai departe spre Siria. Corabia a oprit în portul Tir, unde trebuia să fie descărcată. Acolo am găsit discipoli la care am rămas șapte zile. Pentru că Spiritul Sfânt le revelase ce urmează să i se întâmple lui Pavel la Ierusalim, ei îl rugau să nu meargă acolo. Dar când a expirat timpul, am plecat continuându-ne drumul. Ei ne-au condus împreună cu soțiile și cu copiii lor până la ieșirea din oraș. Acolo am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. Ne-am salutat unii pe alții și apoi am urcat în corabie, iar ei au plecat acasă. După ce am ajuns la Tir, am plecat spre Ptolemaida, unde am vizitat frații; și am rămas la ei o zi. Apoi am plecat; și după încă o zi, am ajuns la Cezareea. Acolo ne-am dus la locuința „evanghelistului” Filip, unde am fost găzduiți. El era unul dintre cei șapte bărbați desemnați (la început) ca diaconi. Avea patru fiice necăsătorite care profețeau. Am rămas acolo mai multe zile. În acest timp a venit din Iudeea un profet care se numea Agab. El a intrat în casa unde eram; și după ce a luat centura lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile. Apoi a zis: „Spiritul Sfânt spune: «Așa vor lega iudeii din Ierusalim pe proprietarul acestei centuri. Apoi îl vor preda celor care nu sunt evrei.»” După ce am auzit acest mesaj, atât noi cât și ceilalți care erau acolo, l-am rugat pe Pavel să nu meargă la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Sunt foarte afectat văzându-vă cum plângeți. Dar nu vă înțeleg motivul. Să știți că eu sunt pregătit nu numai să fiu legat la Ierusalim, ci și să mor pentru numele Stăpânului Isus!” Constatând că nu îl putem convinge, am renunțat și am zis: „Să se întâmple ce va dori Stăpânul Isus!” După acele zile, am făcut pregătirile și am plecat spre Ierusalim. Ne-au însoțit câțiva discipoli din Cezareea care îl cunoșteau pe Mnason – cel care urma să ne găzduiască. El era unul dintre primii discipoli din Cipru. Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, unde s-au adunat toți conducătorii comunității creștinilor. După ce i-a salutat, le-a relatat în mod detaliat ce a făcut Dumnezeu în timp ce lucra (prin el) între celelalte națiuni. În urma auzirii mesajului lui, au glorificat pe Dumnezeu și au zis lui Pavel: „Ai remarcat frate, câte mii de iudei au devenit credincioși. Și totuși, sunt foarte atașați de legea mozaică. Ei au auzit că în învățătura pe care o dai iudeilor care trăiesc între celelalte națiuni, le spui să renunțe la respectarea legii care a fost dată prin Moise, să nu își mai circumcidă copiii și să nu mai respecte tradițiile. Ce ar fi mai bine să facem? Trebuie să luăm o decizie, pentru că în scurt timp vor auzi și ceilalți că ai venit. Deci credem că este bine să iei în considerare propunerea noastră. Există aici patru bărbați care au făcut un jurământ. Participă împreună cu ei la ritualul de purificare și plătește pentru ca aceștia să poată să își radă părul de pe cap. Astfel, ceilalți vor înțelege că zvonurile despre tine nu sunt adevărate și că trăiești în concordanță cu legea mozaică. Iar credincioșilor care aparțin celorlalte națiuni, noi le-am trimis deja o decizie scrisă prin care le-am spus să nu mănânce din carnea consacrată idolilor, să nu folosească sânge sau animale sugrumate ca aliment și să nu comită adulter.” Atunci Pavel a plecat cu acei oameni; și a doua zi, după ce au participat la ceremonia de purificare, a intrat împreună cu ei în Templu. Acolo au anunțat câte zile mai sunt până la sfârșitul perioadei de purificare, când urma să fie sacrificat câte un animal pentru fiecare dintre ei. Aproape de finalul celor șapte zile, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în (zona de lângă) templu. Atunci au provocat oamenii care erau acolo să îl prindă, strigând: „Israelieni, ajutor! Acesta este omul care predică peste tot împotriva poporului nostru, împotriva legii mozaice și împotriva acestui edificiu. Și-a permis chiar să aducă aici pe niște greci și să profaneze astfel acest templu sfânt!” Pentru că îl văzuseră mai înainte umblând prin oraș împreună cu Trofim care era efesean, credeau că Pavel intrase cu el în (zona de lângă) templu. Orașul a devenit foarte agitat; și oamenii care veniseră din toate zonele lui, l-au prins pe Pavel și l-au scos din (zona) templu(lui). Apoi au încuiat imediat ușile. În timp ce încercau să îl omoare pe Pavel, comandantul garnizoanei a fost informat că a apărut o agitație între oameni în tot orașul Ierusalim. El s-a dus imediat împreună cu centurioni și cu soldați în locul unde erau adunați oamenii. Când l-au văzut pe comandant și pe subalternii lui, au încetat să îl mai bată pe Pavel. Atunci comandantul s-a apropiat de el, l-a arestat și a ordonat să fie legat cu două lanțuri. Apoi a vrut să știe cine este și ce a făcut. Dar pentru că unii strigau ceva iar alții altceva și nu putea să înțeleagă nimic din cauza zgomotului, a dat ordin să fie dus în fortăreață. Când a ajuns pe treptele ei, soldații l-au înconjurat pe Pavel, ca să îl protejeze de violența mulțimilor de oameni care veneau după ei și strigau: „Omoară-l!” În timp ce urma să intre cu el în fortăreață, Pavel i-a zis comandantului cohortei: „Îmi este permis să îți spun ceva?” Atunci comandantul a zis: „Știi să vorbești grecește? Probabil că tu ești acel egiptean care cu puțin timp în urmă a organizat o revoltă și a plecat în deșert cu patru mii de criminali!” Pavel a spus: „Eu sunt iudeu, cetățean al orașului Tars din Cilicia. Deci sunt cetățean al unui oraș important. Te rog să îmi permiți să vorbesc acestei mulțimi de oameni.” După ce comandantul i-a permis, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn oamenilor cu mâna. Apoi s-a făcut o mare liniște; iar Pavel le-a vorbit în limba aramaică, zicând

Faptele Apostolilor 21:1-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Smulgându-ne din brațul lor, Plecat-am, pe a apelor Cărare, ajungând la Cos, Și-a doua zi pân’ la Rodos Și la Patara. În sfârșit, Altă corabie-am găsit – Corabie care pornea La drum, către Fenicia. Pe-aceasta, noi ne-am îmbarcat. În stânga noastră, am lăsat Insula Cipru, iar apoi, Spre Siria plecarăm noi. Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat Cu toți – jos – căci, la descărcat, Intră corabia. Aici, Găsitu-i-am pe ucenici, Și șapte zile-am stat la ei. Lui Pavel, ucenici-acei, Prin Duh, i-au spus să nu suim, Cumva, către Ierusalim. Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit. Apoi, rămas bun, ne luarăm Și, pe corabie, urcarăm. Călătoriile pe mare Se terminară, după care, Din Tir, la drum, din nou plecarăm Și-n Ptolemaida intrarăm. Aici, de bine, am urat La frați, și-o zi, la ei, am stat. A doua zi, iar am pornit Și la Cezaria-am sosit, Unde, popas, noi am făcut La Filip – cel ce-i cunoscut Ca și evanghelist și care, Printre cei șapte, e – ca stare. Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea. Ședeam, de-un timp, în casa ‘ceea, Când coborât-a, din Iudeea, Un om – proroc – ce s-a numit Agab. Acesta a venit, La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.” Când lucru-acesta îl aflarăm, Noi toți, pe Pavel, îl rugarăm Să nu meargă-n Ierusalim. El așteptat-a să sfârșim, Și ne-a răspuns: „Dragii mei frați, De ce plângeți și mă-ntristați, Rupându-mi inima? Să mor, Sunt pregătit eu, fraților, Nu doar să fiu legat, cum știm Că fi-voi, la Ierusalim. Să mor, sunt gata, cum v-am spus, Pentru al Domnului Iisus Sfânt Nume.” Dacă am văzut Cum că nimic nu-i de făcut, Am zis, lăsând pe placul lui: „Facă-se voia Domnului!” Ne-am pregătit a merge-apoi, Către Ierusalim. Cu noi, Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit. Când ne văzură că sosim, Cu bine, la Ierusalim, Toți frații ne-au întâmpinat, Cu bucurie, de îndat’. A doua zi, Pavel, cu noi, A mers la Iacov, unde-apoi, Prezbiterii s-au adunat. După ce ziua bună-am dat, Pavel, pe larg, le-a povestit Tot ceea ce a-nfăptuit, Când, printre Neamuri, s-a aflat, Domnul, prin slujba ce i-a dat. Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei Au auzit că, pe Iudei – Pe cei care-ntre Neamuri sânt, Azi, răspândiți pe-acest pământ – Tu îi înveți că, ne-apărat, Trebuie Moise lepădat Și că le-ai spus la cei din jur Cum că nu trebuie-mprejur Să îi mai taie pe-ai lor prunci, Iar datina de pân-atunci, Să n-o mai țină – să sfârșească, Asemeni ei, să viețuiască. Acuma, ce e de făcut? Fii sigur că ai fost văzut De mulți, iar vestea s-a lățit, Și mâine-aicea, negreșit, Mulțimea are să se-adune. Deci, tu să faci cum îți vom spune. Avem, aici, patru bărbați; De-o juruință, sunt legați. Ia-i și cu ei, te curățește Și, pentru ei, te cheltuiește Să-și radă capul. Imediat, Că nu-i nimic adevărat – Din toate câte-au auzit Că despre tine s-au zvonit – Vedea-vor toți. De-asemenea, În felu-acesta, vor vedea Că umbli după rânduială Și ții Legea, fără-ndoială. Acum, cu cei care-au crezut – Din Neamuri – iată ce-am făcut: Le-am scris că trebuie ferit De ceea ce a fost jertfit La idoli și ca nu cumva, Sânge, s-atingă cineva, Sau dobitoace sugrumate. Apoi, după aceste toate, Le-am scris că trebuie să știe Să se ferească de curvie.” Pavel, pe oameni, i-a luat, S-a curățit și a intrat În Templu, unde a vestit Că timpul ce-a fost hărăzit, De curățire, s-a-ncheiat; În urmă, el a așezat O anumită zi, în care S-aducă, pentru fiecare, Jertfa, de lege rânduită, Când curățirea e sfârșită. Când șapte zile sorocite, Aproape că au fost sfârșite, Mai mulți Iudei, din Asia, Văzând pe Pavel cari ședea În Templu, au întărâtat Întreg norodul adunat, Și-au pus mâna pe el, zoriți, Strigând: „Bărbați Israeliți! Dați-ne, grabnic, ajutor! Iată, acest înșelător, E cel cari propovăduiește, În toată lumea, și vorbește, Mereu, contra norodului Și împotriva Legii lui Și a locașului în care Ne-am strâns acum, cu mic, cu mare. Ba, mai mult încă: a băgat, În Templu, Greci; și a spurcat Locașul sfânt.” Ei au văzut, Într-adevăr, că a trecut Pavel, cu un însoțitor, ‘Nainte, prin cetatea lor; Știau căci cel ce-l însoțise Pe Pavel, din Efes venise Și că, Trofim, el s-a numit. De-aceea, ei toți s-au gândit Cum că la Templu, l-a adus. La vorba lor, pe loc, s-a pus Toată cetatea, în mișcare. S-a strâns norodul, după care, Pavel fu scos, din Templu-afară, Iar ușile le încuiară. Să îl omoare, au voit, Dar vestea, iute, s-a lățit Și, pretutindeni, a pătruns, Astfel încât ea a ajuns La căpitanul oastei, care Aflat-a despre tulburare. Ostași, acesta a luat, Câțiva sutași, și-a alergat La Templu. Toți, când l-au văzut, Pe Pavel nu l-au mai bătut; Iar căpitanu-a poruncit Să fie-apoi înlănțuit, Cu două lanțuri, și-a-ntrebat Ce a făcut acel bărbat. Dar unii, într-un fel, strigau; Iar alții, altceva, spuneau, Încât, nimic, n-a priceput, Din zarva care s-a făcut. Atunci, ostașilor, le-a spus Că Pavel trebuie-a fi dus În cetățuie, imediat. Grabnic, aceștia au plecat, Cu Pavel, iar când au suit Pe trepte, ei au trebuit A-l duce – căci nu mai putea – Fiindcă lumea-l îmbulzea. Întărâtat, norodu-acel Striga: „Vrem moarte, pentru el!” Chiar când era a fi băgat În cetățuie, l-a-ntrebat Pavel, pe căpitan: „Socot Să te întreb acum, de pot Să-ți spun ceva. Mi-e-ngăduit?”, Iar căpitanul l-a privit, Mirat, auzind cum vorbește, Și-l întrebă: „Tu știi grecește? Nu ești tu Egipteanu-acel Care-n pustiu, a dus, cu el, Atuncea când s-a răsculat, Pe mulți tâlhari? Cum am aflat, Erau mai mulți de patru mii.” „Nu sunt acel, așa să știi! Eu sunt Iudeu, iar țara mea, E Tarsul din Cilicia” – Răspunse el – „dintr-o cetate Cari nu-i fără însemnătate. Deci, să te rog, eu îndrăznesc: Mă lasă, gloatei, să-i vorbesc.” După ce, voie, a primit, Pavel, pe trepte, s-a suit Făcând semne, norodului, S-asculte cuvântarea lui. Îndată, o tăcere mare Cuprinse gloata, peste care, Pavel, privirea, și-a rotit Și-n evreiește, a vorbit

Faptele Apostolilor 21:1-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

După ce am ridicat ancora și ne-am îmbarcat, am mers de-a dreptul la Cos, a doua zi la Ródos și de acolo la Patára. Găsind o corabie care se îndrepta spre Fenícia, ne-am urcat și am ridicat ancora. Zărind apoi Cíprul, l-am lăsat la stânga și am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, căci acolo trebuia corabia să-și lase încărcătura. Găsindu-i pe discipoli, am rămas la ei șapte zile. Aceștia, inspirați de Duhul, îi spuneau lui Paul să nu urce la Ierusalím. Când s-au împlinit zilele, am ieșit și am plecat, iar ei toți, cu femeile și copiii, ne-au petrecut până în afara cetății. Îngenunchind pe țărm, ne-am rugat. Apoi ne-am luat rămas bun unii de la alții, ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce am terminat călătoria pe mare, am plecat de la Tir la Ptolemáis. I-am salutat pe frați și am rămas o zi la ei. A doua zi, am ieșit și am venit la Cezaréea. Am intrat în casa lui Fílip evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. El avea patru fiice fecioare care profețeau. După ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudéea un profet cu numele de Ágabos. Intrând la noi și luând cingătoarea lui Paul, s-a legat la picioare și la mâini și a zis: „Așa spune Duhul Sfânt: așa îl vor lega iudeii la Ierusalím pe bărbatul căruia îi aparține cingătoarea aceasta și îl vor da pe mâinile păgânilor”. Când am auzit acestea noi și cei care erau acolo, l-am rugat să nu urce la Ierusalím. Atunci Paul a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți de-mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să mor la Ierusalím pentru numele Domnului Isus”. Nereușind să-l convingem, ne-am liniștit, zicând: „Să se împlinească voința Domnului!”. Iar după aceste zile, ne-am pregătit și am urcat la Ierusalím. Au venit cu noi și unii dintre discipolii de la Cezaréea, care ne-au dus să locuim ca oaspeți la un oarecare Mnáson din Cípru, un discipol vechi. Când am ajuns la Ierusalím, frații ne-au primit cu bucurie. În ziua următoare, Paul a intrat împreună cu noi la Iacób, și toți prezbíterii erau de față. După ce i-a salutat, le-a explicat cu de-amănuntul tot ce a făcut Dumnezeu printre păgâni prin slujirea lui. După ce l-au ascultat, îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și sunt zeloși față de Lege! Dar ei au aflat despre tine că-i înveți pe toți iudeii care trăiesc între păgâni să se lepede de Moise, spunându-le să nu circumcidă copiii și să nu mai umble după obiceiuri. Deci ce este [de făcut]? Desigur, vor auzi că ai venit. Așadar, fă ceea ce-ți spunem! Sunt aici patru bărbați care au făcut un jurământ. Ia-i cu tine și împlinește cu ei purificarea și plătește pentru ei ca să-și radă capul!. Astfel, toți vor ști că nu este adevărat ceea ce au auzit despre tine, ci urmezi și tu întocmai și păstrezi Legea. Referitor la păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, judecând pentru ei să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de carne sufocată și de desfrânare”. Atunci Paul i-a luat cu sine pe bărbații aceia și în ziua următoare a făcut purificarea împreună cu ei. Apoi a intrat în templu ca să anunțe împlinirea zilelor purificării și când se va aduce jertfa pentru fiecare dintre ei. Când erau pe sfârșite cele șapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el și au strigat: „Bărbați israelíți, ajutor! Acesta este omul care îi învață pe toți pretutindeni împotriva poporului, a Legii și a locului acestuia. Ba chiar a introdus și greci în templu și a profanat acest loc sfânt”. De fapt, îl văzuseră cu el în cetate pe Trófim din Éfes și își închipuiau că Paul l-a adus în templu. Toată cetatea s-a pus în mișcare, iar lumea alerga din toate părțile. Prinzându-l pe Paul, l-au târât afară din templu, iar ușile au fost încuiate imediat. În timp ce căutau să-l ucidă, a ajuns vestea până la tribunul cohortei că întreg Ierusalímul era tulburat. Luând în grabă soldați și centurioni, a coborât în fugă la ei. Când l-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l lovească pe Paul. Atunci, tribunul s-a apropiat, l-a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri, apoi a cercetat cine este și ce a făcut. Dar unii din mulțime strigau una, alții, alta. Deoarece nu a putut să afle adevărul din cauza învălmășelii, a poruncit să fie dus în fortăreață. Când a ajuns la trepte, a trebuit să fie dus de soldați din cauza violenței mulțimii, căci multă lume venea în urmă și striga: „La moarte cu el!”. Când era pe punctul de a fi dus în fortăreață, Paul i-a spus tribunului: „Îmi este permis să spun ceva?”. El i-a zis: „Știi grecește? Atunci nu ești tu egipteanul care, acum câteva zile, a organizat o revoltă și a scos în pustiu patru mii de ucigași?”. Dar Paul i-a zis: „Eu sunt iudeu din Tàrsul Cilíciei, cetățean dintr-o cetate care nu este fără faimă. Te rog, permite-mi să vorbesc poporului!”. Când acesta i-a permis, Paul, stând în picioare pe trepte, a făcut cu mâna semn poporului. S-a făcut o mare liniște. Atunci el le-a vorbit în limba ebraică, zicând

Faptele Apostolilor 21:1-40 Noua Traducere Românească (NTR)

După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne direct spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat. La orizont ne-a apărut insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria. Apoi ne-am dat jos în Tyr, pentru că acolo urma să fie descărcată corabia. I-am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îi spuneau lui Pavel, după ce auziseră avertismentele Duhului, să nu se îmbarce spre Ierusalim. Când zilele petrecute cu ei s-au încheiat, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți bărbații, împreună cu soțiile și copiii, ne-au însoțit până afară din cetate. Acolo, pe țărm, ne-am pus în genunchi și ne-am rugat. Apoi, ne-am luat rămas bun unii de la alții, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor. Din Tyr am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi. În ziua următoare, am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. Acesta avea patru fete fecioare care profețeau. Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, a plecat din Iudeea și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și, legându-și picioarele și mâinile, a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care le spune Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și-l vor da în mâinile neevreilor!»“. Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se ducă în Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „De ce plângeți așa și-mi frângeți inima? Eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus“. Pentru că nu se lăsa convins, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“. După zilele acelea, ne-am pregătit și ne-am dus în Ierusalim. Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim. Când am sosit în Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, și toți bătrânii au venit acolo. După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit pe rând lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neevrei prin slujba lui. Când au auzit ei aceste lucruri, L-au glorificat pe Dumnezeu și i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de zel pentru Lege! Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveți pe toți iudeii, care trăiesc printre neevrei, să renunțe la Moise, spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Sigur vor auzi că ai sosit. Fă deci ce-ți spunem noi: avem aici patru bărbați care au făcut un jurământ. Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuie tu pentru ei ca să-și radă capul. Și, astfel, vor ști toți că niciunul dintre lucrurile care li s-au spus despre tine nu este așa, ci dimpotrivă, tu însuți trăiești păzind Legea. Cu privire la neevreii care au crezut, noi am decis și le-am trimis mesajul să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie“. Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbați și, a doua zi, după ce s-a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu și a anunțat când va fi sfârșitul zilelor de curățire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei. Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au agitat toată mulțimea și au pus mâna pe el, strigând: „Bărbați israeliți, veniți în ajutor! Acesta este omul care-i învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii și împotriva acestui loc! Ba încă a adus și niște greci în Templu și a întinat acest loc sfânt!“. Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofimos efeseanul împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese în Templu. Toată cetatea s-a pus în mișcare, și poporul a alergat într-acolo. L-au prins pe Pavel, l-au târât afară din Templu, și au fost încuiate imediat ușile. În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este cuprins de agitație. Acesta a luat imediat niște soldați și niște centurioni și a alergat la ei. Când i-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel. Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse. Unii din mulțime strigau una, alții alta, așa că, din cauza tulburării, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din cauza violenței mulțimii. Căci mulțimea poporului mergea după el, strigând: „La moarte cu el!“. Tocmai când urma să fie dus în fort, Pavel i-a zis tribunului: ‒ Îmi este îngăduit să-ți spun ceva? Tribunul l-a întrebat: ‒ Știi grecește? Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și i-a dus în deșert pe cei patru mii de asasini? Pavel i-a răspuns: ‒ Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță. Te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului! Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba ebraică astfel

Faptele Apostolilor 21:1-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. El avea patru fete fecioare, care proroceau. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’” Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!” După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov și toți prezbiterii s-au adunat acolo. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui. Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru Lege. Dar ei au auzit despre tine că înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. Deci, fă ce-ți vom spune noi. Avem aici patru bărbați, care au făcut o juruință. Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul. Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.” Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârșitul zilelor curățirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.” În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acesta a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel. Atunci, căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. Dar unii strigau într-un fel, alții într-alt fel prin mulțime. Fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie. Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, căci mulțimea norodului se ținea după el și striga: „La moarte cu el!” Tocmai când era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? Nu cumva ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” „Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel