Faptele Apostolilor 20:4-38
Faptele Apostolilor 20:4-38 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Împreună cu el mai călătoreau şi Sopater, fiul lui Pir din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim, care erau din Asia. Aceştia au mers înaintea noastră şi ne-au aşteptat la Troas. După zilele sărbătorii Azimelor ne-am îmbarcat din Filipi şi am mers la ei, la Troas, cale de cinci zile, şi am rămas acolo alte şapte zile. În prima zi a săptămânii eram adunaţi să frângem pâinea şi Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea cu ucenicii, iar cuvântarea lui s-a prelungit până la miezul nopţii. În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumânări. Un tânăr pe nume Eutih stătea aşezat pe marginea ferestrei şi era tot mai copleşit de somn, în timpul vorbirii îndelungi a lui Pavel; adormind de-a-binelea, el a căzut de la etajul al treilea şi, când l-au ridicat, era mort. Pavel s-a coborât şi s-a aplecat asupra lui, l-a luat în braţe şi le-a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. S-a ridicat, apoi, a frânt pâinea şi a mâncat şi a vorbit încă mult timp, până în zori, când a plecat. Tânărul a fost adus viu iar ei s-au bucurat peste măsură. Noi ne-am suit în corabie înaintea lui Pavel şi am plecat spre Assos, unde trebuia să-l luăm şi pe el, după cum ne înţeleseserăm, pentru că el dorise să călătorească pe uscat. Când ne-a întâlnit la Assos, l-am luat cu noi şi am mers la Mitilene. De acolo am navigat a doua zi ajungând până în dreptul insulei Chios, iar în cealaltă zi am trecut pe lângă Samos, ca în următoarea zi să ajungem în Milet. Pavel era hotărât să continue călătoria fără să ne oprim la Efes, ca să nu întârzie prin Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim, dacă se poate, de ziua Cincizecimii. Astfel, din Milet a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. Când au sosit, el le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în tot timpul acesta, din prima zi când am ajuns în Asia, până acum. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi prin multe încercări în care am ajuns datorită uneltirilor iudeilor. Nu am lăsat deoparte nimic din ceea ce vă era de folos, nici în vestire nici în învăţătură, atât în public cât şi în casele voastre, ci am mărturisit şi iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus. Iată că, acum, sunt călăuzit de Duhul Sfânt să merg la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo – decât că, aşa cum Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi, ştiu că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar nu mă gândesc deloc la viaţa mea, nici la preţul ei, ci cum să-mi închei drumul şi slujirea pe care le-am primit de la Domnul Iisus, ca să mărturisesc evanghelia harului lui Dumnezeu. Şi acum, iată, ştiu că nu mă veţi mai vedea, voi toţi cei printre care am trăit vestind Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea, vă declar astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Nu am lăsat nimic deoparte ci v-am vestit toată voia lui Dumnezeu. Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a aşezat Duhul Sfânt păzitori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi cruzi care nu vor cruţa turma, se vor ridica dintre voi oameni care vor da învăţături rătăcite ca să-i tragă pe ucenici după ei. De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, şi ziua şi noaptea nu am încetat să vă îndemn pe fiecare, cu lacrimi. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi. Nu am poftit nimic de la nimeni, nici argint, nici aur, nici îmbrăcăminte. Ştiţi voi înşivă că am muncit cu aceste mâini ale mele şi pentru nevoile mele şi pentru cele ale tovarăşilor mei. V-am arătat în toate că trebuie să vă osteniţi să-i ajutaţi pe cei slabi şi că trebuie să vă aduceţi aminte de cuvântul Domnului Iisus care zicea: Mai fericit eşti când dai decât atunci când iei.” Spunând aceste cuvinte, Pavel a îngenuncheat împreună cu ei toţi şi s-a rugat. Au început să plângă toţi pe umărul lui, cu multă jale, şi l-au îmbrăţişat, sărutându-l. Erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese, că nu se vor mai vedea. Şi l-au condus până la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și l-au însoțit până în Asia, Sopater din Bereea; și dintre tesaloniceni, Aristarh și Secundus; și Gaiu din Derbe și Timotei; iar din Asia, Tihic și Trofim. Aceștia, mergând înainte, ne-au așteptat în Troas. Iar noi am navigat din Filipi după zilele azimelor și am venit la ei în Troas în cinci zile; unde am rămas șapte zile. Și în prima zi a săptămânii, când discipolii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel le-a predicat, pregătit să plece a doua zi; și a continuat vorbirea până la miezul nopții. Și erau multe lumini în camera de sus, unde erau adunați. Și în fereastră a șezut un tânăr, unul numit Eutih, fiind cufundat într-un somn adânc; și pe când Pavel predica îndelung, s-a adâncit în somn și a căzut jos de la al treilea etaj și a fost ridicat mort. Iar Pavel a coborât și s-a aplecat peste el și, îmbrățișându-l, a spus: Nu vă tulburați; fiindcă viața lui este în el. Și după ce a urcat din nou și a frânt pâine și a mâncat și a vorbit timp îndelungat, până în zorii zilei, astfel a plecat. Și l-au adus pe tânăr viu și nu puțin au fost mângâiați. Iar noi ne-am dus înainte la corabie și am navigat spre Assos, vrând să îl luăm de acolo pe Pavel; fiindcă astfel rânduise el, el însuși gândindu-se să meargă pe jos. Și când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat și am venit la Mitilene. Și de acolo am navigat și în următoarea zi am ajuns față în față cu Chios; și în următoarea zi am ajuns la Samos și am rămas la Troghilion și în următoarea zi am venit la Milet. Fiindcă Pavel a decis să navigheze pe lângă Efes, pentru că el a refuzat să întârzie în Asia; fiindcă se grăbea, dacă i-ar fi posibil, ca el să fie la Ierusalim de ziua cincizecimii. Iar din Milet a trimis la Efes și a chemat bătrânii bisericii. Și după ce au venit la el, le-a spus: Știți din prima zi de când am venit în Asia, cum m-am purtat cu voi în toate timpurile, Servind pe Domnul cu toată umilința minții și cu multe lacrimi și ispite, care mi s-au întâmplat prin comploturile iudeilor; Cum nu am ascuns nimic ce vă era de folos, ci v-am arătat și v-am învățat public și din casă în casă, Adeverind deopotrivă iudeilor și grecilor, pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Cristos. Și acum, iată, eu mă duc, legat în duhul, la Ierusalim, neștiind lucrurile care au să mi se întâmple acolo, Decât că Duhul Sfânt adeverește în fiecare cetate, spunând că mă așteaptă lanțuri și nenorociri. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu mă mișcă, nici nu consider a mea viață de preț pentru mine însumi, așa încât să îmi termin alergarea cu bucurie și serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus, să adeveresc evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, iată, eu știu că voi toți, printre care am umblat predicând împărăția lui Dumnezeu, nu îmi veți mai vedea fața. De aceea vă iau ca mărturie în această zi, că eu sunt curat de sângele tuturor. Fiindcă nu m-am ferit niciodată să vă fac cunoscut întreg sfatului Dumnezeu. Așadar luați seama la voi înșivă și la întreaga turmă peste care Duhul Sfânt v-a făcut supraveghetori, să pașteți biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul său sânge. Fiindcă știu aceasta, că după plecarea mea, vor intra printre voi lupi apăsători, necruțând turma. Și dintre voi înșivă se vor scula bărbați vorbind lucruri perverse, să atragă discipoli după ei. Vegheați așadar și amintiți-vă, că timp de trei ani nu am încetat să vă avertizez cu lacrimi, noapte și zi, pe fiecare. Și acum fraților, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului său, care este în stare să vă edifice și să vă dea o moștenire printre toți cei sfințiți. Nu am poftit argintul sau aurul sau hainele nimănui. Da, voi înșivă știți că mâinile acestea au servit nevoilor mele și celor ce erau cu mine. V-am arătat toate lucrurile; că, muncind astfel, ar trebui să susțineți pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, cum el a spus: Este mai binecuvântat a da decât a primi. Și după ce a vorbit astfel, el a îngenunchiat și s-a rugat cu ei toți. Iar ei toți au plâns mult și au căzut la gâtul lui Pavel și îl sărutau, Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, că nu îi vor mai vedea fața. Și l-au însoțit la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, împreună cu Timotei, Tihic și Trofim din Asia. Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. După Sărbătoarea Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în Troas, unde am rămas șapte zile. În prima zi a săptămânii, când eram adunați ca să frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus. Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci se grăbea ca, dacă era cu putință, să fie la Ierusalim în Ziua Cincizecimii. Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din prima zi în care am pus piciorul în Asia; cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de care am avut parte prin uneltirile iudeilor; cum nu am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, vestindu‑le iudeilor și grecilor întoarcerea la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. Și acum iată că, silit de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; numai că Duhul Sfânt mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, ci vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și slujirea pe care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, știu că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luați seama la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a dobândit‑o cu însuși sângele Său. Știu că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, și se vor ridica din mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. N‑am poftit nici argintul, nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. Voi înșivă știți că mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.»” După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat împreună cu ei toți și s‑a rugat. Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Îi avea ca tovarăși până în Asia pe Sopater din Bereea, fiul lui Pir, pe Aristarh și pe Secund din Tesalonic, pe Gaius din Derbe, pe Timotei, precum și pe Tihic și pe Trofim, care erau din Asia. Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. Iar noi, după zilele Praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi și în cinci zile am ajuns la ei, în Troa, unde am stat șapte zile. În ziua dintâi a săptămânii eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. În odaia de sus unde eram adunați erau multe lumini. Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea și a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme, până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri. Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare de-abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii. Însă din Milet Pavel a trimis la Efes și i-a chemat pe prezbiterii Bisericii. Când au venit la el, le-a zis: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. I-am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case și să le vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. Și acum iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus – să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său! Știu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să-i tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.»” După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți. Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. Căci erau întristați mai ales de vorba pe care le-o spusese el: că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Până în Asia a fost însoțit de: Sopater – fiul lui Pirus – care era originar din Bereea, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, plus Timotei, Tihic și Trofim care erau din Asia. Aceștia au plecat înaintea noastră și ne-au așteptat la Troa. După zilele în care am participat la sărbătoarea azimelor, noi am plecat cu corabia din Filipi și am ajuns la Troa. Călătoria a durat cinci zile. Apoi am mai stat acolo șapte zile. În prima zi a săptămânii, când eram adunați ca să rupem pâinea, Pavel a vorbit discipolilor. Și pentru că a doua zi trebuia să plece, își prelungise mesajul până la jumătatea nopții. În camera unde eram adunați, existau multe surse de lumină. Un tânăr care se numea Eutih, în timp ce asculta pe Pavel vorbind, a adormit stând pe pervazul unei ferestre și a căzut astfel de la al treilea nivel al clădirii. Când a fost ridicat, era mort. Pavel a coborât la el, l-a luat în brațe și apoi le-a zis (celorlalți): „Nu vă agitați! El este încă viu!” După ce a urcat, a frânt pâinea, au mâncat și a mai vorbit cu ei despre multe lucruri până spre ziuă. Apoi a plecat. Acel tânăr a fost readus viu – fapt care a fost o mare încurajare (pentru cei prezenți acolo). Noi am plecat înainte și am călătorit cu corabia până la Asos. În acea localitate urma să ne întâlnim cu Pavel, pentru că el trebuia să ajungă acolo pe jos. După ce ne-am întâlnit la Asos, a călătorit pe mare cu noi și am mers la Mitilene. De acolo ne-am continuat drumul și am navigat până a doua zi, când am fost în apropiere de insula Chios. După încă o zi am ajuns lângă Samos; apoi, în ziua următoare am sosit la Milet. Pavel a decis să treacă pe lângă Efes, pentru că nu dorea să mai întârzie în Asia. El intenționa astfel ca dacă va fi posibil, să poată participa la sărbătoarea Cincizecimii în Ierusalim. De când era în Milet, trimisese un mesaj celor din Efes și îi anunțase astfel pe liderii comunității creștinilor că dorește să aibă o întâlnire cu ei. Când au venit, el le-a zis: „Ați observat comportamentul meu consecvent chiar din prima zi în care am venit în Asia. Am lucrat pentru Isus în mod umil și cu lacrimi, fiind determinat să supraviețuiesc tuturor comploturilor organizate de iudei. V-am spus fără nicio reținere tot ce vă era util și am predicat atât în public, cât și în case, avertizând pe iudei și pe celelalte națiuni să se pocăiască în fața lui Dumnezeu și să creadă în Stăpânul nostru care se numește Isus Cristos. Acum constat că Spiritul (Sfânt) mă determină să merg la Ierusalim, fără să știu exact ce urmează să mi se întâmple. Totuși, El mă avertizează în fiecare localitate prin care trec, anunțându-mă că trebuie să fiu pregătit pentru închisoare și pentru alte necazuri. Dar eu nu îmi consider viața ca cel mai important lucru; ci pentru mine contează în primul rând să îmi îndeplinesc misiunea pe care mi-a dat-o Stăpânul Isus. Ea constă în datoria de a predica Vestea Bună care vorbește despre harul lui Dumnezeu. Deci sunt conștient că aceasta este ultima mea întâlnire cu voi, cărora v-am predicat despre Regatul lui Dumnezeu. Vreau să vă spun că mi-am făcut datoria față de voi, astfel încât nimeni nu va fi pierdut din cauza mea; pentru că nu am ezitat să (vă) prezint tot planul lui Dumnezeu! Fiți atenți la comportamentul vostru și aveți grijă de toți cei care fac parte din comunitatea lui Isus, câștigată cu sângele Său. Voi ați fost puși de Spiritul Sfânt ca supraveghetori ai acestei turme; și trebuie deci să o păstoriți. Știu că după plecarea mea, vor veni între voi «lupi» cu intenția de a răpi; și nu vor evita pe nimeni. Asemenea persoane vor proveni chiar dintre voi. Ei vor deforma adevărul și vor încerca să atragă pe discipoli spre acceptarea ereziilor lor. Acesta este motivul pentru care vă spun să fiți atenți, amintindu-vă cum în cei trei ani, atât ziua cât și noaptea, v-am învățat cu lacrimi pe fiecare dintre voi. De acum vă voi lăsa în grija lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său care poate să vă edifice spiritual și să vă ofere ce a promis Dumnezeu tuturor sfinților. Nu am pretins nimănui să îmi dea bani sau haine. Știți că am lucrat cu aceste mâini pentru întreținerea mea și a celor care erau cu mine. V-am oferit astfel un exemplu în tot ce am făcut și v-am demonstrat că muncind intens, putem să îi ajutăm pe cei slabi. Astfel vă puteți aminti și de cuvintele Stăpânului Isus, care a spus că ești mai fericit atunci când oferi ceva decât atunci când primești.” După ce a spus aceste cuvinte, a îngenuncheat împreună cu ei și s-a rugat. Toți au început să plângă, l-au îmbrățișat și l-au sărutat ca pentru ultima dată. Ei au fost foarte afectați când au aflat de la Pavel că nu îl vor mai vedea niciodată… Apoi l-au însoțit până la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Îl însoțeau, prin Asia, Sopater – al lui Pir fecior, Din Berea; iar, alături lor, Fu Aristarh și Secund – cel De la Tesalonic; cu el, Gaiu era – cel ce venea Din Derbe. De asemenea, I-a însoțit și Timotei. S-au mai alăturat de ei, Tihic și Trofim, mai apoi – Din Asia, erau cei doi. ‘Naintea noastră, au plecat Și-n Troa, ei ne-au așteptat. Când praznicul Azimilor Trecut-a, noi, pe urma lor, Cu o corabie-am pornit, De la Filipi, și am sosit – După ce-am petrecut, pe mare, Cinci zile – la Troa, în care, O săptămână doar, am stat. Apoi, la drum, iar am plecat. În prima zi din săptămână, Ne-am adunat cu toții, până Vom frânge pâinea. A vorbit Pavel, atunci, necontenit, Până în miez de noapte, vrând Să plece-n zori, cât mai curând. Sus, în odaia luminată, Mulțimea era adunată. Un tânăr, Eutih numit, Șezând la geam, a adormit, În timpul lungii cuvântări Ținută-acelei adunări, De către Pavel. L-au văzut Toți, îngroziți, cum a căzut Din geam, de la al treilea cat. De jos, mort, fost-a ridicat. Pavel, atuncea, a venit, La Eutih s-a repezit În brațe, el l-a ridicat Și-apoi, astfel, a cuvântat: „Să nu vă tulburați, defel, Căci al său suflet este-n el.” Au urcat iarăș’, înapoi, Pâinea a frânt, vorbind apoi, Până în zori. Când a sfârșit Cu cina, el i-a părăsit. Flăcăul, viu, a fost adus, Iar lucru-acesta a produs Mari mângâieri, căci s-a văzut Minunea care s-a făcut. Noi la corabie-am venit Și, către Asos, am pornit, Unde-ntâlnire, am avut, Cu Pavel, care a făcut, Drumul, pe jos. Când a sosit, Toți cu corabia-am pornit Spre Mitilene. Am plecat Și de aici, și-am navigat Până la insula cea mare, Chemată Chios, după care În zori, la Samos, am sosit. Plecat-am iar, căci am dorit Și la Troghilion să stăm. A trebuit ca să plecăm, Din nou și, în Milet, apoi, A doua zi, intrarăm noi. Pavel s-a hotărât să plece Și, pe lângă Efes, a trece Fără a se opri aici. El nu voia a pierde nici Prea multă vreme-n Asia, Grăbit fiind, căci își dorea Ca la Ierusalim să fie, Când Cincizecimea o să vie. Când, încă, la Milet, a stat, Pavel, prezbiteri, a chemat, De la Efes. Ei au venit, Iar el, în ăst fel, le-a vorbit: „Față de voi, știți ce purtare Am, și-am avut, din ziua-n care, În Asia, eu am venit. Plin de smerenie-am slujit, Cu multe lacrimi, Domnului, În mijlocul necazului Și-a încercărilor pe care Le ridicau, fără-ncetare, Iudeii, uneltind mereu. Voi știți, prea bine, cum că eu N-am ascuns lucrurile care Pot a vă fi folositoare, Și, fără teamă, ne-ncetat, Învățături, poveți v-am dat, Atât în fața gloatelor, Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum, Împins de duhul, plec la drum, Către Ierusalim, cu toate Că nu știu, încă, ce se poate Să mi se-ntâmple. Duhul Sfânt, Îmi dă de știre că îmi sânt, Necazuri multe, rânduite Și multe lanțuri pregătite. Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc. Știu, chiar acum când vă vorbesc, Că voi, cei printre care eu Vestit-am al lui Dumnezeu Împărăție, nu puteți Ca fața să mi-o mai vedeți. De-aceea, vă mărturisesc Că azi, curat, eu mă simțesc, De-al vostru sânge, fraților – Deci, de sângele tuturor – Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu. Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine, Că au să vină, după mine, Aici, la voi, lupi răpitori, Care vor fi necruțători, Cu turma. Se vor ridica Mulți, după ce eu voi pleca, Cu-nvățături ce-s mincinoase, Despre lucrări ce-s stricăcioase, Ca să atragă – fraților – Pe ucenici, de partea lor. De-aceea, zic: vegheați mereu Și amintiți-vă că eu, Trei ani întregi, neîncetat, Zile și nopți, sfaturi am dat, La fiecare dintre voi. Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți. Nu am râvnit nici la arginți Și nici la aurul cuiva. La haine, sau la altceva, Nicicând, eu nu am jinduit. Întotdeauna, am muncit, Să am, spre trebuința mea Și-a celui care mă-nsoțea. În toate, pildă, eu v-am dat Și-n acest fel, v-am arătat Că trebuie să-i sprijiniți Pe cei slabi și să v-amintiți De ceea ce Domnul Iisus, Când fost-a pe pământ, a spus: „Mai bine e să dăruiești, Decât este ca să primești”.” Când a sfârșit, a-ngenuncheat Și, împreună, s-au rugat. Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat. În acea clipă, fiecare Era cuprins de întristare, Căci Pavel, în a sa vorbire, Le dete tuturor de știre Că nu îl vor mai revedea. Apoi, pân’ la corabia Cu care Pavel a plecat, Mâhniți, cu toții l-au urmat.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
L-au însoțit: Sopatros, [fiul] lui Piros din Beréea, Aristárh și Secúndus din Tesaloníc, Gáius din Dérbe și Timotéi, Tihíc și Trófim din Asia. Aceștia au mers înainte și ne-au așteptat la Tróas. Noi, după ce s-au împlinit zilele Ázimelor, ne-am îmbarcat de la Filípi și, după cinci zile, am ajuns la ei, la Tróas, unde am rămas șapte zile. În prima zi a săptămânii eram adunați ca să frângem pâinea. Paul, care avea să plece a doua zi, le vorbea. El și-a prelungit predica până la miezul nopții. În camera de sus, unde eram adunați, erau multe torțe aprinse. Un tânăr cu numele Eutich, care stătea pe fereastră, a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Paul continua să vorbească. Doborât de somn, a căzut de la al treilea etaj și a fost ridicat mort. Atunci, Paul a coborât, s-a aplecat peste el și, luându-l în brațe, a spus: „Nu vă tulburați pentru că sufletul lui este în el!”. A urcat din nou, a frânt pâinea și a mâncat, apoi a predicat până în zori. După aceea a plecat. Iar pe copil l-au dus viu, spre marea lor mângâiere. Iar noi, luând-o înainte cu corăbiile, am navigat spre Ássos, de unde trebuia să-l luăm pe Paul, căci așa hotărâse, voind să meargă pe jos. Când s-a întâlnit cu noi la Ássos, luându-l cu noi, ne-am dus la Mitiléne. De acolo, ne-am îmbarcat; a doua zi am ajuns în dreptul [insulei] Chíos, iar în ziua următoare am sosit la Sámos și, o zi mai târziu, am ajuns la Milét. Paul se hotărâse să treacă pe lângă Éfes, întrucât nu avea timp să întârzie în Asia. De fapt, se grăbea să ajungă la Ierusalím, dacă ar fi fost posibil, de ziua Rusaliilor. De la Milét a trimis la Éfes ca să-i cheme pe prezbíterii Bisericii. Când aceștia au ajuns la el, le-a zis: „Voi știți prea bine cum am fost cu voi tot timpul, din prima zi în care am coborât în Asia, slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilința, [vărsând] lacrimi și suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor; că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare și v-am învățat în public și prin case, am dat mărturie înaintea iudeilor și a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu și să creadă în Domnul nostru Isus. Și iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalím fără ca să știu ce mi se va întâmpla acolo, decât doar că Duhul Sfânt îmi mărturisește din cetate în cetate și-mi spune că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, numai să duc la capăt alergarea mea și slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, iată, eu știu că voi toți pe la care am trecut predicând evanghelia împărăției nu-mi veți mai vedea fața! De aceea, dau mărturie astăzi în fața voastră: eu sunt curat de sângele tuturor, căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Vegheați asupra voastră și asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care și-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu! Eu știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi hrăpăreți, care nu vor cruța turma. Chiar și dintre voi se vor ridica oameni care vor spune cuvinte răstălmăcite ca să-i atragă pe discipoli după ei. De aceea, vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, noaptea și ziua, nu am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi! Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului său, care are puterea să zidească și să dea moștenirea tuturor celor care au fost sfințiți. Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nici haina nimănui; dar voi știți că pentru trebuințele mele și ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini. V-am arătat în toate privințele că, trudind astfel, trebuie să le veniți în ajutor celor slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci el spunea: «Este mai mare fericire [în] a da decât [în] a primi»”. După ce a spus acestea, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți. Atunci toți au izbucnit în plâns, l-au îmbrățișat pe Paul și l-au sărutat. Erau întristați mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese, că nu aveau să mai vadă fața lui. Apoi l-au însoțit până la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Noua Traducere Românească (NTR)
Îl însoțeau Sopater – fiul lui Pirus din Bereea – Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia. Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat în Troa. Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile. În prima zi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții. În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele. Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și l-a luat în brațe, zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“. Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutat cu ei destul de mult timp, până în zori, după care a plecat. Tânărul a fost adus viu, și ei au fost foarte încurajați. Noi ne-am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să-l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat. Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat și ne-am dus în Mitilene. De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne-am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet. Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă ar fi fost posibil. Din Milet el a trimis la Efes și i-a chemat pe bătrânii bisericii. Când aceștia au venit la el, le-a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, slujindu-I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza conspirațiilor iudeilor. N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu-vă și învățându-vă în public și prin case, și depunând mărturie, atât înaintea iudeilor, cât și a grecilor, despre pocăința față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus. Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. Doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Însă nu țin cu orice preț la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci scopul meu este să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, iată, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Fiți atenți deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a desemnat episcopi ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o prin propriul Său sânge. Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma. Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei. De aceea, vegheați, aducându-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi! Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți. N-am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui. Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine. În toate v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei nevoiași și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești»“. După ce a spus acestea, s-a pus în genunchi împreună cu ei toți și s-a rugat. Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l-au sărutat mult. Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.
Faptele Apostolilor 20:4-38 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim, care erau din Asia. Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. Iar noi, după zilele Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile. În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri. Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii. Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. Când au venit la el, le-a zis: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case și să vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu ei toți. Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. Căci erau întristați mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.