Faptele Apostolilor 2:5-31

Partajează

Faptele Apostolilor 2:5-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele! Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘«În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise! Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»’ Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. Căci David zice despre El: ‘Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.’ Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea.

Faptele Apostolilor 2:5-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și erau acolo, locuind în Ierusalim, iudei, bărbați pioși, din fiecare națiune de sub cer. Și când aceasta s-a făcut auzită departe, mulțimea s-a adunat și era confuză, pentru că fiecare om îi auzea vorbind în propria lui limbă. Și toți erau uimiți și se minunau, spunându-și unii altora: Iată, nu sunt toți aceștia care vorbesc galileeni? Și cum îi auzim noi, fiecare în propria noastră limbă, în care am fost născuți? Parți și mezi și elamiți și locuitori din Mesopotamia și Iudeea și Capadochia, Pontus și Asia, Și de asemenea Frigia și Pamfilia, Egipt și părțile Libiei înspre Cirene și străini din Roma, iudei și prozeliți, Cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Și toți erau uimiți și nedumeriți, spunându-și unii altora: Ce înseamnă aceasta? Iar alții, bătându-și joc, spuneau: Sunt plini de vin nou. Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, și-a înălțat vocea și le-a spus: Voi bărbați din Iudeea și toți care locuiți la Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta și ascultați cuvintele mele: Fiindcă aceștia nu sunt beți, cum presupuneți voi, fiindcă este ora a treia a zilei. Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel: Și se va întâmpla în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu: Voi turna din Duhul meu peste toată făptura; și fiii voștri și fiicele voastre vor profeți și tinerii voștri vor vedea viziuni și bătrânii voștri vor visa visuri; Și de asemenea peste robii mei și peste roabele mele voi turna în acele zile din Duhul meu; și vor profeți; Și voi arăta minuni în cer deasupra și semne în pământ dedesubt; sânge și foc și negură de fum; Soarele va fi transformat în întuneric și luna în sânge, înainte să vină ziua aceea mare și însemnată a Domnului. Și se va întâmpla că oricine va chema numele Domnului va fi salvat. Voi bărbați din Israel, ascultați aceste cuvinte: Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu printre voi prin miracole și minuni și semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, precum voi înșivă știți; Pe el, fiind dat prin sfatul hotărât și cunoașterea dinainte a lui Dumnezeu, voi l-ați prins și prin mâini nelegiuite l-ați crucificat și ucis; El pe care Dumnezeu l-a înviat, dezlegându-i durerile morții, pentru că nu era posibil ca el să fie ținut de ea. Fiindcă David vorbește despre el: Eu dinainte l-am văzut pe Domnul întotdeauna înaintea feței mele, fiindcă el este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat; Din această cauză mi s-a bucurat inima și limba mi s-a veselit; peste acestea și carnea mea se va odihni în speranță; Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu îl vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea. Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie cu înfățișarea ta. Bărbați și frați, lăsați-mă să vă vorbesc pe față despre patriarhul David, că el este deopotrivă mort și îngropat și mormântul lui este cu noi până în această zi. De aceea, fiind profet și știind că Dumnezeu i-a jurat cu jurământ, că din rodul coapselor sale, conform cărnii, îl va ridica pe Cristos să șadă pe tronul său; El, prevăzând, a vorbit despre învierea lui Cristos, că sufletul lui nu a fost lăsat în iad, nici carnea lui nu a văzut putrezirea.

Faptele Apostolilor 2:5-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Existau atunci în Ierusalim iudei religioși veniți dintre toate națiunile de pe pământ. Când au auzit acel sunet, mulți oameni s-au adunat acolo și au fost foarte surprinși când i-au auzit vorbind în limba lor. Toți se mirau și discutau uimiți unii cu alții, zicând: „Oare toți aceștia care vorbesc, nu sunt galileeni? Atunci cum se explică faptul că îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba (poporului) în care ne-am născut? Suntem aici parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, din zonele Libiei, dinspre Cirena, oaspeți din Roma… Indiferent că suntem iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind (despre) lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbile popoarelor de unde venim!” Toți erau foarte surprinși; și neștiind ce să creadă, se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest fenomen?” Dar alții îi ridiculizau, zicând celorlalți: „Sunt beți!” Atunci Petru s-a ridicat împreună cu ceilalți unsprezece și li s-a adresat strigând astfel: „Bărbați iudei și voi care locuiți în Ierusalim! Ascultați-mă! Acești oameni nu sunt beți – cum ați presupus voi – pentru că nu este decât a treia oră a zilei. Ci cu ei se întâmplă ce a spus profetul Ioel: «În zilele de la sfârșit – zice Dumnezeu – voi turna din Spiritul Meu peste orice om. Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea revelații supranaturale și bătrânii voștri vor visa lucruri semnificative. Da, în acele zile voi turna din Spiritul Meu chiar peste sclavi și peste sclave, care vor profeți. Voi face să apară semne miraculoase, iar pe pământ vor fi minuni, sânge, foc și un vârtej de fum. Înaintea apariției acelei zile speciale a lui Iahve, soarele se va transforma într-un corp ceresc fără lumină, iar luna va fi ca sângele. Atunci, oricine va invoca numele lui Iahve, va fi salvat.» Bărbați israelieni, ascultați-mă! Vreau să vă vorbesc acum despre Isus din Nazaret – acel Om confirmat de Dumnezeu în fața voastră prin minunile, prin lucrurile supranaturale și prin faptele Lui care-I demonstrau autoritatea. Știți că toate aceste lucruri le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru. Conform preștiinței lui Dumnezeu, acest Om a ajuns la discreția voastră și L-ați crucificat folosindu-vă în acest scop de cei păcătoși. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții; pentru că era imposibil să rămână reținut (în mormânt) de ea! De fapt, David zisese despre El astfel: «Eu Îl aveam permanent pe Iahve înaintea Mea, pentru că El este la dreapta Mea ca să Îmi asigure stabilitatea. Acesta este motivul pentru care am bucurie în inimă și limba Mea exprimă cuvinte de veselie. Chiar și corpul Mi se va odihni în speranță; pentru că nu Îmi vei lăsa sufletul în locuința morților și nu vei permite ca Sfântul Tău să experimenteze descompunerea. Mi-ai revelat strategia vieții și Mă vei umple de bucurie cu prezența Ta.» În legătură cu patriarhul David, vă cer permisiunea, fraților, să declar fără rușine că a murit și că (apoi) a fost înmormântat; iar mormântul lui s-a păstrat în țara noastră până astăzi. David era profet și știa că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că îi va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenți. Când a spus că sufletul lui nu va fi lăsat în locuința morților și când a afirmat despre corpul lui că nu va suferi descompunerea, el profețea despre învierea lui Cristos!

Faptele Apostolilor 2:5-31 Noua Traducere Românească (NTR)

În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice națiune de sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu-se acolo propria sa limbă. Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc? Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu-se propria noastră limbă în care ne-am născut? Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena, vizitatori din Roma, iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu-se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“. Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“. Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de vin!“. Dar Petru s-a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit astfel: ‒ Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele! Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât al treilea ceas din zi, ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om. Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii voștri vor avea vise! Chiar și peste slujitorii Mei și slujitoarele Mele voi turna din Duhul Meu în acele zile, și vor profeți. Voi face minuni sus în cer și semne jos pe pământ, sânge, foc și coloane de fum. Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“. Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor care nu au Legea! Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul tot timpul înaintea mea, fiindcă El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! De aceea mi se bucură inima și mi se înveselește limba! Mai mult, trupul meu se va odihni plin de speranță, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“. Fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că-l va pune pe tronul lui pe unul dintre urmașii săi, deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.