Faptele Apostolilor 2:22-47

Partajează

Faptele Apostolilor 2:22-47 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe El, cel dat vouă potrivit planului dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, l-aţi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, pironindu-l pe cruce; însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturile morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei. Despre El zice David: Îl văd mereu pe Domnul înaintea mea, căci El stă la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a înveselit limba şi chiar şi trupul meu va aştepta cu nădejde, fiindcă nu vei părăsi sufletul meu în sălaşul celor morţi, nici nu-l vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii şi mă vei umple de bucurie cu faţa Ta. Fraţilor, îngăduiţi-mi să spun cu îndrăzneală că patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este aici, la noi, până în zilele noastre. Dar David, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu legământ că pe tronul lui va pune unul din urmaşii săi, a văzut mai dinainte învierea lui Hristos şi despre ea a vorbit el când a zis că nu a fost părăsit în sălaşul celor morţi şi nici trupul Său nu va vedea putrezirea. Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu şi noi toţi suntem martorii Lui. Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl Duhul Sfânt care fusese făgăduit, pe acesta El l-a revărsat după cum vedeţi şi auziţi. Căci nu David s-a înălţat la ceruri, când zice: Domnul a zis Domnului meu, Şezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale. Să ştie, aşadar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Hristos pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit.” Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi le mărturisea şi îi îndemna cu multe alte cuvinte, spunându-le: „Salvaţi-vă din mijlocul acestor oameni vicleni!” Aşadar, cei ce au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi s-au adăugat în ziua aceea aproape trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune. Toţi erau cuprinşi de teamă pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Şi toţi cei care crezuseră erau împreună şi aveau totul în comun, îşi vindeau bunurile şi averile şi împărţeau tot după nevoia fiecăruia. În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată, lăudându-l pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot poporul. Iar Domnul sporea zi de zi numărul celor mântuiţi.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Voi bărbați din Israel, ascultați aceste cuvinte: Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu printre voi prin miracole și minuni și semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, precum voi înșivă știți; Pe el, fiind dat prin sfatul hotărât și cunoașterea dinainte a lui Dumnezeu, voi l-ați prins și prin mâini nelegiuite l-ați crucificat și ucis; El pe care Dumnezeu l-a înviat, dezlegându-i durerile morții, pentru că nu era posibil ca el să fie ținut de ea. Fiindcă David vorbește despre el: Eu dinainte l-am văzut pe Domnul întotdeauna înaintea feței mele, fiindcă el este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat; Din această cauză mi s-a bucurat inima și limba mi s-a veselit; peste acestea și carnea mea se va odihni în speranță; Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu îl vei da pe Sfântul tău să vadă putrezirea. Tu mi-ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie cu înfățișarea ta. Bărbați și frați, lăsați-mă să vă vorbesc pe față despre patriarhul David, că el este deopotrivă mort și îngropat și mormântul lui este cu noi până în această zi. De aceea, fiind profet și știind că Dumnezeu i-a jurat cu jurământ, că din rodul coapselor sale, conform cărnii, îl va ridica pe Cristos să șadă pe tronul său; El, prevăzând, a vorbit despre învierea lui Cristos, că sufletul lui nu a fost lăsat în iad, nici carnea lui nu a văzut putrezirea. Pe acest Isus l-a înviat Dumnezeu, pentru care noi toți suntem martori. De aceea fiind înălțat prin mâna dreaptă a lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a revărsat aceasta ce vedeți și auziți voi acum. Fiindcă David nu s-a urcat la ceruri; dar el însuși spune: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, Până îi voi face pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău. De aceea toată casa lui Israel să știe cu siguranță, că Dumnezeu l-a făcut pe acest Isus pe care voi l-ați crucificat, deopotrivă Domn și Cristos. Și când au auzit, au fost străpunși în inimile lor și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: Bărbați și frați, ce să facem? Iar Petru le-a spus: Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, și veți primi darul Duhului Sfânt. Fiindcă a voastră este promisiunea și a copiilor voștri și a tuturor care sunt departe, atâția câți Domnul Dumnezeul nostru va chema. Și cu multe alte cuvinte le-a adeverit și i-a îndemnat, spunând: Salvați-vă din această generație perversă. Atunci cei ce au primit cu bucurie cuvântul lui au fost botezați; și în aceeași zi le-au fost adăugate aproape trei mii de suflete. Și continuau stăruitor în doctrina apostolilor și în părtășie și în frângerea pâinii și în rugăciuni. Și frică a venit peste fiecare suflet; și multe minuni și semne au fost făcute prin apostoli. Și toți care au crezut erau în același loc și aveau toate lucrurile în comun; Și își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, așa cum avea fiecare nevoie. Și, continuând în fiecare zi într-un gând în templu și frângând pâine din casă în casă, își mâncau mâncarea cu veselie și simplitate a inimii, Lăudând pe Dumnezeu și având favoare înaintea întregului popor. Și Domnul îi adăuga bisericii în fiecare zi pe cei ce erau salvați.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le‑a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Acesta, predat potrivit planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; pe El Dumnezeu L‑a înviat, dezlegându‑L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. Căci David zice despre El: Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei, căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi s‑a bucurat inima și mi s‑a veselit limba; chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde, căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale. Fraților, despre patriarhul David să‑mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Profet fiind, el a știut că Dumnezeu S‑a jurat să așeze pe tronul lui pe unul care să fie rodul coapselor lui ; despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că n‑a fost lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui n‑a văzut putrezirea . Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, iar noi toți suntem martori ai Lui. După ce S‑a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el zice: Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi reazem picioarelor Tale!» De aceea, să știe negreșit toată casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L‑ați răstignit.” Auzind ei aceste cuvinte, au fost străpunși în inimă și le‑au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” Petru le‑a răspuns: „Pocăiți‑vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Sfântului Duh! Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Și cu multe alte cuvinte îi sfătuia și‑i îndemna, zicând: „Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații strâmbe!” Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s‑au adăugat cam trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare suflet era plin de teamă, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau totul în comun. Își vindeau proprietățile și averile și le împărțeau tuturor, după nevoia fiecăruia. În fiecare zi mergeau toți într‑un cuget la Templu, frângeau pâinea în case și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. Căci David zice despre El: «Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.» Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că îl va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința Morților și trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!’» Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și le-au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Și cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos!” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Bărbați israelieni, ascultați-mă! Vreau să vă vorbesc acum despre Isus din Nazaret – acel Om confirmat de Dumnezeu în fața voastră prin minunile, prin lucrurile supranaturale și prin faptele Lui care-I demonstrau autoritatea. Știți că toate aceste lucruri le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru. Conform preștiinței lui Dumnezeu, acest Om a ajuns la discreția voastră și L-ați crucificat folosindu-vă în acest scop de cei păcătoși. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții; pentru că era imposibil să rămână reținut (în mormânt) de ea! De fapt, David zisese despre El astfel: «Eu Îl aveam permanent pe Iahve înaintea Mea, pentru că El este la dreapta Mea ca să Îmi asigure stabilitatea. Acesta este motivul pentru care am bucurie în inimă și limba Mea exprimă cuvinte de veselie. Chiar și corpul Mi se va odihni în speranță; pentru că nu Îmi vei lăsa sufletul în locuința morților și nu vei permite ca Sfântul Tău să experimenteze descompunerea. Mi-ai revelat strategia vieții și Mă vei umple de bucurie cu prezența Ta.» În legătură cu patriarhul David, vă cer permisiunea, fraților, să declar fără rușine că a murit și că (apoi) a fost înmormântat; iar mormântul lui s-a păstrat în țara noastră până astăzi. David era profet și știa că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că îi va pune pe tronul lui pe unul dintre descendenți. Când a spus că sufletul lui nu va fi lăsat în locuința morților și când a afirmat despre corpul lui că nu va suferi descompunerea, el profețea despre învierea lui Cristos! Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, iar noi toți suntem martori ai Lui. Și ce se întâmplă acum, este urmarea faptului că după ce S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl aprobarea să Își respecte promisiunea referitoare la Spiritul Sfânt, «a turnat» (peste noi) exact ce vedeți și ce auziți. Desigur, David nu a urcat în cer; ci singur recunoaște: «Iahve a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea, până Îți voi pune dușmanii sub picioare.’» Deci să fie clar tuturor urmașilor lui Israel că Dumnezeu a făcut Stăpân și Cristos pe acest Isus pe care voi L-ați crucificat.” După ce au auzit ei aceste cuvinte, au fost foarte impresionați; apoi au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” Petru le-a zis: „Pocăiți-vă! Și fiecare dintre voi să solicite botezul în numele lui Isus Cristos, având în vedere iertarea păcatelor voastre. Apoi veți primi darul Sfântului Spirit. Pentru că această promisiune este valabilă pentru voi, pentru copiii voștri, pentru copiii copiilor voștri și pentru toți cei care se vor naște în viitor și cărora Iahve, Dumnezeul nostru, le va adresa această chemare, indiferent cât de mare va fi numărul lor!” Astfel încerca Petru să îi convingă, zicându-le printre altele: „Salvați-vă din mijlocul acestei generații degradate.” Cei care au crezut ce predica el, au fost botezați. Astfel, în acea zi, numărul discipolilor s-a mărit cu aproape trei mii de persoane. În mod consecvent, ei practicau însușirea învățăturii apostolilor, părtășia între frați, frângerea pâinii și rugăciunea. Fiecare dintre ei avea o atitudine de reverență; iar prin intermediul apostolilor se făceau multe minuni și lucruri supranaturale. Toți cei care credeau (în Isus), formaseră un grup în care foloseau împreună tot ce aveau. Își vindeau terenurile agricole și averile, iar banii obținuți astfel erau împărțiți între ei conform nevoilor fiecăruia. Toți erau prezenți în zona de lângă templu în fiecare zi. Apoi, când se duceau acasă, frângeau pâinea și serveau masa cu bucurie și cu o inimă curată. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau admirați de toți oamenii; și Iahve îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau salvați.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Voi toți, care sunteți veniți Aici, bărbați Israeliți, Să ascultați aste cuvinte Și-apoi, luați bine aminte, La tot ce eu vă voi fi spus. Pe-acel Nazarinean, Iisus, De Dumnezeu adeverit Prin semne ce le-a săvârșit Plin de putere, L-ați văzut. Minunile ce le-a făcut Domnul, prin El, de-asemenea. Voi știți și ce lucruri făcea, Căci El, pe față, a lucrat. Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar, L-a înviat Dumnezeu, iar. Al morții lanț, Domnul l-a frânt, Eliberându-L, din mormânt, Pentru că moartea nu putea, În stăpânire, a-L avea. David, de El, zisese: „Eu, În față-L am, pe Dumnezeu. El, dreapta mea, se dovedește Și, tot mereu, mă însoțește, Fiindu-mi sprijin, ne-ncetat. De-aceea, nu m-am clătinat. De-aceea, limba mi-e voioasă, Iar inima mi-e bucuroasă; Chiar trupul îmi e fericit, Căci în nădejde-i odihnit, Pentru că știu, prea bine, eu, Că n-ai să lași sufletul meu Să stea-n a morții Locuință Și știu că nu e cu putință Să lași să vadă Sfântul Tău, Cum putrezește trupul Său. Mi-ai deslușit calea, spre viață Și-apoi, cu starea Ta de față, Mă vei umplea de bucurie.” Cât despre David, cum se știe, Să-mi fie dar îngăduit, Ca să vă spun că a murit Și că se află îngropat. Mormântul lui e așezat, Aici, la noi, în acest loc. David a fost, însă, prooroc Și a știut că Dumnezeu – Precum la-ncredințat mereu, Prin jurământ – va ridica Și pe-al său tron îl va urca, Pe un urmaș al său. Astfel, A proorocit și-a vorbit el Despre-nvierea lui Hristos, Atuncea când a zis că jos, În Locuința morților, Supus putreziciunilor, Sufletul nu-i va fi lăsat, Nici trupul nu-i va fi culcat. Iată dar, că pe-acest Iisus, Domnul – așa precum v-am spus – L-a înviat, iar noi putem A zice, martori că-I suntem. S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat. David, în cer, nu s-a suit; Ci, în ăst fel, el a vorbit: „Domnul a zis, Domnului meu: „Să stai la dreapta Mea, mereu, Până când voi găsi o cale, Prin care, sub tălpile Tale, Dușmanii, să Ți-i pot a pune”. Iată ce am a vă mai spune, Acuma, vouă, despre El: Tu, casă a lui Israel! Iisus, pe care L-ai văzut Aici, află c-a fost făcut, De Dumnezeu, Domn și Hristos. Din ceruri, El venit-a jos, La tine; însă, L-ai primit Cu ură, și L-ai răstignit!” Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?” Petru răspunse, tuturor, De-ndată: „Ascultați! Să știți, Trebuie să vă pocăiți Și fiecare dintre voi Să fie botezat apoi, Spre ștergerea păcatelor, În Numele mântuitor, Al Domnului Hristos Iisus, Urmând ca să primiți, de sus – Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt, În dar, dat vouă, pe pământ. A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu. Astfel, Petru mărturisea, Dădea îndemnuri și zicea: „Grăbiți-vă ca mântuiți, Din ăst neam ticălos, să fiți!” Acei ce-i ascultau vorbirea, Primindu-i propovăduirea, Îndată, s-au și botezat Și astfel, s-au adăugat, Atuncea, la numărul lor – La cel al ucenicilor, Fiind, în rândul, lor cuprinși – Aproape de trei mii de inși. Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune. De frică, plini, cu toți erau, Iar, prin apostoli, se făceau Minuni și semne, ne-ncetat. Cei ce-au crezut, s-au adunat, Cu toții, la un loc, și-aveau – Toate – de obște. Își vindeau – Mulți dintre ei – ogoarele; Alți-și vindeau averile, Iar banii erau împărțiți, După nevoi; și nelipsiți, Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie. Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege, pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei. Căci Davíd spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea și limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, și trupul meu se va odihni în speranță, pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților și nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții, mă vei umple de bucurie cu prezența ta». Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui, el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos: «el nu a fost lăsat în locuința morților și nici trupul lui nu a văzut putrezirea». Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt]. Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi. Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, totuși spune: «Domnul i-a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe dușmanii tăi scăunel picioarelor tale!». Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”. Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”. Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt! Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”. Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete. Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune. Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli. Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun: își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Noua Traducere Românească (NTR)

Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor care nu au Legea! Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul tot timpul înaintea mea, fiindcă El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! De aceea mi se bucură inima și mi se înveselește limba! Mai mult, trupul meu se va odihni plin de speranță, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“. Fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că-l va pune pe tronul lui pe unul dintre urmașii săi, deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori. Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în Ceruri, ci el însuși zice: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, până-i voi pune pe dușmanii Tăi să fie scăunaș pentru picioarele Tale!»“. Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus, pe Care L-ați răstignit voi! Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i-au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli: ‒ Fraților, ce să facem? Petru le-a răspuns: ‒ Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre. Și veți primi darul Duhului Sfânt. Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Și cu multe alte cuvinte el depunea mărturie și îi îndemna, zicând: ‒ Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații corupte! Astfel, cei ce au acceptat mesajul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună și aveau toate în comun. Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, în funcție de cum avea nevoie fiecare. În fiecare zi continuau să se întâlnească în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și cu inimi sincere, Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Faptele Apostolilor 2:22-47 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. Căci David zice despre El: ‘Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.’ Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.