Faptele Apostolilor 1:1-26

Partajează

Faptele Apostolilor 1:1-26 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Am alcătuit cea dintâi istorisire, Teofile, despre toate pe care Isus a început, deopotrivă a le face și a învăța, Până în ziua în care a fost primit sus, după ce prin Duhul Sfânt a dat porunci apostolilor pe care îi alesese; Cărora, de asemenea, li s-a arătat viu după suferința sa, prin multe dovezi infailibile, fiind văzut de ei patruzeci de zile și vorbind despre lucrurile privind împărăția lui Dumnezeu; Și aflându-se împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte promisiunea Tatălui, pe care, a spus el, ați auzit-o de la mine. Pentru că Ioan într-adevăr a botezat cu apă; dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt nu după multe zile. De aceea, după ce s-au adunat, i-au cerut, spunând: Doamne, în acest timp vei reinstaura împărăția lui Israel? Iar el le-a spus: Nu este treaba voastră să știți timpurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus în propria sa putere. Ci veți primi putere după ce Duhul Sfânt va fi venit peste voi; și îmi veți fi martori deopotrivă în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la cea mai îndepărtată parte a pământului. Și după ce a spus acestea, în timp ce ei se uitau, a fost înălțat; și un nor l-a luat dinaintea ochilor lor. Și în timp ce se uitau cu atenție spre cer, pe când mergea el în sus, atunci iată, doi bărbați au stat în picioare lângă ei în haine albe, Și care au spus: Voi bărbați galileeni, de ce stați în picioare uitându-vă lung la cer? Acest Isus, care este luat de la voi în cer, va veni în același fel cum l-ați văzut mergând în cer. Atunci s-au întors în Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, la o zi de călătorie în sabat. Și când au intrat, au urcat într-o cameră de sus unde stăteau deopotrivă Petru și Iacov și Ioan și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon Zelotes și Iuda, fratele lui Iacov. Toți aceștia, într-un gând, continuau stăruitor în rugăciune și cereri, împreună cu femeile, și Maria mama lui Isus, și cu frații lui. Și în acele zile, Petru s-a sculat în mijlocul discipolilor și a spus (mulțimea numelor adunate împreună era de aproape o sută douăzeci): Bărbați și frați, această scriptură trebuia să se împlinească, pe care Duhul Sfânt prin gura lui David a spus-o dinainte despre Iuda, care a fost călăuză celor ce l-au prins pe Isus. Pentru că el a fost numărat cu noi și a obținut parte din acest serviciu. Acesta atunci a cumpărat un câmp cu răsplata nelegiuirii; și, căzând cu capul înainte, a pleznit în două prin mijloc și toate măruntaiele i s-au revărsat. Și a fost cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, într-atât încât câmpul acela este numit în limba lor proprie Acheldama, care este tradus, Câmpul sângelui. Fiindcă este scris în cartea Psalmilor: Să îi fie pustie locuința și nimeni să nu locuiască în ea; și serviciul lui de episcop să îl ia altul. De aceea, dintre acești bărbați care ne-au însoțit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat și a ieșit printre noi, Începând de la botezul lui Ioan, până la acea zi în care a fost luat de la noi, trebuie ca unul să fie rânduit martor cu noi al învierii sale. Și au rânduit pe doi, Iosif numit Barsaba, care era supranumit Iustus, și Matia. Și s-au rugat și au spus: Tu Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre acești doi l-ai ales, Ca să poată lua parte la acest serviciu și apostolie din care Iuda prin încălcarea legii a căzut, ca să meargă la propriul său loc. Și au dat sorții lor; și sorțul a căzut pe Matia; și a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Noua Traducere Românească (NTR)

Teofil, în prima carte am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă și să-i învețe pe oameni, până în ziua în care a fost luat sus în Cer, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care-i alesese, cărora li S-a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu. În timp ce era împreună cu ei, El le-a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt“. Prin urmare, atunci când s-au adunat cu toții, ei L-au întrebat: ‒ Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel? El le-a răspuns: ‒ Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le-a așezat prin propria Sa autoritate. Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului. După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El Se înălța, iată că li s-au înfățișat doi bărbați în haine albe, care le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, Care a fost luat de la voi în Cer, va veni în același fel în care L-ați văzut înălțându-Se la Cer“. Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât o călătorie permisă în ziua de Sabat. Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov. Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui. În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. El era unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte în slujirea aceasta.“ (Din răsplata primită pentru nelegiuirea lui, omul acesta și-a cumpărat un teren și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că terenul acela a fost numit, în propria lor limbă, „ Acheldama “, adică „Terenul sângelui“.) „Căci în cartea Psalmilor este scris: «Să-i fie locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!» și «Slujba lui s-o ia altul!». Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat printre noi, începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul dintre aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui“. Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s-a întors Iuda ca să se ducă la locul lui“. Apoi au tras la sorți pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. El era din numărul nostru și era părtaș al aceleiași slujbe. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: ‘Acheldama’, adică: ‘Ogorul sângelui’. În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea!’ și ‘Slujba lui s-o ia altul!’ Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui.” Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

În prima carte, Teofile, am scris despre tot ce a început Iisus să facă şi să înveţe până în ziua când, după ce a dat apostolilor aleşi de El porunci prin Duhul Sfânt, a fost înălţat la cer. După pătimirea sa, El li s-a arătat viu cu multe dovezi, timp de patruzeci de zile, lăsându-se văzut de ei şi vorbind cu ei cele despre Împărăţia lui Dumnezeu. Şi pe când erau împreună, le-a poruncit: „Nu vă depărtaţi de Ierusalim, ci aşteptaţi făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o de la Mine: căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, peste câteva zile, veţi fi botezaţi în Duhul Sfânt.” Fiind ei adunaţi l-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta vei reaşeza împărăţia lui Israel?”, iar El le-a răspuns: „Cunoaşterea timpurilor şi a vremurilor nu este a voastră – Tatăl le ţine sub stăpânirea Lui; voi însă veţi primi putere când va veni Duhul Sfânt peste voi şi îmi veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la capătul pământului.” Spunând acestea, în timp ce ei priveau, a fost înălţat, iar un nor l-a luat din faţa ochilor lor. Şi pe când stăteau şi priveau cum pleca spre ceruri, iată, li s-au arătat doi bărbaţi în veşminte albe care le-au spus: „Galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut plecând spre cer.” Atunci s-au întors la Ierusalim, de la muntele numit „al Măslinilor”, care este aproape de Ierusalim cam cât un drum de sâmbătă. Când au ajuns, au urcat în camera de sus unde se adunau ei de obicei, anume Petru, Ioan, Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau într-un cuget în rugăciune, împreună cu Maria, mama lui Iisus, câteva femei şi fraţii Lui. În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor, care erau cam o sută douăzeci de oameni, şi le-a spus: „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura rostită mai dinainte de Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iuda, care s-a făcut călăuza celor ce l-au arestat pe Iisus, deşi el era unul dintre noi şi a luat parte la slujirea noastră. El însă, cu plata nedreptăţii lui, şi-a luat un ogor şi a căzut cu faţa în jos, crăpând prin mijloc, de i s-au împrăştiat toate măruntaiele. Vestea s-a răspândit printre toţi locuitorii Ierusalimului care au numit ogorul acesta, în limba lor, Hacheldama, adică Ogorul sângelui. Căci în cartea Psalmilor stă scris: Să-i rămână casa pustie şi să n-aibă cine locui în ea şi Slujirea lui să o ia altul. Trebuie, aşadar, ca unul dintre bărbaţii care au stat cu noi tot timpul în care Iisus a trăit printre noi, începând cu botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălţat, să devină martor al învierii Lui, împreună cu noi.” Au propus doi: pe Iosif numit Barsaba, numit şi Iustus, şi pe Matia. Şi s-au rugat zicând: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care din aceştia doi l-ai ales să ia locul în această slujire şi în apostolatul din care a căzut Iuda, care a ajuns unde-i era locul.” Apoi au aruncat sorţii, iar sorţul a căzut pe Matia care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Teofile, în prima carte am istorisit tot ce a început Isus să facă și să‑i învețe pe oameni, până în ziua în care a fost luat la cer, după ce le‑a dat porunci apostolilor pe care‑i alesese prin Duhul Sfânt. După patima Lui, li S‑a înfățișat viu prin multe dovezi, li S‑a arătat timp de patruzeci de zile și a vorbit cu ei cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când mâncau ei împreună, le‑a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le‑a zis El, „ați auzit‑o de la Mine. Căci Ioan a botezat în apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați în Duhul Sfânt.” Cei ce erau adunați L‑au întrebat, zicând: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” El le‑a răspuns: „Nu vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le‑a hotărât prin autoritatea Sa. Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” După ce a vorbit astfel, pe când se uitau la El, Isus S‑a înălțat la cer și un nor L‑a ascuns de privirile lor. Și pe când stăteau ei cu privirile ațintite spre cer, iar El Se înălța, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Ei au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus care S‑a înălțat la cer dintre voi va veni în același fel cum L‑ați văzut mergând la cer.” Atunci, s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în zi de sabat. Au intrat în casă și au urcat în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau acolo: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. Toți aceștia stăruiau într‑un cuget în rugăciune [și în cereri], împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui. În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – numărul celor adunați fiind cam de o sută douăzeci – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai înainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce L‑au prins pe Isus. El, care era din numărul nostru, părtaș aceleiași slujbe, a cumpărat un ogor cu plata nelegiuirii, a căzut cu capul înainte, a plesnit la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a ajuns atât de cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Hacheldamáh , adică: «Ogorul sângelui». Căci este scris în cartea Psalmilor: Pustie să‑i rămână locuința și nimeni să nu locuiască în ea! și: Slujba lui s‑o ia altul! Trebuie deci ca unul dintre bărbații care ne‑au însoțit în tot timpul cât a trăit Domnul Isus printre noi, începând de la botezul lui Ioan până în ziua când S‑a înălțat de la noi, să fie martor al învierii Lui împreună cu noi.” Ei au pus înainte doi bărbați: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi s‑au rugat, zicând: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales să ia parte la această slujire și apostolie din care Iuda a căzut, mergând unde îi era locul.” Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să-i învețe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. După patima Lui li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou împărăția lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce L-au prins pe Isus. El era din numărul nostru și era părtaș al aceleiași slujbe. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Acheldama, adică Ogorul Sângelui. Într-adevăr, în cartea Psalmilor este scris: «Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea!» și: «Slujba lui s-o ia altul!» Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui.” Ei i-au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceștia doi l-ai ales să ia loc în slujba și apostolia aceasta din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Teofil, în prima mea carte am vorbit despre toate faptele făcute de Isus și despre învățăturile Lui pe care le-a dat cât timp a fost printre oameni. Ți le-am prezentat de la începutul activității Sale și până în ziua când a fost luat în cer. Înainte de acest final, prin intermediul Spiritului Sfânt, El dăduse porunci apostolilor pe care îi alesese. După suferințele Lui, a apărut în fața lor viu; și le-a demonstrat că a înviat, oferindu-le multe dovezi în acest sens. Acele dovezi le-au fost prezentate în perioada celor patruzeci de zile (după învierea Sa), timp în care El a vorbit cu ei despre Regatul lui Dumnezeu. Atunci când (încă mai) era cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim; ci să aștepte ce a promis Tatăl. Isus le-a zis: „Eu deja v-am vorbit despre această promisiune, adică un alt botez: nu acela administrat de Ioan folosind apă, ci Mă refer la botezul cu Spiritul Sfânt. Și acest lucru se va întâmpla cu voi peste puține zile.” Când erau adunați împreună cu Isus, apostolii L-au întrebat: „Doamne, acum este timpul când vei reinstaura Regatul lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este cazul să vă intereseze aceste lucruri și (nici) data la care se vor întâmpla. Tatăl este Cel care are autoritatea să ia decizii cu privire la ele! În ce vă privește, atunci când va coborî Spiritul Sfânt peste voi, veți putea să Îmi fiți martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului!” După ce a spus aceste lucruri, în timp ce priveau la El, a fost ridicat spre cer; și au observat cum El urca într-un nor până nu L-au mai văzut deloc. În timp ce stăteau și Îl priveau plecând spre cer, au apărut doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Ei au zis: „Galileeni, de ce stați privind cerul? Acest Isus care a urcat spre cer dintre voi, va reveni exact cum L-ați văzut plecând.” Ei s-au întors de pe Muntele Măslinilor în Ierusalim. Distanța dintre acest munte și Ierusalim era aproximativ aceeași cu cea maximă admisă pentru o călătorie în ziua Sabatului. Ajungând acasă, au urcat în camera de la etaj a locuinței unde stăteau. Aceștia erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeu, Simon zilotul și Iuda – fiul lui Iacov. Ei erau perseverenți în rugăciuni, exprimând prin ele dorințele lor comune. La aceste rugăciuni participau și femeile, împreună cu mama și cu frații lui Isus. În acele zile, Petru a vorbit celor care erau adunați. Numărul lor era de aproximativ o sută douăzeci de persoane. El le-a zis: „Fraților, trebuia să se întâmple cu Iuda ce spusese Spiritul Sfânt prin David. Astfel s-a confirmat Scriptura, prin faptul că el a fost ghidul celor care L-au prins pe Isus. Era unul dintre membrii grupului nostru și avea aceleași drepturi în această slujbă. Cu banii obținuți în urma faptei lui nedrepte, acest om a cumpărat un teren. Apoi a căzut cu capul în jos, i-a plesnit abdomenul și i-au ieșit toate intestinele din el. Acest fapt a ajuns atât de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încât acel teren a fost numit în limba lor «Acheldama», adică «Terenul sângelui». În cartea Psalmilor este scris: «Casa lui să rămână fără locatari și nimeni să nu (mai) locuiască în ea.» Apoi mai scrie: «Slujba lui să fie preluată de altcineva!». Deci dintre cei care ne-au însoțit permanent cât a trăit Stăpânul Isus printre noi, trebuie să alegem un înlocuitor (al lui Iuda). El trebuie să fie dintre cei care ne-au însoțit începând din perioada când boteza Ioan și până când a plecat Isus dintre noi. Astfel, acela va putea fi martor al învierii Lui împreună cu noi.” Ei au propus doi bărbați. Primul a fost Iosif, care se mai numea Barsaba și Iust. Al doilea bărbat se numea Matia. Apoi s-au rugat astfel: „Doamne, Tu cunoști inimile tuturor oamenilor. Arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales ca să preia responsabilitatea și slujba de apostol față de care Iuda s-a descalificat ducându-se (acum) în locul care-i corespunde.” Au tras la sorți și au decis astfel ca Matia să fie cel care să se adauge grupului format din ceilalți unsprezece apostoli.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Întâia-mi carte, Teofile, Vorbitu-ți-a-n ale ei file, De tot ceea ce a făcut Iisus, chiar cum a început Când a pornit să îi învețe, Pe oameni, și să dea povețe – De la-nceputuri, până când, La cer, S-a înălțat, zburând, După ce mai întâi a dat, Prin Duhul Sfânt, și a lăsat Apostolilor Lui, atunci, Acolo, ale Lui porunci. După ce-a pătimit, Iisus, La ucenicii Săi, S-a dus; În fața lor, S-a-nfățișat Și, tuturor, dovezi le-a dat, Că viu e – dragă Teofile – Un timp de patruzeci de zile, În care le-a vorbit, mereu, Pe larg, de a lui Dumnezeu Împărăție. Apoi, El Le-a poruncit, ca-n locu-acel – Deci la Ierusalim – să stea, Până când o să li se dea, A Tatălui, făgăduință, „De care, voi aveți știință, Din vorbele ce vi le-am spus, Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus. „Ioan, cu apă-a botezat. Voi, însă, veți fi căpătat, Nu după mult timp – căci mai sânt Puține zile – Duhul Sfânt. De-aceea zic: să nu plecați, Până când fi-veți botezați”. Apostolii L-au întrebat, Când iar, cu toți, s-au adunat: „Doamne, în acest timp, gândești Că vrei ca să statornicești, Aici, iar, a lui Israel Împărăție?” Însă, El Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi, Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.” Când a sfârșit de cuvântat, La cer, ușor, S-a înălțat Și-n urmă, a venit un nor, Cari L-a ascuns, de ochii lor. Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați, Care i-au întrebat apoi: „De ce priviți, spre ceruri, voi, Bărbați Galileeni? Iisus, Cel care-n slăvi S-a-nălțat, sus – Cel care pân’ acum a fost Aicea, în mijlocul vost’ – La fel, va reveni, curând, Cum L-ați văzut, la cer, mergând.” Ei, spre Ierusalim, apoi, Luară drumul, înapoi, Din Muntele Măslinilor. Ajuns-a, iute, ceata lor, Căci muntele – așa cum știm – E chiar lângă Ierusalim, Cam la lungimea drumului, Din zilele Sabatului. Sosind, în casă, au intrat Și, în odaie, au urcat, Unde – de obicei – ședeau. Atunci, acolo, se aflau Petru, Iacov, Ioan, Andrei; De-asemenea, erau cu ei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon – Zilotul, poreclit – Și cel cari Iuda s-a numit – Fiu al lui Iacov. Toți stăteau Și, într-un cuget, stăruiau, Mereu, în rugăciuni. Cu ei, Erau și câteva femei: Maria – mama Domnului – Iar, lângă ea, toți frații Lui. Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților, Cuvintele Scripturilor, Care-s de Duhul Sfânt rostite, Prin David, trebuie-mplinite; Ele, de Iuda, ne-au vorbit – De cel ce a călăuzit Mulțimile, care s-au dus, Ca să Îl prindă pe Iisus. Iuda, așa cum știți și voi, Era, în slujbă, ca și noi. Părtaș era, cu noi, la fel, Din al nost’ număr, fiind el. Omul acest a dobândit, Cu bani – pe care i-a primit Pentru a lui nelegiuire – Un mic ogor. Toți avem știre, Că după ceea ce-a făcut, Cu capu-n jos, el a căzut Și-astfel, în două, a crăpat, Încât i s-au împrăștiat Și măruntaiele. Noi știm Că ăst fapt, în Ierusalim, De toată lumea-i cunoscut. Tocmai de-aceea – ați văzut – Ogorul, ce l-a dobândit, E „Acheldama” denumit, Căci tălmăcirea numelui Este „Ogorul sângelui”. Într-adevăr, prin Psalmi, se scrie: „Casa-i va rămânea pustie, Căci nimeni nu va sta în ea!” Iar „Slujba-i, altul să o ia!” Deci, din cei cari ne-au însoțit, De când, cu noi, a viețuit Domnul Iisus – de la Iordan, Când botezatu-L-a Ioan Și până când a fost răpit, La cer – trebuie rânduit Unul, care să ne-nsoțească Și care să se dovedească A fi martor, al Domnului, Martor al învierii Lui.” Pe doi inși, frații i-au trimis: Pe Iosif – sau Barsaba zis – Numit și Iust, și-a mai venit Cel care Matia s-a numit. Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie Ales, pentru apostolie, Pe Iuda, să-l înlocuiască Și, slujba, să i-o împlinească.” Au tras la sorți și a ieșit Că Iuda fi-va-nlocuit, De către Matia, iar, astfel, Apostol, a ajuns și el Și, cu cei unsprezece-ndat’, De-atuncea, fost-a numărat.

Faptele Apostolilor 1:1-26 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

În prima carte, o, Teofíl, am tratat despre tot ce a făcut și a învățat Isus de la început până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese. După pătimirea sa, el li s-a prezentat viu, cu multe dovezi, arătându-li-se timp de patruzeci de zile și vorbindu-le despre cele privitoare la împărăția lui Dumnezeu. Și în timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalím, ci să aștepte promisiunea Tatălui „pe care – [zicea el] – ați auzit-o de la mine: Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt după nu multe zile”. Atunci, cei care se adunaseră l-au întrebat, zicând: „Doamne, în acest timp vei restabili împărăția lui Israél?”. Dar el le-a zis: „Vouă nu vă este [dat] să cunoașteți timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate. Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori în Ierusalím, în toată Iudéea și Samaría și până la marginile pământului”. Și spunând acestea, sub privirile lor, [Isus] a fost înălțat și un nor l-a ascuns din ochii lor. În timp ce erau cu ochii ațintiți spre cer și el se înălța, iată că le-au apărut doi bărbați în haine albe și le-au spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni tot așa cum l-ați văzut mergând spre cer”. Atunci ei s-au întors la Ierusalím de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalím, cât un drum în zi de sâmbătă. Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obișnuiau] să se adune. Erau: Petru și Ioan, Iacób și Andrei, Fílip și Tóma, Bartoloméu și Matei, Iacób, [fiul] lui Alféu, și Símon Zelótul și Iúda al lui Iacób. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui. În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – mulțimea celor adunați în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane – și a spus: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui Davíd despre Iúda, cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus. Căci el era din numărul nostru și fusese părtaș al aceleiași slujiri. Dar acesta și-a cumpărat un ogor din plata nelegiuirii sale și, căzând cu capul în jos, a crăpat la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. [Faptul] a devenit atât de cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalímului, încât locul acela este numit în limba lor «Hacheldamah», adică «Ogorul Sângelui». Căci este scris în Cartea Psalmilor: «Să devină locuința lui pustie și să nu fie locuitor în ea!» și: «Misiunea lui să o ia altul!». Așadar, trebuie ca unul dintre acești bărbați care ne-au însoțit în tot timpul cât a trăit printre noi Domnul Isus, începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălțat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi”. Au propus doi: pe Iosíf, cel chemat Bársaba, numit și Iústus, și pe Matía. Apoi s-au rugat astfel, spunând: „Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales să ia locul în această slujire și în apostolatul din care a căzut Iúda, ca să meargă la locul care i se cuvenea!”. Atunci au tras la sorți pentru ei și sorții au căzut pe Matía, iar el a fost adăugat la cei unsprezece apostoli.