2 Împăraţilor 19:6-37
2 Împăraţilor 19:6-37 Noua Traducere Românească (NTR)
acesta le-a zis: ‒ Să-i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește DOMNUL: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat. Iată, voi pune în el un duh și, astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui»“. Când Rab-Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș, a ieșit să lupte împotriva lui, a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu-L lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei’. Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându-le spre nimicire. Vei scăpa tu oare? Și-au salvat, oare, dumnezeii națiunile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvaim, al Henei sau al Ivei?»“. Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa DOMNULUI și a întins scrisoarea înaintea DOMNULUI. Ezechia s-a rugat DOMNULUI și a zis: „O, DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! DOAMNE, apleacă-Ți urechea și ascultă! DOAMNE, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! DOAMNE, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit națiunile și teritoriile lor și că le-au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. Acum, DOAMNE, Dumnezeul nostru, Te rugăm, salvează-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu, DOAMNE, ești Dumnezeu!“. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit când te-ai rugat Mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. Iată care este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine. Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi. Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Împotriva Cui ți-ai ridicat glasul? Împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel! Prin mesagerii tăi L-ai batjocorit pe Stăpânul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns în cele mai îndepărtate locuri și la pădurea cea mai deasă. Am săpat fântâni și am băut apă în teritorii străine, și cu tălpile picioarelor mele am secat toate pârâurile Egiptului’. N-ai auzit? Eu am pregătit lucrul acesta demult; din zile străvechi l-am plănuit. Acum însă l-am adus să se împlinească, astfel încât tu să transformi cetățile fortificate în mormane de dărâmături. Locuitorii lor sunt neputincioși, sunt înspăimântați și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească. Dar Eu știu unde stai, când ieși și când intri și cât ești de furios pe Mine. Pentru că te-ai mâniat pe Mine și pentru că aroganța ta a ajuns la urechile Mele, voi pune cârligul Meu în nasul tău și zăbala Mea în gura ta și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veți semăna și veți secera, veți planta vii și le veți mânca roadele. Supraviețuitorii Casei lui Iuda, cei rămași, vor prinde iarăși rădăcini dedesubt și vor da rod deasupra. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori. Zelul DOMNULUI Oștirilor va face lucrul acesta». De aceea, așa vorbește DOMNUL cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta și nu va trage nicio săgeată acolo; nu va veni în fața ei cu vreun scut și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt. Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice DOMNUL. Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o eliberez, de dragul Meu și de dragul lui David, slujitorul Meu»“. În noaptea aceea, îngerul DOMNULUI a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s-au sculat dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat. El s-a întors la Ninive și a locuit acolo. În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok, fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
2 Împăraţilor 19:6-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Și Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»’” Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden din Telasar? Unde sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?’” Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” Atunci, Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’ Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: ‘Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel! Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis: «Cu mulțimea carelor mele, am suit vârful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; am săpat și am băut ape străine și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.» N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărâmături. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul. Dar știu când stai jos, când ieși și când intri și când ești furios împotriva Mea. Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale și zăbala Mea, între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit. Acesta să-ți fie semnul: Anul acesta veți mânca ce crește de la sine și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase, dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor. Rămășița din casa lui Iuda, ce va mai rămâne, va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului, cei scăpați. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor. De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. Se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul. «Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea și din pricina robului Meu David.»’” În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive. Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
2 Împăraţilor 19:6-37 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Isaia le-a zis: Astfel să spuneți stăpânului vostru: Astfel spune DOMNUL: Nu te teme de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care servitorii împăratului Asiriei m-au blasfemiat. Iată, voi trimite o pufnire peste el și va auzi un zvon și se va întoarce în țara sa; și îl voi face să cadă prin sabie în țara sa. Astfel, Rabșache s-a întors și l-a găsit pe împăratul Asiriei războindu-se împotriva Libnei, pentru că auzise că plecase din Lachis. Și după ce a auzit spunându-se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată, el a ieșit să lupte împotriva ta; el a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: Astfel să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, spunând: Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, distrugându-le complet; și vei fi tu scăpat? I-au scăpat dumnezeii națiunilor pe cei pe care i-au nimicit părinții mei, precum: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului care erau în Telasar? Unde este împăratul Hamatului, și împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaimului, Henei și Ivei? Și Ezechia a primit scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o; și Ezechia s-a urcat în casa DOMNULUI și a întins-o înaintea DOMNULUI. Și Ezechia s-a rugat înaintea DOMNULUI și a spus: DOAMNE Dumnezeul lui Israel, tu care locuiești între heruvimi, tu, numai tu, ești Dumnezeul tuturor împărățiilor pământului; tu ai făcut cerul și pământul. Doamne, pleacă-ți urechea și ascultă; deschide, Doamne, ochii tăi și vezi; și ascultă cuvintele lui Sanherib cu care l-a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu. În adevăr, DOAMNE, împărații Asiriei au nimicit națiunile și țările lor, Și au aruncat pe dumnezeii lor în foc, pentru că ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemn și piatră: de aceea i-au nimicit. Și acum, DOAMNE Dumnezeul nostru, te implor, salvează-ne din mâna lui, ca toate împărățiile pământului să știe că tu, numai tu, ești DOMNUL Dumnezeu. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, spunând: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am auzit ce mi te-ai rugat referitor la Sanherib, împăratul Asiriei. Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a spus referitor la el: Fecioara, fiica Sionului, te-a disprețuit și a râs de tine în batjocură; fiica Ierusalimului și-a scuturat capul spre tine. Pe cine ai ocărât și ai blasfemiat tu? Și împotriva cui ți-ai înălțat tu vocea și ți-ai ridicat ochii în înalt? Împotriva Celui Sfânt al lui Israel. Prin mesagerii tăi tu ai ocărât pe DOMNUL și ai spus: Prin mulțimea carelor mele m-am urcat pe înălțimea munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii înalți ai acestuia și brazii săi cei aleși; și voi intra până la locuințele granițelor lui și în pădurea Carmelului său. Am săpat și am băut ape străine și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile locurilor asediate. Nu ai auzit tu, că de demult am făcut aceasta; și că din timpuri vechi am întocmit-o? Acum eu am împlinit-o, ca tu să prefaci cetăți întărite în mormane de ruine. De aceea locuitorii lor au avut mică putere, au fost descurajați și încurcați, au fost ca iarba câmpului și ca planta verde, ca iarba de pe acoperișurile caselor și ca grâne prăjite înainte să fi crescut. Dar eu cunosc locuința ta și ieșirea ta și intrarea ta și furia ta împotriva mea. Deoarece furia ta împotriva mea și fala ta s-au ridicat la urechile mele, de aceea voi pune veriga mea în nasul tău și frâul meu în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit. Și acesta îți va fi semn: Veți mânca în acest an ceea ce crește de la sine; și în al doilea an ceea ce răsare din acestea, și în al treilea an să semănați și să secerați și să sădiți vii și să mâncați din rodul lor. Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda va prinde din nou rădăcină în jos și va avea rod în sus. Fiindcă din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului cei care vor scăpa; zelul Domnului oștirilor va face aceasta. De aceea astfel spune DOMNUL referitor la împăratul Asiriei: El nu va intra în această cetate, nici nu va trage vreo săgeată acolo, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica întăritură împotriva ei. Pe calea pe care a venit, pe aceeași se va întoarce și nu va intra în această cetate, spune DOMNUL. Fiindcă eu voi apăra această cetate pentru a o salva de dragul meu și de dragul servitorului meu, David. Și s-a întâmplat, în acea noapte, că îngerul Domnului a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii; și când s-au sculat devreme dimineața, iată, ei toți erau trupuri moarte. Astfel Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și a mers și s-a întors și a locuit la Ninive. Și s-a întâmplat, pe când el se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, că Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au lovit cu sabia; și au scăpat în țara Armenia. Și Esar-Hadon, fiul său, a domnit în locul său.
2 Împăraţilor 19:6-37 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Și Isaia le-a zis: „Iată ce să-i spuneți stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: ‘Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei! Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.’»” Rabșache, plecând, l-a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. Atunci împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei i-a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: «Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.’ Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit? Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei Gozanul, Haranul, Rețeful și pe fiii lui Eden din Telasar? Unde sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?»” Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi, Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului. Tu ai făcut cerurile și pământul. Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care l-a trimis pe Rabșache să-L batjocorească pe Dumnezeul cel viu! Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările și că au aruncat în foc dumnezeii lor – dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn și piatră – și i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să-i spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.» Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel! Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am suit vârful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; am săpat și am băut ape străine și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.’ N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărâmături. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul. Dar știu când stai jos, când ieși și când intri și când ești furios împotriva Mea. Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.» Acesta să-ți fie semnul: anul acesta veți mânca ce crește de la sine, și al doilea an – ce va răsări din rădăcinile rămase, dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor. Rămășița din casa lui Iuda, ce va mai rămâne, va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului – cei scăpați. Iată ce va face râvna Domnului Oștirilor. De aceea așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. Se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul. «Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea și din pricina robului Meu David.»” În noaptea aceea a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive. Și pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
2 Împăraţilor 19:6-37 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
el le-a zis: „Să îi spuneți stăpânului vostru că Iahve îi vorbește astfel: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care slujitorii regelui Asiriei M-au blasfemiat. Te anunț că voi pune în el un asemenea spirit, încât la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și îl voi determina să cadă omorât de sabie chiar pe teritoriul lui!»” Când Rab-Șache a auzit că regele Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit luptând împotriva Libnei. Apoi, când regele Asiriei a auzit că Tirhaca – regele din Cuș –, a plecat să lupte împotriva lui, a trimis din nou reprezentanți la Ezechia. Prin intermediul lor, a transmis: „Să îi vorbiți lui Ezechia, regele celor din teritoriul numit Iuda, astfel: «Nu Îi permite Dumnezeului tău, în care te încrezi, să te păcălească promițându-ți că Ierusalimul nu va ajunge în mâna regelui Asiriei. Sunt sigur că ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor țărilor cucerite: cum le-a distrus în totalitate! Și crezi oare că tu vei fi salvat? Și-au salvat oare zeii popoarele pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden – care erau în Tel-Asar? Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele orașului Sefarvaim. Unde este acela al orașului Hena sau al orașului Iva?»” Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a dus în casa lui Iahve și a pus-o acolo deschisă, înaintea Lui. Ezechia s-a rugat lui Iahve și a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel; Tu, Cel care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerul și pământul! Doamne, apleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să Îl ridiculizeze pe Dumnezeul (care este) viu! Doamne, este adevărat că regii Asiriei au devastat aceste popoare și țările lor. Știm și că le-au aruncat zeii în foc. Dar ei i-au distrus pentru că aceia nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului. Acei zei erau doar lemn și piatră. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne de amenințarea lui – ca să știe toate regatele pământului că Tu, Doamne, ești singurul Dumnezeu!” Atunci Isaia – fiul lui Amoț – a trimis pe cineva la Ezechia, ca să îi spună: „Iahve, Dumnezeul lui Israel, vorbește astfel: «Ți-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o, referitoare la Sanherib, regele Asiriei. Să știi că Iahve a pronunțat deja următoarele cuvinte împotriva lui: ‘Fecioara – fiica Sionului – te desconsideră și râde de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce tu fugi!’ Știi pe Cine ai ridiculizat și împotriva Cui ai blasfemiat? Știi împotriva Cui ai vorbit? Știi împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel! Prin intermediul solilor tăi, L-ai ridiculizat pe Iahve, zicând: ‘Cu mulțimea carelor mele, am escaladat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai remarcabili chiparoși. Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri și la pădurea cea mai deasă. Am săpat fântâni și am băut ape străine. Am secat toate pâraiele Egiptului pe unde am trecut cu tălpile picioarelor mele!’ N-ai auzit? Eu am conceput toate aceste lucruri cu mult timp în urmă – din zile străvechi – și le-am planificat. Iar acum am făcut ca ele să se întâmple. Astfel, ți-am permis să transformi orașele fortificate în mormane de dărâmături. Locuitorii lor sunt fără forță, surprinși și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă – ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească. Dar Eu știu unde stai, știu când ieși și când intri. Cunosc și cât ești de supărat pe Mine. Pentru că te-ai mâniat pe Mine și pentru că aroganța ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău și zăbala Mea în gura ta. Astfel, te voi întoarce pe drumul pe care ai venit! Iar pentru tine, Ezechia, îți dau un semn care îți va confirma că se va întâmpla așa: în acest an veți mânca ce va crește de la sine; iar în al doilea an veți consuma ce va răsări din ce a rămas! Abia în al treilea an veți semăna și veți secera, veți planta vii și le veți mânca fructele. Supraviețuitorii din teritoriul numit Iuda – cei care vor rămâne –, vor avea din nou rădăcini sub ei: și vor produce fructe deasupra. Se va întâmpla așa, pentru că din Ierusalim va apărea un grup al urmașilor (poporului); și din muntele Sion vor veni câțiva supraviețuitori. Pasiunea lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor (pentru ei) va face ca acest lucru să se întâmple!» Deci, Iahve spune despre regele Asiriei astfel: «Nu va intra în acest oraș și nu va trage nicio săgeată acolo. Nu va veni în fața lui cu vreun scut și nu va ridica împotriva lui nicio rampă de asalt. Iahve vă spune că se va întoarce pe drumul pe care a venit; și nu va intra în acest oraș. Eu voi proteja acest oraș ca să îl salvez de dragul Meu și de dragul sclavului Meu numit David!»” În acea noapte, îngerul lui Iahve s-a dus în tabăra asirienilor; și a omorât o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când s-au trezit ceilalți dimineața devreme, au văzut că toți aceia erau niște corpuri moarte. Atunci Sanherib – regele Asiriei – și-a ridicat tabăra și a plecat. El s-a întors la Ninive și a locuit acolo. În timp ce se închina în templul zeului lui numit Nisroc, fiii lui – Adra-Melec și Sarețer – l-au omorât cu sabia; și apoi au fugit în țara Ararat. În locul lui Sanherib a guvernat fiul lui numit Esar-Hadon.
2 Împăraţilor 19:6-37 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Isaia le-a răspuns apoi: „Întoarceți-vă înapoi Și-i spuneți împăratului: „Iată cuvântul Domnului: „Să nu te temi de cel aflat Peste Asiria-mpărat, De vorbele ce le-a rostit Prin care M-au batjocorit Slujbașii săi. Căci pune-voi Un duh, în el, cari – mai apoi – Are să-l facă să pornească Spre țara lui. O să primească, O veste și are să piară De sabie, în a lui țară.” Rabșache s-a întors, grăbit, Și – pe-mpărat – l-a întâlnit, Luptând la Libna, căci aflase Precum că din Lachis plecase. Astfel, cel care așezat Era-n Asiria-mpărat, Atunci, o veste a primit, În care lui i s-a vorbit Despre Tirhaca, cel aflat În Etiopia-mpărat. Prin vestea ce i s-a adus, În felu-acesta i s-a spus: „Tirhaca a pornit război, În contra ta”. Aflând apoi, El, o solie, a trimis La Ezechia și a zis: „Să nu te-nșele Dumnezeu, În care te încrezi mereu, Zicând că „Nu va fi lăsat Ierusalimul – niciodat’ – În mâinile acelui care, Asiria în frunte-l are.” Aflat-ai ce s-a petrecut Cu cei pe care i-au avut, Drept împărați, țările care Au încercat, fără-ncetare, Să mi se fi împotrivit! Știi că pe toți i-am nimicit, Și-acuma văd că te gândești Că numai tu, izbăvit, ești! Dar dumnezeii ce-i aveau Toți cei care se-mpotriveau – Luptând dar, cu părinții mei – I-au izbăvit oare, pe ei? N-a fost, atuncea, nimicit Gozanul? Fost-a izbăvit Haranul sau Rețeful oare, Sau fiii lui Eden, cei care Erau veniți din Telasar? Știi ce-au pățit! Îmi spune dar: Unde e cel, cari – în Hamat – Fusese pus ca împărat? Unde e cel care-a domnit În Hena? Spune-mi, ce-a pățit Cel care-n Iva stăpânea? Unde e cel ce-mpărățea În țările Arpadului Și-ale Sefarvaimului?” Când Ezechia a citit Scrisoarea, iute s-a suit Până la Casa Domnului Și-a pus-o înaintea Lui. El I-a făcut o rugăminte, Rostind apoi, aste cuvinte: „O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt. Doamne, în îndurarea-Ți multă, Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește! Ascultă ce vorbe rostește – Acuma – Sanherib, cel care, Peste Asiria-i mai mare. El, pe Rabșache, l-a trimis, Iar vorbele pe cari le-a zis, Batjocoresc pe Dumnezeu, Pe Cel care e viu, mereu. Da Doamne, s-a adeverit Că toți acei care-au domnit Peste Asiria, porniră Război, prin care nimiciră Ai neamurilor împărați, În țările din jur aflați. Țările-apoi, le-au pustiit Și nimeni n-a fost izbăvit. Pradă au dat, flăcărilor, Zeii de pe cuprinsul lor. Aceia n-au fost dumnezei: Din lemn și piatră fiind ei, Erau lucrări – cum s-a văzut – Pe care omul le-a făcut. Acuma, Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!” Atunci, Isaia – acel care, Părinte, pe Amoț, îl are – La Ezechia a trimis Solie și astfel i-a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: „Iată că auzit-am Eu, Ce rugăminte Mi-ai făcut, Și ce anume Mi-ai cerut Să fac cu Sanherib, cel care Este-Asiria mai mare. Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar. Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui, ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului, pe care Neamul lui Israel Îl are! Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc crestele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui – Cea mai înaltă-a muntelui – Unde se află-a sa grădină – Care, de poame, este plină – Eu voi pătrunde, negreșit. Eu am săpat, cum mi-am dorit, Și-ape străine am băut. Apoi, când eu voi fi trecut Prin țara Egiptenilor, Sub tălpile picioarelor Seca-voi râurile care Pământu-acela-ntins le are.” Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar negreșit, Acum doar am îngăduit Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface Așa precum Mie îmi place. Locuitorii lor, fricoși, Se vor uita neputincioși, Înspăimântați și îngroziți, Fiind de teamă-nmărmuriți. Ca iarba fragedă fi-vor, Ca și verdeața din ogor, Ca iarba de pe-acoperiș – Care-nfrunzește pe furiș – Precum e grâul cel uscat, ‘Nainte de a fi-nspicat.” Dar Eu știu, însă, când stai jos, Când ieși sau intri, ori furios – În contra Mea – te-ai arătat. Pentru că te-ai înfuriat Pe Mine, pentru că-am văzut Cât de trufaș tu te-ai făcut, Iată că hotărât-am Eu Să-ți pun în nări belciugul Meu. De-asemeni, am găsit cu cale, Să pun buzelor gurii tale, Zăbala Mea și, înapoi, Te vei întoarce tu apoi, Pe drumul pe care-ai venit.” Iată ce semn am stabilit: Anul acesta, să știți bine, Numai ce crește de la sine, O să mâncați. Al doilea an – Așa precum e al Meu plan – O să mâncați doar ce-o să iasă Din rădăcina-n câmp rămasă. Abia-n al treilea an apoi, Veți semăna, pământul, voi. Atuncea o să secerați, Vii veți sădi și-o să mâncați Din rodul lor. Va rămânea O rămășiță – veți vedea – Care-i din a lui Iacov casă Și la lumină o să iasă. Ea o să prindă rădăcină Și rod, deasupra, o să țină. Căci din Ierusalim, din viță, Are-a ieși o rămășiță. Din muntele Sionului, Ieși-vor cei scăpați, ai lui. Iată ce face râvna mare, A Dumnezeului Cel care Se-arată Domnul tuturor, Fiind Domnul oștirilor. De-aceea-n acest fel vorbește Domnul, celui ce stăpânește Peste Asiria: „Să știi Că în ăst loc nu ai să vii! Nu vei intra-n astă cetate, Nici n-au să fie aruncate Săgeți asupra ei. Apoi, Nici șanțuri nu veți face voi, Nici întăriri unde să stați Cu scuturi, ca să-mpresurați Astă cetate. Negreșit, Pe drumul pe cari ați venit, Vă veți întoarce înapoi, Pentru că nimeni dintre voi, Nu va putea intra în ea. Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat, mereu.” Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi Și la Ninive s-a oprit, Unde-a rămas de-a locuit. Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.
2 Împăraţilor 19:6-37 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Isaía le-a zis: „Așa să spuneți stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: ‹Nu-ți fie teamă de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care m-au insultat slujitorii regelui Asíriei›! Iată, voi pune în el un duh! Când va auzi o veste, se va întoarce în țara lui și-l voi face să cadă de sabie în țara lui»”. Rab-Șaché s-a întors și l-a găsit pe regele Asíriei luptând împotriva [cetății] Libná, căci auzise că plecase din Láchiș. Atunci, [regele Asíriei] a auzit despre Tirháca, regele din Cuș, spunându-se: „Iată, a ieșit să lupte împotriva ta”. El s-a întors și a trimis mesageri la regele Ezechía, zicând: „Așa să-i spuneți lui Ezechía, regele lui Iúda: «Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‹Nu va fi dat Ierusalímul în mâinile regelui Asíriei›. Iată, ai auzit ce au făcut regii Asíriei tuturor țărilor pe care le-au nimicit. Iar tu vei scăpa? I-au eliberat pe ei dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei: Gozán, Harán, Réțef și pe fiii lui Éden din Telasár? Unde este regele din Hamát, regele din Arpád și regele cetății Sefarváim, din Hená și Ivá?»”. Ezechía a luat scrisorile din mâna mesagerilor și le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechía le-a deschis înaintea Domnului. Ezechía s-a rugat înaintea Domnului și a zis: „Doamne Dumnezeule al lui Israél, care șezi peste heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu pentru toate stăpânirile pământului! Tu ai făcut cerul și pământul. Pleacă-ți, Doamne, urechea și ascultă! Deschide-ți, Doamne, ochii și vezi! Ascultă cuvintele lui Senaheríb pe care le-a trimis ca să-l insulte pe Dumnezeul cel viu! Este adevărat, Doamne, că regii Asíriei au distrus popoare și țări. I-au dat pe zeii lor în foc, căci ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor din lemn și din piatră. Și au pierit. Acum, Doamne Dumnezeul nostru, eliberează-ne din mâna lui! Și vor ști toate stăpânirile pământului că numai tu, Doamne, ești Dumnezeu”. Atunci Isaía, fiul lui Ámoț, a trimis la Ezechía să-i spună: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaheríb, regele Asíriei». Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Te disprețuiește și râde de tine fecioara, fiica Siónului. În urma ta dă din cap fiica Ierusalímului. Pe cine l-ai disprețuit și l-ai insultat? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai înălțat privirea? Împotriva sfântului lui Israél! Prin mesagerii tăi l-ai disprețuit pe stăpânul meu, zicând: ‹Cu mulțimea carelor mele am urcat pe vârful munților, pe coastele Libánului. Voi tăia cedrii lui cei înalți și chiparoșii lui cei aleși. Voi intra până la locuințele lui cele mai îndepărtate, până la pădurea lui cea mai deasă! Am săpat și am băut ape străine. Am secat cu talpa picioarelor mele toate canalele Egiptului›. Nu ai auzit oare? Din timp am pregătit aceasta; din zile îndepărtate am plănuit și acum o fac. Era [hotărât] ca tu să transformi cetăți fortificate într-un morman de ruine. Locuitorii lor sunt slăbiți de forță, înspăimântați și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba câmpului, ca verdeața, ca grâul de pe acoperișuri, uscat înainte de a ajunge la maturitate. Dar eu știu când șezi, când ieși și când intri și când ești furios împotriva mea. Pentru că ești furios împotriva mea și pentru că trufia ta a ajuns la urechile mele, voi pune verigă în nările tale și zăbală între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit. Acesta să-ți fie semnul: anul acesta veți mânca ceea ce crește de la sine și al doilea an ce va răsări; dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor. Cei scăpați ai casei lui Iúda care au rămas din nou vor prinde rădăcină dedesubt și vor da rod deasupra. Căci din Ierusalím va ieși un rest și cei scăpați din muntele Siónului. Iată ce va face zelul Domnului Sabaót!». De aceea, așa vorbește Domnul împotriva regelui Asíriei: «Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea; nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica șanțuri împotriva ei. Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta. Oracolul Domnului! Voi ocroti cetatea aceasta ca s-o eliberez de dragul meu și de dragul lui Davíd, slujitorul meu»”. În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului și a lovit în tabăra asiriénilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când s-au trezit dimineața, iată, toți erau trupuri moarte! Atunci Senaheríb, regele Asíriei, și-a ridicat [tabăra], a plecat și s-a întors. A locuit la Niníve. În timp ce el se închina în templul lui Nisróc, dumnezeul său, Adramélec și Sar-Éțer, fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în țara Ararát. Și a domnit Ésar-Hadón, fiul lui, în locul său.
2 Împăraţilor 19:6-37 Noua Traducere Românească (NTR)
acesta le-a zis: ‒ Să-i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește DOMNUL: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat. Iată, voi pune în el un duh și, astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui»“. Când Rab-Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș, a ieșit să lupte împotriva lui, a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu-L lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei’. Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându-le spre nimicire. Vei scăpa tu oare? Și-au salvat, oare, dumnezeii națiunile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvaim, al Henei sau al Ivei?»“. Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa DOMNULUI și a întins scrisoarea înaintea DOMNULUI. Ezechia s-a rugat DOMNULUI și a zis: „O, DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! DOAMNE, apleacă-Ți urechea și ascultă! DOAMNE, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! DOAMNE, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit națiunile și teritoriile lor și că le-au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. Acum, DOAMNE, Dumnezeul nostru, Te rugăm, salvează-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu, DOAMNE, ești Dumnezeu!“. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit când te-ai rugat Mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. Iată care este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine. Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi. Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Împotriva Cui ți-ai ridicat glasul? Împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel! Prin mesagerii tăi L-ai batjocorit pe Stăpânul și ai zis: ‘Cu mulțimea carelor mele am urcat înălțimile munților până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalți cedri și cei mai aleși chiparoși. Am ajuns în cele mai îndepărtate locuri și la pădurea cea mai deasă. Am săpat fântâni și am băut apă în teritorii străine, și cu tălpile picioarelor mele am secat toate pârâurile Egiptului’. N-ai auzit? Eu am pregătit lucrul acesta demult; din zile străvechi l-am plănuit. Acum însă l-am adus să se împlinească, astfel încât tu să transformi cetățile fortificate în mormane de dărâmături. Locuitorii lor sunt neputincioși, sunt înspăimântați și făcuți de rușine. Au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească. Dar Eu știu unde stai, când ieși și când intri și cât ești de furios pe Mine. Pentru că te-ai mâniat pe Mine și pentru că aroganța ta a ajuns la urechile Mele, voi pune cârligul Meu în nasul tău și zăbala Mea în gura ta și te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veți semăna și veți secera, veți planta vii și le veți mânca roadele. Supraviețuitorii Casei lui Iuda, cei rămași, vor prinde iarăși rădăcini dedesubt și vor da rod deasupra. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori. Zelul DOMNULUI Oștirilor va face lucrul acesta». De aceea, așa vorbește DOMNUL cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta și nu va trage nicio săgeată acolo; nu va veni în fața ei cu vreun scut și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt. Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice DOMNUL. Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o eliberez, de dragul Meu și de dragul lui David, slujitorul Meu»“. În noaptea aceea, îngerul DOMNULUI a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s-au sculat dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat. El s-a întors la Ninive și a locuit acolo. În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok, fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
2 Împăraţilor 19:6-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Și Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»’” Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden din Telasar? Unde sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?’” Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” Atunci, Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’ Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: ‘Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel! Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis: «Cu mulțimea carelor mele, am suit vârful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; am săpat și am băut ape străine și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.» N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărâmături. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul. Dar știu când stai jos, când ieși și când intri și când ești furios împotriva Mea. Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale și zăbala Mea, între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit. Acesta să-ți fie semnul: Anul acesta veți mânca ce crește de la sine și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase, dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor. Rămășița din casa lui Iuda, ce va mai rămâne, va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului, cei scăpați. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor. De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. Se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul. «Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea și din pricina robului Meu David.»’” În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive. Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.