2 Împăraţilor 18:13-37
2 Împăraţilor 18:13-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului. Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în ogorul înălbitorului. Au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. Rabșache le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta pe care te bizuiești? Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuință și putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ți-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înțeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. Poate că îmi veți spune: ‹În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‹Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?» Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, să vedem dacă poți din partea ta să dai atâția călăreți ca să încalece pe ei. Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți. De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o.»’” Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah au zis lui Rabșache: „Vorbește robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?” Atunci, Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! Așa vorbește împăratul: ‘Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ N-ascultați de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: ‘Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui până voi veni și vă voi duce într-o țară ca a voastră, într-o țară cu grâu și cu vin, o țară cu pâine și vii, o țară cu măslini de untdelemn și miere și veți trăi, și nu veți muri. N-ascultați dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: «Domnul ne va izbăvi.» Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei, fiecare țara lui, din mâna împăratului Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului și Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei și Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-a izbăvit țara din mâna mea, pentru ca și Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’” Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți.” Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache.
2 Împăraţilor 18:13-37 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și, în al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a urcat împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a luat. Și Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis la împăratul Asiriei în Lachis, spunând: Te-am ofensat; întoarce-te de la mine; ceea ce tu pui asupra mea voi purta. Și împăratul Asiriei i-a rânduit lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Și Ezechia i-a dat tot argintul care s-a găsit în casa DOMNULUI și în tezaurele casei împăratului. În acel timp Ezechia a tăiat aurul de pe ușile templului DOMNULUI și stâlpii pe care Ezechia, împăratul lui Iuda, îi placase, și l-a dat împăratului Asiriei. Și împăratul Asiriei i-a trimis pe Tartan și pe Rab-Sarisa și pe Rabșache din Lachis la împăratul Ezechia cu o mare oștire împotriva Ierusalimului. Și ei s-au urcat și au venit la Ierusalim. Și după ce s-au urcat, au venit și au stat lângă apeductul iazului superior, care este pe drumul mare al câmpului înălbitorului. Și după ce l-au chemat pe împărat au ieșit la ei Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă, și Șebna scribul și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul. Și Rabșache le-a zis: Spuneți-i acum lui Ezechia: Astfel spune marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este această încredere în care te încrezi? Tu spui, (dar ele sunt doar vorbe deșarte): Eu am sfat și tărie pentru război. Și în cine te încrezi, de te-ai răzvrătit împotriva mea? Acum iată, tu te încrezi în toiagul acestei trestii frânte, în Egipt; pe care dacă un om se sprijină, îi va intra în mână și o va străpunge; astfel este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei care se încred în el. Dar dacă îmi spuneți: Ne încredem în DOMNUL Dumnezeul nostru; nu este el acela, ale cărui înălțimi și ale cărui altare Ezechia le-a îndepărtat și a spus lui Iuda și Ierusalimului: Vă veți închina înaintea acestui altar în Ierusalim? Și acum, te rog, dă garanții stăpânului meu, împăratul Asiriei, și îți voi da două mii de cai, dacă ești în stare din partea ta să pui călăreți pe ei. Cum atunci vei abate fața unei căpetenii dintre cei mai mici servitori ai stăpânului meu și îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți? Am urcat eu acum, fără DOMNUL, împotriva acestui loc, pentru a-l distruge? DOMNUL mi-a spus: Urcă-te împotriva acestei țări și distruge-o. Atunci Eliachim și Șebna și Ioah au spus lui Rabșache: Vorbește, te rog, servitorilor tăi în limba siriană, fiindcă o înțelegem; și nu ne vorbi în limba iudeilor în urechile poporului care este pe zid. Dar Rabșache le-a spus: M-a trimis stăpânul meu la stăpânul tău și la tine, pentru a spune aceste cuvinte? Nu la oamenii care stau pe zid, ca să își mănânce propriile lor fecale și să își bea propria lor urina cu voi? Atunci Rabșache s-a ridicat în picioare și a strigat cu o voce tare în limba evreilor și a vorbit, spunând: Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei; Astfel spune împăratul: Să nu vă înșele Ezechia, fiindcă nu va fi în stare să vă scape din mâna lui; Nici nu lăsați pe Ezechia să vă facă să vă puneți încrederea în DOMNUL, spunând: DOMNUL ne va elibera într-adevăr și această cetate nu va fi dată în mâna împăratului Asiriei. Nu dați ascultare lui Ezechia, fiindcă astfel spune împăratul Asiriei: Faceți pace cu mine aducându-mi un cadou și ieșiți la mine și veți mânca, fiecare din vița lui și fiecare din smochinul lui, și veți bea, fiecare din apele izvorului său, Până voi veni și vă voi lua într-o țară ca țara voastră, o țară a grânelor și a vinului, o țară a pâinii și a viilor, o țară a măslinilor de untdelemn și a mierii, ca să trăiți și să nu muriți; și nu dați ascultare lui Ezechia, când el vă convinge, spunând: DOMNUL ne va elibera. A scăpat vreodată, vreunul din dumnezeii națiunilor, țara lui din mâna împăratului Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei și ai Ivei? Au scăpat ei Samaria din mâna mea? Cine sunt aceia dintre toți dumnezeii țărilor, care au scăpat țara lor din mâna mea, ca DOMNUL să scape Ierusalimul din mâna mea? Dar poporul a tăcut și nu i-a răspuns niciun cuvânt, fiindcă porunca împăratului era, zicând: Să nu îi răspundeți. Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, care era peste casă, și Șebna, scribul, și Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache.
2 Împăraţilor 18:13-37 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite din Iuda și a pus stăpânire pe ele. Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să-i spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greșit. Îndepărtează-te de mine! Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Și împăratul Asiriei i-a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și i-a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului. Împăratul Asiriei i-a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în Ogorul Nălbitorului. L-au chemat pe împărat, și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. Rabșache le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: «Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: ‘Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? Tu ai zis: ‹Pentru război trebuie chibzuință și putere.› Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ți-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? Iată, ți-ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înțeapă și străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. Poate că îmi veți spune: ‹În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.› Dar nu este El Acela ale cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‹Să vă închinați înaintea altarului acestuia la Ierusalim›?’ Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îți voi da două mii de cai, să vedem dacă poți din partea ta să dai atâția călăreți ca să încalece pe ei. Și cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți. ‘De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: ‹Suie-te împotriva țării acesteia și nimicește-o!›’»” Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i-au zis lui Rabșache: „Vorbește-le robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid!” Rabșache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău și ție m-a trimis stăpânul meu să vă spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănânce balega și să-și bea udul cu voi?” Atunci Rabșache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică și a zis: „Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! Așa vorbește împăratul: «Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea! Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicând: ‘Domnul ne va izbăvi, și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei’!» Nu ascultați de Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine, supuneți-vă mie, și fiecare din voi va mânca din via lui și din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui, până voi veni și vă voi duce într-o țară ca a voastră, într-o țară cu grâu și cu vin, o țară cu pâine și vii, o țară cu măslini de untdelemn și miere, și veți trăi și nu veți muri! Nu ascultați dar de Ezechia, care vă amăgește zicând: ‘Domnul ne va izbăvi’! Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare țara lui din mâna împăratului Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei și ai Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-au izbăvit țara din mâna mea, pentru ca și Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?»” Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeți!” Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rabșache.
2 Împăraţilor 18:13-37 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
În al paisprezecelea an al guvernării regelui Ezechia, Sanherib – regele Asiriei – a înaintat împotriva tuturor orașelor fortificate din teritoriul numit Iuda; și le-a cucerit. Apoi Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – a trimis următorul mesaj regelui Asiriei care era atunci în Lachiș: „Am greșit! Depărtează-te de mine; și îți voi da orice îmi vei cere!” Regele Asiriei a cerut de la Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Ezechia i-a dat tot argintul care era adunat în casa lui Iahve și în tezaurul palatului regelui. În acea situație, Ezechia a desprins aurul pe care tot el, Ezechia – regele celor din teritoriul numit Iuda – îl folosise ca să acopere ușile și stâlpii Templului lui Iahve; și l-a dat (și pe acela) regelui Asiriei. Regele Asiriei i-a trimis din Lachiș pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rab-Șache – însoțiți de o mare armată. Ei au venit la regele Ezechia, la Ierusalim. Au plecat spre Ierusalim; și când au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al lacului de sus, pe drumul care conduce la terenul spălătorului. Apoi l-au chemat (la ei) pe rege. Eliachim – fiul lui Hilchia –, administratorul palatului, scribul Șebna și cronicarul Ioah – fiul lui Asaf – s-au dus la ei. Rab-Șache le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: «Marele rege al Asiriei îți vorbește astfel: ‘Pe ce se bazează această încredere pe care o ai? Tu spui că ai strategie și forță pentru război; dar acestea sunt doar niște vorbe fără acoperire în fapte. În cine te încrezi tu acum, astfel încât ai decis să te revolți împotriva mea? Constat că ai decis să te încrezi în Egipt – în acel toiag de trestie ruptă, care înțeapă și rănește mâna oricui se sprijină pe el. Așa este faraonul – monarhul Egiptului – pentru toți aceia care se încred în el! Poate că îmi veți spune că vă încredeți în Dumnezeul vostru care se numește Iahve. Dar oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat tocmai Ezechia, zicând oamenilor din teritoriul numit Iuda și Ierusalimului ca să se închine înaintea altarului din Ierusalim!’»? Acum îți propun să vii și să faci o înțelegere cu stăpânul meu, cu regele Asiriei. Eu îți voi da două mii de cai; și să vedem dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei… Este interesant de urmărit cum vei putea elimina tu măcar un singur conducător dintre cei mai nesemnificativi slujitori ai stăpânului meu – când te bazezi pe Egipt ca să îți dea care și călăreți! În plus, crezi oare că am înaintat fără aprobarea lui Iahve împotriva acestui loc, ca să îl distrug? Iahve personal mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei țări și distruge-o!»” Atunci Eliachim – fiul lui Hilchia –, Șebna și Ioah i-au răspuns lui Rab-Șache: „Te rugăm să vorbești slujitorilor tăi în limba aramaică, pentru că (noi) o înțelegem. Nu ne vorbi în limba ebraică, în auzul poporului care este pe zid!” Dar Rab-Șache le-a zis: „Oare stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte stăpânului vostru și vouă? Nu m-a trimis la acești oameni, care stau pe zid și care, la fel ca voi, vor ajunge să își mănânce propriile fecale și să își bea propria urină?” Atunci Rab-Șache s-a ridicat și a strigat cu mare intensitate în limba ebraică, astfel: „Ascultați ce vă vorbește marele regele al Asiriei! El vă spune: «Nu îi permiteți lui Ezechia să vă ducă în eroare; pentru că el nu va putea să vă salveze din mâna mea! Nu îi permiteți lui Ezechia să vă convingă (zicându-vă că este mai bine) să vă încredeți în Iahve, când vă spune: ‘Este o certitudine că Iahve ne va salva; și acest oraș nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei!’ Nu-l ascultați pe Ezechia. Regele Asiriei vă spune: ‘Faceți pace cu mine; și veniți afară la mine. Atunci, fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui; și veți bea apă din fântânile voastre – până voi veni și vă voi lua într-o țară ca a voastră. Aceea este o țară cu abundență de cereale și de vin, cu abundență de pâine și de vii și cu abundență de măsline și de miere. Astfel, veți trăi și nu veți muri. Nu îl ascultați pe Ezechia; pentru că el vă conduce greșit când pretinde că vă va salva Iahve! Oare și-a scăpat vreodată vreunul dintre zeii celorlalte popoare țara din mâna regelui Asiriei? Unde sunt zeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvaimului, ai Henei și ai Ivei? Au putut ei să salveze Samaria din mâna mea? Care dintre toți zeii acestor țări și-au scăpat țara din mâna mea? În consecință, cum ar putea Iahve să salveze Ierusalimul din mâna mea?’»” Poporul a tăcut. Nu i-a răspuns niciun cuvânt; pentru că regele le poruncise să nu îi răspundă. Atunci Eliachim – fiul lui Hilchia –, administratorul palatului, scribul Șebna și cronicarul Ioah – fiul lui Asaf – au venit la Ezechia cu hainele rupte; și i-au spus cuvintele lui Rab-Șache.
2 Împăraţilor 18:13-37 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când Ezechia-a adunat, Ani paisprezece ca-mpărat, Venit-a Sanherib – cel care Era-n Asiria mai mare – Și a lovit, pe negândite, Toate cetățile-ntărite Aflate-n Iuda. În ăst fel, Pe toate, puse mâna el. În urmă, la Lachis a stat. Când Ezechia a aflat Lucrul acesta, a trimis, În grabă, soli, prin care-a zis: „Iată că am greșit, știu bine! Dar depărtează-te, de mine! Fac tot ce-mi ceri. Făgăduiesc! De-acum, și bir am să-ți plătesc.” Asirianul l-a crezut Și-argint și aur i-a cerut. Argintul care a fost dat, Talanți trei sute-a numărat; Iar aurul ce se ceruse, Doar treizeci de talanți avuse. Argintul ce s-a adunat, De Ezechia-a fost luat Atât din Casa Domnului, Cât și a împăratului. A strâns și aurul pe care Templul lui Dumnezeu îl are – Pe uși și pe ușorii lui – Dându-l Asirianului. Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului. În fața lor, ei l-au chemat Pe Ezechia, de îndat’. Eliachim – acela care, Pe Hilchia, părinte-l are – Fiind de Șebna însoțit Și de Ioah, iute-au ieșit În fața-Asirienilor, Spre-a asculta solia lor. Eliachim este cel care Fusese pus drepte cel mai mare, În casa împăratului; Șebna e logofătul lui; Ioah – al lui Asaf fecior – E arhivar, sau scriitor. Rabșache-n față le-a ieșit Și-n felu-acesta, le-a vorbit: „Cel care este așezat Peste Asiria-mpărat, Aceste vorbe le-a trimis Lui Ezechia și a zis: „Ce-ncredere te-a-nsuflețit, Pe care tu te-ai bizuit? Căci tu ai zis: „Războiul cere Și chibzuință și putere”. Însă, toate aceste sânt Doar vorbe goale spuse-n vânt. În ce ți-ai pus încrederea, De te răscoli în contra mea? Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care, Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care, palma, i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el. Tu poate că-mi vei spune-astfel: „Noi, în al nostru Dumnezeu, Ne-am pus încrederea, mereu.” Dar nu-nălțimile Lui, oare – Precum și ale Lui altare – Tu le-ai zdrobit – după cum știm – Aicea, la Ierusalim? N-ai poruncit tu – tuturor – Să nu se-nchine-n fața lor? Acum dar, nu sta la-ndoială, Ci hai și fă o învoială Cu-al meu stăpân, cu-acela care E în Asiria mai mare. Cai, două mii, îți vom da noi, Și vom vedea dacă, la voi – Aici, acum – o să puteți Da două mii de călăreți. Cum crezi că poți să-ndepărtezi Un căpitan, pe care-l vezi Că-i cel mai mic slujbaș pe care Marele împărat îl are? În carele Egiptului – Precum și-n călăreții lui – Nădăjduiești, precum văd eu. Dar oare, dacă Dumnezeu, Să vin aici, n-ar fi voit, Gândești că eu aș fi venit? Puteam, încoace, să pornesc Și acest loc să-l nimicesc? Dar Dumnezeu, astfel, a zis Atuncea când El m-a trimis: „În țara ‘ceea, năvălește, Degrabă, și o nimicește!” Eliachim – acela care, Pe Hilchia, părinte-l are – Cu Șebna și Ioah au spus: „Cuvintele ce le-ai adus – Solia ta – te rugăm noi, Ca-n aramaică apoi, Să le rostești, ca nu cumva Să înțeleagă cineva Dintre cei care ne privesc Și cari, pe ziduri, se găsesc. Nu glăsui în evreiește, Ci-n aramaică vorbește, Căci foarte bine-o știm și noi.” Rabșache le-a răspuns apoi: „Crezi oare că stăpânul meu Trimisu-m-a aici, ca eu Să vă împărtășesc solia, Doar vouă și lui Ezechia? S-audă aste vorbe, vreau, Și cei care pe ziduri stau, Ca spaimă-n ei să pot băga, Să își mănânce baliga Și să-și bea udul, de îndat’!” Apoi, Rabșache a strigat – În limba lor, iudaică, Și nu în aramaică – Spre toți cei care se aflau Pe ziduri și îi ascultau: „Cel care este așezat Peste Asiria-mpărat Aste cuvinte mi le-a zis, Aici, la voi, când m-a trimis: „Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia, înșelați! Pentru că el nu va putea Ca izbăvire să vă dea. Să nu vă facă el, apoi, În Domnul, să vă-ncredeți voi, Zicând: „Domnul ne ocrotește. Domnul, mereu, ne izbăvește. Cetatea nu va fi lăsată Asirienilor, vreodată.” Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când – La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Veți avea vie și smochini, Ulei și miere și măslini. Acolo, voi o să trăiți, Mereu, și nu o să muriți. Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia înșelați, Căci doar vă amăgește când O să îl auziți zicând: „Al nostru Domn ne ocrotește! Domnul, mereu, ne izbăvește!” Dar dumnezei, nu aveau oare, În lume, și alte popoare? Țările lor, oare-au scăpat De al meu mare împărat? Unde sunt zeii cei pe care Țara Hamatului îi are? Unde-s cei ai Arpadului, Sau ai Sefarvaimului? Unde-s ai Ivei dumnezei, Sau cei ai Henei? Unde-s ei? Au izbăvit Samaria, Ăști dumnezei, din mâna mea? Ce dumnezei ați auzit, Că țările și-au izbăvit, Încât – acum – să credeți voi, Că Domnul vostru, mai apoi, Vă va scăpa din mâna mea Și izbăvire-o să vă dea?” Întreg poporul a tăcut, Făcând așa cum le-a cerut Chiar împăratul: „Să tăceți! Nici un cuvânt să nu spuneți!” Apoi, Eliachim – cel care, Pe Hilchia, părinte-l are – Cu Șebna – cel ce l-a-nsoțit, Căci logofăt era numit – Și cu al lui Asaf fecior – Ioah, cari fost-a scriitor – La Ezechia au plecat Și straiele și-au sfâșiat, Atunci când au istorisit Tot ce Rabșache a vorbit.
2 Împăraţilor 18:13-37 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În anul al paisprezecelea al regelui Ezechía, Senaheríb, regele Asíriei, a urcat împotriva tuturor cetăților întărite din Iúda și le-a cucerit. Ezechía, regele lui Iúda, a trimis la regele Asíriei, la Láchiș, să-i spună: „Am greșit. Retrage-te de la mine și ceea ce îmi vei impune voi face! Regele Asíriei i-a impus lui Ezechía, regele lui Iúda, trei sute de talánți de argint și treizeci de talánți de aur. Ezechía a dat tot argintul care se afla în templul Domnului și în vistieriile palatului regelui. Atunci, Ezechía, regele lui Iúda, a despuiat porțile templului Domnului și ușorii [de aurul] pe care Ezechía, regele lui Iúda, le împodobise și le-a dat regelui Asíriei. Regele Asíriei i-a trimis din Láchiș la Ierusalím, la regele Ezechía, pe Tartán, Rab-Sarís și pe Rab-Șaché cu o armată puternică. Au plecat și au mers la Ierusalím. Au mers, au ajuns și au stat la canalul de la cisterna de sus, care este pe drumul de pe Câmpul Înălbitorului. L-au chemat pe rege. Și au ieșit la ei Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabil] peste palat, Șébna, secretarul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul. Rab-Șaché le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechía: «Așa vorbește regele cel mare, regele Asíriei: ‹Ce este încrederea aceasta cu care te încrezi? Tu ai zis, dar sunt vorbe ale buzelor: Este sfat și putere pentru război. Acum, în cine ți-ai pus încrederea că te-ai răzvrătit împotriva mea? Iată, ți-ai pus încrederea în toiagul acela de trestie frântă, în Egipt, pe care, dacă se va rezema cineva, își va înțepa palma și și-o va străpunge! Așa este Faraón, regele Egiptului, pentru toți cei care se încred în el. Dacă îmi veți spune: ʽÎn Domnul Dumnezeul nostru ne încredemʼ. Nu este oare el acela ale cărui înălțimi și altare Ezechía le-a îndepărtat, zicându-i lui Iúda și Ierusalímului: ʽÎnaintea acestui altar să vă închinați în Ierusalím!ʼ? Acum, primește o garanție de la stăpânul meu, regele Asíriei! Îți dau două mii de cai dacă poți să încaleci călăreți pe ei. Cum vei putea să înfrunți pe unul dintre comandanții cei mai mici, slujitori ai stăpânului meu? Și tu îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți! Oare împotriva voinței Domnului am venit eu împotriva acestui loc ca să-l distrug? Domnul mi-a zis: ʽMergi împotriva acestei țări și distruge-o!ʼ› »”. Eliachím, fiul lui Hilchía, Șébna și Ióah i-au zis lui Rab-Șaché: „Vorbește cu slujitorii tăi în aramaică, fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în Iùdaică în auzul poporului de pe zid!”. Rab-Șaché le-a răspuns: „Oare la stăpânul tău și la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu oamenilor care stau pe zid să-și mănânce excrementele și să-și bea urina împreună cu voi?”. Atunci Rab-Șaché a stat în picioare și a strigat cu glas tare în Iùdaică: „Ascultați cuvântul regelui cel mare, regele Asíriei! Așa vorbește regele: «Să nu vă înșele Ezechía, căci nu va putea să vă scape din mâna mea! Să nu vă facă Ezechía să vă încredeți în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va scăpa și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asíriei›!». Nu ascultați de Ezechía, căci așa vorbește regele Asíriei: «Faceți pace cu mine și ieșiți înaintea mea! Și fiecare va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea din apele fântânii lui, până când voi veni și vă voi duce într-o țară ca țara voastră, țară cu grâu și cu vin, țară cu pâine și vii, țară cu măslini pentru untdelemn și miere: veți trăi și nu veți muri. Nu ascultați de Ezechía, care vă înșală, zicând: ‹Domnul ne va elibera›! Au eliberat dumnezeii neamurilor – fiecare țara lui – din mâna regelui Asíriei? Unde sunt dumnezeii din Hamát și din Arpád? Unde sunt dumnezeii din Sefarváim, Hená și Ivá? Au eliberat ei Samaría din mâna mea? Care este [dumnezeul] dintre toți dumnezeii acestor țări care și-a eliberat țara din mâna mea, ca Domnul să poată să elibereze Ierusalímul din mâna mea?»”. Poporul a tăcut și nu a răspuns nimic; căci regele poruncise, zicând: „Nu răspundeți!”. Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste palat, Șébna, secretarul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul, au venit la Ezechía cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rab-Șaché.
2 Împăraţilor 18:13-37 Noua Traducere Românească (NTR)
În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le-a cucerit. După aceea, Ezechia, regele lui Iuda, a trimis următorul mesaj împăratului Asiriei, care se afla în Lachiș: „Am greșit! Depărtează-te de mine și îți voi da orice îmi vei cere!“. Împăratul Asiriei a cerut de la Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Ezechia i-a dat tot argintul care se afla în Casa DOMNULUI și în vistieriile palatului regelui. Atunci, Ezechia a desprins aurul cu care tot el, regele lui Iuda, acoperise ușile și stâlpii Templului DOMNULUI, și l-a dat împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei i-a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Tartan, pe Rab-Saris și pe Rab-Șache, cu o armată puternică. Ei au înaintat spre Ierusalim și, când au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Terenul Spălătorului. Apoi l-au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la ei. Rab-Șache le-a zis: ‒ Spuneți-i lui Ezechia: „Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? Tu ai spus: ‘sfat și putere pentru război’, dar acestea sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine te încrezi acum, de te-ai răsculat împotriva mea? Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. Dacă îmi veți spune: ‘Noi ne încredem în DOMNUL, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar din Ierusalim!’»? Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? Mai mult, am venit eu oare fără DOMNUL împotriva acestui loc, ca să-l distrug? DOMNUL mi-a zis: «Du-te împotriva acestei țări și distruge-o!»“. Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i-au răspuns lui Rab-Șache: ‒ Vorbește, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică, pentru că o înțelegem. Nu ne vorbi în iudaică, în auzul poporului care este pe zid. Dar Rab-Șache le-a zis: ‒ Oare la stăpânul tău și la tine am fost trimis de stăpânul meu ca să spun aceste cuvinte? Oare nu am fost trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să-și mănânce propriile murdării și să-și bea propria urină împreună cu voi? Atunci Rab-Șache s-a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând: ‒ Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! Așa vorbește împăratul: „Nu-l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze din mâna mea! Nu-l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în DOMNUL, zicându-vă: «Cu siguranță DOMNUL ne va elibera și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!». Nu-l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din fântâna lui, până voi veni și vă voi lua într-o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii, de măsline și de miere. Astfel, veți trăi și nu veți muri. Nu-l ascultați pe Ezechia, fiindcă el vă îndrumă greșit când zice: ‘DOMNUL ne va elibera!’. Și-a eliberat vreunul dintre dumnezeii națiunilor țara din mâna împăratului Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, ai Henei și ai Ivei? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? Care dintre toți dumnezeii acestor țări și-au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»“. Poporul a tăcut și nu i-a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu-i răspundeți!“. Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rab-Șache.