2 Corinteni 8:1-24
2 Corinteni 8:1-24 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Fraţilor, vă facem cunoscut harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile din Macedonia. Căci în mijlocul marii suferinţe cu care au fost încercaţi, belşugul bucuriei şi sărăcia lor grea au prisosit prin bogăţia dărniciei lor. Eu dau mărturie că au dat de bunăvoie după puterile lor, ba chiar peste puterile lor şi ne-au cerut cu multe rugăminţi harul de a lua parte la ajutorarea sfinţilor. Şi nu aşa cum speram noi, ci mai întâi s-au dăruit pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu, aşa încât l-am rugat pe Tit să ducă la capăt şi printre voi această strângere de ajutoare pe care o începuse. Dar, aşa cum prisosiţi în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi zel şi în dragostea pe care aţi primit-o de la noi, să prisosiţi şi în această binefacere. Nu spun aceasta ca pe o poruncă, ci, prin exemplul râvnei altora, vreau să pun la încercare adevărul iubirii voastre. Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos care, deşi era bogat, s-a făcut sărac, astfel încât prin sărăcia Lui voi să deveniţi bogaţi. În această privinţă vă dau un sfat: această binefacere vă este folositoare vouă care, încă de anul trecut, aţi dorit să faceţi ceva şi aţi şi făcut. Acum, din ceea ce aveţi, duceţi la bun sfârşit această lucrare, pentru ca împlinirea ei să fie pe măsura voinţei voastre pline de râvnă. Fiindcă dacă există bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. Nu trebuie să li se aducă uşurare altora prin strâmtorarea voastră, ci să fie un echilibru: belşugul vostru de acum să umple sărăcia lor, ca şi belşugul lor să fie pentru sărăcia voastră, să fie un echilibru, după cum este scris: Celui care a strâns mult nu i-a prisosit, iar cel care a strâns puţin nu a dus lipsă. Să-I mulţumim lui Dumnezeu, cel care a pus acelaşi zel pentru voi în inima lui Tit, căci el nu numai că a primit îndemnul nostru, dar, fiind şi mai plin de râvnă, a plecat la voi de bunăvoie. Împreună cu el l-am trimis şi pe fratele care este lăudat în toate Bisericile datorită evangheliei, ba, mai mult, a fost şi ales de către Biserici ca însoţitorul nostru de călătorie în această lucrare de binefacere înfăptuită de noi pentru însăşi slava Domnului şi pentru a vă arăta înflăcărarea noastră. Prin aceasta ne ferim ca cineva să ne vorbească de rău pentru strângerea de daruri pe care am făcut-o, deoarece căutăm să facem ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. L-am trimis cu ei şi pe fratele pe care l-am pus la încercare în multe împrejurări, de multe ori, şi a fost plin de zel. Acum însă este şi mai plin de râvnă, prin marea lui încredere pe care o are în voi. Astfel, fie pentru Tit, însoţitorul şi colaboratorul meu pe lângă voi, fie pentru fraţii noştri, apostolii Bisericii şi slava lui Hristos, arătaţi înaintea Bisericilor dovada iubirii voastre şi motivul pentru care suntem mândri de voi.
2 Corinteni 8:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dar vă facem cunoscut, fraților, despre harul lui Dumnezeu, dăruit bisericilor Macedoniei; Că, într-o mare încercare a necazului, abundența bucuriei lor și adânca sărăcie a lor au abundat spre bogățiile generozității lor. Căci conform puterii lor, aduc eu mărturie, și peste puterea lor au dat de bună voie; Rugându-ne cu multă insistență să primim noi darul și să luăm asupra noastră părtășia servirii pentru sfinți. Și aceasta au făcut, nu cum am sperat, ci întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului și nouă, prin voia lui Dumnezeu. Încât am îndemnat pe Titus, ca așa cum a început, așa să și împlinească în voi același har. De aceea așa cum abundați în toate, în credință și cuvântare și cunoaștere și în orice sârguință și în dragostea voastră față de noi, vedeți ca și în acest har să abundați. Vorbesc nu printr-o poruncă, ci din cauza sârguinței altora, și să încerc sinceritatea dragostei voastre. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, că deși era bogat, totuși pentru voi s-a făcut sărac, ca voi, prin sărăcia lui, să fiți bogați. Și în aceasta vă dau sfat, fiindcă aceasta vă este de folos, vouă care ați început mai înainte, nu doar a face, ci și a voi de acum un an. Dar acum și împliniți facerea acesteia; ca așa cum a fost bunăvoința de a voi, așa să fie și împlinirea din ceea ce aveți. Căci dacă o minte binevoitoare este prezentă, este primit conform cu ce are omul și nu conform cu ce nu are. Fiindcă nu doresc ca alții să fie ușurați, iar voi împovărați, Ci să fie egalitate acum în acest timp, ca abundența voastră să fie pentru nevoia lor, pentru ca și abundența lor să fie, la rândul ei, pentru nevoia voastră, ca să fie egalitate, Așa cum este scris: Cel ce a strâns mult nu avea în plus; și cel ce a strâns puțin nu ducea lipsă. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus aceeași sârguință în inima lui Titus pentru voi. Pentru că, într-adevăr, a primit îndemnul, dar, fiind mult mai sârguincios, de bună voie a plecat la voi. Și noi am trimis cu el pe fratele, a cărui laudă este în evanghelie printre toate bisericile. Și nu numai, dar a și fost ales de biserici să călătorească cu noi cu acest har, care este administrat de noi spre gloria aceluiași Domn și ca o dovadă a minții voastre binevoitoare; Evitând aceasta, ca nimeni să nu ne învinovățească în această abundență care este administrată de noi; Îngrijind de cele oneste, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. Și am trimis cu ei pe fratele nostru, despre care deseori noi am dovedit că este sârguincios în multe, dar acum se arată mult mai sârguincios datorită marii încrederi pe care o am în voi. Dacă se întreabă cineva despre Titus, el este partenerul meu și conlucrător referitor la voi; sau, dacă se întreabă despre frații noștri, ei sunt mesagerii bisericilor și gloria lui Cristos. De aceea arătați pentru ei, și în fața bisericilor, dovada dragostei voastre și a falei noastre referitor la voi.
2 Corinteni 8:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Fraților, vă facem cunoscut harul pe care l‑a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multor încercări și necazuri, bucuria lor nespus de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dăruit de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. Și ne‑au cerut cu mari stăruințe favoarea de a lua parte la strângerea de ajutoare pentru sfinți. Și, peste așteptările noastre, s‑au dăruit pe ei înșiși mai întâi Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. Astfel, l‑am rugat pe Tit ca, după cum a început această binefacere, tot astfel să o ducă la bun sfârșit. După cum sporiți în toate lucrurile – în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi –, căutați să sporiți și în această binefacere! Nu spun lucrul acesta ca pe o poruncă, ci ca să pun la încercare, prin râvna altora, temeinicia dragostei voastre. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S‑a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. În această privință am un sfat folositor pentru voi, cei care, încă de acum un an, ați început nu numai să faceți, ci să și vreți aceasta: duceți la bun sfârșit ce mai rămâne de făcut, pentru ca pe măsura bunăvoinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu ceea ce aveți! Pentru că, dacă există bunăvoință, darul este primit avându‑se în vedere ce are cineva, nu ce n‑are. Nu că alții ar trebui să fie ușurați, iar voi strâmtorați, ci este vorba de un echilibru: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere lipsurile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere lipsurile voastre, și astfel să fie un echilibru, după cum este scris: Cel ce strânsese mult n‑avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi! Căci el nu doar a primit îndemnul nostru, ci, cuprins de o mare însuflețire, a și pornit de bunăvoie spre voi. L‑am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită în toate bisericile. Mai mult, el a fost ales de biserici să ne fie însoțitor în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă a bunăvoinței noastre. Vrem să ne ferim în felul acesta, ca să nu fim criticați cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim. Căci suntem preocupați de ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor . L‑am trimis cu ei pe fratele nostru a cărui râvnă am pus‑o adesea la încercare, în multe împrejurări, și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. Astfel, fie că e vorba de Tit, părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie că e vorba de frații noștri, care sunt trimișii bisericilor și slava lui Hristos, dovediți‑vă dragostea față de ei în fața bisericilor și arătați‑le că avem motive să ne lăudăm cu voi!
2 Corinteni 8:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, ci s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. Noi dar l-am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. După cum sporiți în toate lucrurile – în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi –, căutați să sporiți și în această binefacere! Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. În această privință vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. Isprăviți dar acum de făcut, pentru ca după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre! Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați, ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa încât să fie o potrivire, după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă.” Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi! Căci el a primit îndemnul nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. L-am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile. Mai mult, el a fost ales de biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoință a noastră. În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim. Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. L-am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. Astfel, fie avându-l în vedere pe Tit, care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie avându-i în vedere pe frații noștri, care sunt trimișii bisericilor și fala lui Hristos, dați-le înaintea bisericilor dovada dragostei voastre și arătați-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi!
2 Corinteni 8:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Fraților, dorim să vă informăm acum despre harul pe care ni l-a oferit Dumnezeu în comunitățile creștinilor din Macedonia. Cei de-acolo au fost greu încercați prin necazurile pe care le-au suportat. Totuși, nelimitata lor bucurie și sărăcia extremă în care erau, au condus la o mare generozitate. Vă asigur că au oferit benevol conform capacităților lor și chiar dincolo de limitele acestora… Ei ne-au rugat insistent să acceptăm ca să fie parteneri cu noi la harul de a contribui la ajutorarea sfinților. Au acționat în acest sens nu numai așa cum speram, ci mai întâi s-au dedicat pe ei înșiși Stăpânului (nostru) și apoi s-au dăruit nouă în conformitate cu dorința lui Dumnezeu. Atunci l-am îndemnat pe Titus să continue așa cum a început și să finalizeze această acțiune a harului printre voi. Constat că excelați în orice lucru: în credință, în vorbire, în cunoaștere, în dedicare totală și în dragostea voastră pentru noi. În același mod (vă sugerez) să excelați și în această acțiune a harului. Nu fac o poruncă din această sugestie; ci doar folosesc exemplul entuziasmului altora, ca să testez autenticitatea dragostei voastre. Voi cunoașteți harul Stăpânului nostru Isus Cristos. Deși a fost bogat, El a devenit sărac pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcirea Lui. Anul trecut ați fost nu doar primii care ați făcut donații, ci și primii dintre cei care au dorit să facă acest lucru. Acum vă ofer un sfat pentru binele vostru: finalizați ce ați început să faceți și donați conform posibilităților, așa cum ați și dorit. Dacă există dorință, darul este primit având în vedere ce aveți, nu ce nu aveți. Nu dorim ca altora să li se rezolve astfel problemele (materiale), în timp ce ele să apară între voi; ci intenționăm să fie un echilibru între ei și voi. Surplusul de care beneficiați acum, va acoperi necesitățile lor; și apoi, abundența lor va rezolva problemele voastre. Astfel se va realiza echilibrul (despre care am vorbit). Acest lucru este în acord cu textul din Scriptură care spune: „Cel care adunase mult, nu a rămas cu ceva în plus; iar cel care strânsese puțin, avea suficient.” Mulțumesc lui Dumnezeu pentru entuziasmul pe care l-a pus în inima lui Titus pentru voi. Aceasta este expresia dorinței pe care o avem și noi de a vă ajuta. El nu vine la voi doar în urma rugăminților pe care i le-am făcut noi, ci decisese singur acest lucru determinat de propria lui pasiune. Împreună cu el îl trimitem și pe acest frate care este lăudat de toate comunitățile creștinilor pentru modul în care proclamă Vestea Bună. În plus, el a fost desemnat de comunitățile creștinilor să fie partener cu noi în această călătorie cu scopul distribuirii ajutoarelor. Noi facem această acțiune pentru gloria Stăpânului și ca o demonstrație a bunăvoinței noastre. Lucrăm cu prudență, ca să nu provocăm vreo reclamație referitoare la modul în care administrăm această mare cantitate de ajutoare. Intenția noastră este să procedăm corect nu doar în raportul nostru cu Dumnezeu, ci și în fața oamenilor. Împreună cu cei care distribuie ajutoarele, l-am trimis și pe fratele pe care l-am testat în multe ocazii și pe care l-am remarcat ca fiind un om dedicat. Dar acum, pasiunea lui în acest sens este mai mare ca oricând, pentru că are mare încredere în voi. Referitor la Titus, vreau să știți că este partenerul meu. El lucrează împreună cu mine pentru a vă ajuta. Iar despre ceilalți frați ai noștri (care fac parte din acest grup), să știți că sunt trimiși din partea comunităților de creștini. Ei au un motiv de laudă la adresa lui Cristos. Oferiți-le dovezi ale dragostei voastre și demonstrați-le, pentru comunitățile de creștini din care provin ei, că avem motive serioase să ne lăudăm cu voi.
2 Corinteni 8:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Iată, dorim, acum, dragi frați, Ca voi, cu toții, să aflați Știri, despre harul minunat, Pe care Dumnezeu l-a dat, Peste Biserici, câte sânt, Pe-al Macedoniei pământ. Peste acestea au trecut Multe necazuri, și-am văzut Precum că toate fost-au mari. Ele, în schimb, s-au ținut tari, Și-atunci, din marea bucurie Și lucia lor sărăcie, Belșug de dărnicie-apare. Mărturisesc că, fiecare – De bună voie – a donat Cât a putut, ba chiar au dat, Cu mult, peste puterea lor. Ei ne-au rugat dar, fraților – Și, tot mereu, au stăruit – Căci, să ia parte, au dorit, Și ei, la lucru-acesta mare, De strângere și-ajutorare A sfinților. Eu am văzut Că, acest lucru, l-au făcut, Nu numai cum aș fi dorit, Ci mai mult, căci s-au dăruit – Întâi de toate – Domnului, Și nouă-apoi, prin voia Lui. Pe Tit, atunci, noi l-am rugat, Să isprăvească de-adunat, Sfârșind strângerea ‘ceea mare, Făcută pentru-ajutorare – Pe cari, de altfel, o conduse, Pentru că el o începuse. Așa precum o dovediți, Că știți, în toate, să sporiți – Și în cuvânt și în credință, În râvnă și în cunoștință – Și în iubire, pentru noi, Cătați ca să sporiți apoi, Și-n binefacerea pe care, O facem, spre-ntrajutorare. Prin ceea ce v-am spus, nu vreau Ca o poruncă, să vă dau, Ci râvna altora, doresc – Prin ce v-am scris – să o stârnesc, Și vreau să fie încercată Iubirea voastră, de-i curată. Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți. Deci, în astă privință, vreau, Un sfat, acuma, să vă dau, Iar sfatu-acesta – ne-ndoios – O să vă fie de folos, La ceea ce ați început, Acum un an – cum am văzut; Nu doar să faceți, ci să știți, Cu-adevărat, ca să doriți Să terminați ce-ați început, Pentru că treaba ce-ați avut – Și cari, din râvnă, e pornită – Să fie și înfăptuită, Potrivit stări-n cari sunteți Și-a mijloacelor ce le-aveți. Căci dacă e bunăvoință, Atuncea, este cu putință, Ca tot ce fost-a dăruit, Să fie-apoi, bine primit, Seamă ținând, doar, la ce are Omul să dea, nu la ce n-are. Nu-i vorba de-a fi ușurați Unii, iar alții, strâmtorați. Ci vreau, ca toți să aveți știre, Că-i vorba de o potrivire. Vreau – în împrejurarea dată – Prinosul vostru ca să poată S-acopere, nevoia lor, Pentru ca astfel – fraților – Prinosul lor să poată-apoi – Când e nevoie, pentru voi – Să vă ajute, iar – din fire – Să fie, deci, o potrivire Exact așa precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel ce a strâns mult, ne-ndoios, N-are nimica de prisos, Iar cel care a strâns un pic, Nu duce lipsă, de nimic.” „Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi. Căci el, îndată, a primit Al nost’ îndemn și, stăpânit De-o arzătoare râvnă-apoi, De bunăvoie-a mers, la voi. Un frate l-a mai însoțit, Cari, laude, și-a dobândit, În Evanghelie – l-ați știut, Căci el e bine cunoscut Și în Biserici care sânt Aflate pe al vost’ pământ. Bisericile l-au ales De-a ne-nsoți – bine-nțeles – În timp ce-o să se desfășoare Lucrarea pentru ajutoare, Pe care o s-o facem noi, Spre slava Domnului, și-apoi, Ca o dovadă-n fața voastră, Pentru bunăvoința noastră. În chipu-acesta, noi dorim, Ca nu cumva, să ne trezim Că îndrăznește cineva, De a ne defăima, cumva, Privind belșugul, foarte mare Avut, pentru ajutorare, De cari, acum, ne străduim Ca tot mai bine, să-ngrijim. Căci căutăm, necontenit, Ca să lucrăm, mereu, cinstit, Atât în fața Domnului, Cât și în fața omului. Pe-al nostru frate, l-am trimis, Cu ei – așa precum am zis – Căci râvna care-a arătat-o, Mai înainte-am încercat-o, În felurite-mprejurări, Date de-atâtea întâmplări, Și-acum, văzut-am că arată, O râvnă, și mai înfocată, Dată de-ncrederea pe care – În voi – fratele-acest o are. Iată ce vreau eu, a vă cere: Astfel, avându-l în vedere Pe Tit, care-i părtașul meu – Pe cari, tovarăș, îl am eu, În lucrul ce-l fac, printre voi – Și, pe toți frații, care-apoi, Sunt, de Biserică, aleși, Pentru a fi, la voi, trimeși – Și care, fără îndoială, Pentru Hristos, se vădesc, fală – Vă rog, dovadă, să le dați, De dragoste; să le-arătați, Astfel, că avem dreptul, noi, Ca să ne lăudăm, cu voi.”
2 Corinteni 8:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu care le-a fost dat Bisericilor din Macedónia, pentru că bucuria lor a prisosit în mijlocul necazurilor grele și a sărăciei cumplite și a devenit și mai mare prin bogăția generozității lor. Dau mărturie că au dat de bunăvoie, după puterile lor, ba chiar peste puterile lor. Mi-au cerut cu multă stăruință favoarea de a participa la slujirea sfinților, dar nu numai după cum sperasem noi, ci s-au dăruit mai întâi pe ei înșiși Domnului, apoi nouă prin voința lui Dumnezeu. Noi l-am rugat pe Tit să ducă la bun sfârșit între voi această binefacere, așa cum a început-o. Dar, așa cum sunteți mai presus în toate, în credință și în cuvânt, în cunoaștere și în orice străduință și în iubirea pe care v-am împărtășit-o, la fel să fiți mai presus și în această binefacere. Nu spun aceasta ca o poruncă, ci, prin râvna altora, vreau să pun la încercare curăția iubirii voastre. Căci voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți. În această privință vă dau un sfat: [lucrarea] aceasta vă este de folos vouă care, încă de anul trecut, ați fost cei dintâi nu numai în efectuarea, ci și în finalizarea ei. Acum duceți la bun sfârșit realizarea ei așa încât, după cum ați avut bunăvoința să o doriți, tot așa să o și înfăptuiți, din ceea ce aveți, pentru că, dacă este bunăvoință, [darul] este bine primit, după cât are cineva, nu după cât nu are. Alinarea altora să nu devină o povară pentru voi, ci să fie în [spirit de] egalitate: prisosul vostru din momentul de față [să umple] lipsa lor, pentru ca prisosul lor [să umple] lipsa voastră, așa încât să fie egalitate, după cum este scris: „Celui care a strâns mult nu i-a prisosit, iar celui care a strâns puțin nu i-a lipsit”. Mulțumire să fie adusă lui Dumnezeu, cel care pune în inima lui Tit aceeași grijă pentru voi. El nu numai că a primit încurajarea voastră, dar, cuprins de o grijă și mai mare, a plecat la voi de bunăvoie. Împreună cu el, l-am trimis și pe fratele care, pentru evanghelie, este renumit în toate Bisericile, dar nu numai atât, ci a și fost ales de Biserici ca însoțitor al nostru în har al slujirii, căruia ne-am consacrat, spre gloria Domnului și pentru [a vă arăta] bunăvoința noastră. Prin aceasta vrem să evităm ca cineva să ne vorbească de rău cu privire la această colectă bogată de care ne îngrijim, căci noi ne preocupăm de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. Așadar, l-am trimis împreună cu ei și pe fratele nostru pe care l-am pus de multe ori la încercare în multe situații și s-a dovedit plin de grijă. Însă acum este și mai plin de grijă pentru încrederea mare pe care o are în voi. Astfel, fie pentru Tit, însoțitorul și colaboratorul meu la voi, fie pentru frații noștri, delegații Bisericilor, gloria lui Cristos, arătați-le în fața Bisericilor dovada iubirii voastre și motivul mândriei noastre pentru voi!
2 Corinteni 8:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu, care a fost dat în bisericile Macedoniei, pentru că, în timp ce treceați printr-un mare necaz, belșugul bucuriei lor și sărăcia lor mare au generat o abundență de generozitate din partea lor. Mărturisesc că ei au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterea lor, cerându-ne cu multă insistență favoarea de a fi părtași la această slujire pentru sfinți, și nu așa cum ne-am așteptat, ci s-au dat pe ei înșiși, mai întâi Domnului, apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. Astfel, l-am îndemnat pe Titus ca, după cum a început, tot așa să ducă la capăt printre voi și această lucrare a harului. Căci, așa cum vă remarcați în toate – în credință, în vorbire, în cunoaștere, într-un devotament deplin și în dragostea pe care ați învățat-o de la noi – să vă remarcați și în această lucrare a harului. Nu vă spun lucrul acesta ca pe o poruncă, ci testez, prin devotamentul altora, sinceritatea dragostei voastre. Voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deși a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcia Lui. Îmi spun părerea în această privință, căci aceasta vă este de folos, vouă, cei care, cu un an în urmă, ați fost primii nu doar în a face, ci și în a dori să faceți: acum, terminați lucrarea, pentru ca, așa cum a fost entuziasmul dorinței voastre, tot astfel să fie și înfăptuirea, potrivit cu ceea ce aveți. Căci, dacă există disponibilitate, darul este primit în funcție de ceea ce are cineva, nu de ceea ce nu are. Și nu spun aceasta pentru ca alții să fie eliberați de povară, iar voi să fiți împovărați, ci ca să existe un echilibru. Abundența voastră, în vremea de acum, să fie folosită pentru nevoia lor, pentru ca și abundența lor să fie folosită pentru nevoia voastră, astfel încât să existe o potrivire, după cum este scris: „Celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n-a dus lipsă“. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus același devotament pe care-l am și eu față de voi. Căci el nu numai că a primit bine îndemnul nostru, ci pleacă acum spre voi cu mult entuziasm și din proprie inițiativă. Împreună cu el vi-l trimit pe fratele care este lăudat de toate bisericile datorită Evangheliei. Nu doar atât, dar el a fost și ales de biserici să ne însoțească în călătoria noastră, în timp ce administrăm acest dar spre gloria Domnului Însuși și ca dovadă a entuziasmului nostru. Am procedat astfel, ca nu cumva cineva să ne denigreze cu privire la darul acesta generos administrat de noi. Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. Îl trimitem pe fratele nostru cu ei, frate pe care l-am pus la încercare adesea, în multe feluri, și l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând pentru că are o mare încredere în voi. În ce-l privește pe Titus, el este părtaș și lucrător împreună cu mine pentru voi. În ce-i privește pe frații noștri, ei sunt trimiși ai bisericilor, gloria lui Cristos. De aceea, arătați-le, înaintea bisericilor, dovada dragostei voastre și a laudei noastre cu privire la voi.
2 Corinteni 8:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. Noi dar am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere. Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. În această privință vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. Isprăviți dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați, ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire, după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă.” Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeași râvnă pentru voi. Căci el a primit îndemnul nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. Am trimis cu el și pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile. Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârșim spre slava Domnului și ca o dovadă de bunăvoința noastră. În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belșug de ajutoare de care îngrijim. Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări și care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe frații noștri, care sunt trimișii Bisericilor și fala lui Hristos, dați-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră și arătați-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.