2 Corinteni 11:1-33
2 Corinteni 11:1-33 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Ah! Dacă aţi putea răbda puţină nebunie din partea mea! Dar, chiar aşa, răbdaţi-mă! Căci sunt gelos pentru voi cu gelozia lui Dumnezeu! V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată, dar mă tem ca nu cumva gândurile voastre să fie abătute de la simplitatea şi de la curăţia lui Hristos, aşa cum şi şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretenia lui. Într-adevăr, dacă vine cineva şi vă vesteşte un alt Iisus, pe care nu L-am vestit noi, sau dacă primiţi un alt Duh, pe care nu L-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care nu aţi primit-o, ce bine îl primiţi! Totuşi eu nu cred că am fost cu ceva mai prejos decât aceşti apostoli „nemaipomeniţi”! Dar dacă sunt, cumva, nepriceput în vorbire, nu sunt şi în cunoaştere, aşa cum v-am arătat în toate felurile şi mereu. Am făcut oare un păcat umilindu-mă astfel încât voi să fiţi înălţaţi când v-am predicat fără plată evanghelia lui Dumnezeu? Am păgubit alte Biserici, primind de la ele plată, ca să vă slujesc vouă! Chiar şi între voi, când am dus lipsă, nu am fost pentru nimeni o povară, fiindcă nevoia mi-au acoperit-o fraţii care au venit din Macedonia şi în toate am avut şi voi avea grijă să nu vă fiu o povară. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, această pricină de laudă nu îmi va fi luată în ţinuturile Ahaiei! De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie! Dar fac aceasta şi o voi face ca să le înlătur orice prilej celor ce caută prilej să fie socotiţi deopotrivă cu noi în lucrurile cu care se mândresc. Astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători vicleni care se prefac apostoli ai lui Hristos. Şi nu e de mirare! Fiindcă însuşi Satan se preface în înger de lumină. De aceea nu e lucru mare dacă şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi pe măsura faptelor lor. Vă spun încă o dată: să nu creadă nimeni că sunt om fără minte! Sau mai degrabă socotiţi-mă ca pe un om fără minte, ca să mă pot lăuda şi eu puţin. Ceea ce spun când mă laud, nu spun de la Domnul, ci ca şi cum aş vorbi fără minte. De vreme ce atât de mulţi se laudă cu lucruri omeneşti, mă voi lăuda şi eu. Căci voi, care sunteţi înţelepţi, îi răbdaţi cu bucurie pe cei fără de minte! Fiindcă voi răbdaţi dacă cineva vă subjugă, vă mănâncă, vă ia în stăpânire, se poartă cu trufie sau dacă vă loveşte: cu ruşine o spun, am fost slabi! Dar, orice ar îndrăzni cineva – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu! Sunt ei evrei? Sunt şi eu! Sunt ei israeliţi? Sunt şi eu! Sunt ei seminţia lui Avraam? Sunt şi eu! Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca ieşit din minţi – eu sunt mai mult: în osteneli şi mai mult, în închisori, şi mai mult, în bătăi, cu mult mai mult, adesea fiind chiar aproape de moarte. De cinci ori am primit de la iudei cele treizeci şi nouă de lovituri, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat, petrecând o zi şi-o noapte în largul mării, adesea în călătorii, în primejdiile râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din partea celor din neamul meu, în pericole din partea neamurilor, în primejdii în cetate, în primejdii în deşert, în primejdii pe mare, în primejdii printre fraţii falşi, în muncă grea şi în osteneală, adesea veghind, flămând şi însetat, de multe ori postind, înfrigurat şi gol. Şi, pe lângă lucrurile din afară, mai aveam şi grija mea de fiecare zi, neliniştea pentru toate Bisericile. Cine este slab fără să fiu şi eu slab? Cine este ispitit la păcat fără să-mi pese şi mie? Dacă ar fi să mă mândresc, m-aş mândri cu slăbiciunea mea. Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. În Damasc, etnarhul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă aresteze, dar am fost coborât într-un coş, pe lângă zid, şi am scăpat din mâinile lui.
2 Corinteni 11:1-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Aș dori să îmi răbdați o mică nebunie; și, într-adevăr, răbdați-mă. Fiindcă sunt gelos pe voi cu o gelozie dumnezeiască, fiindcă v-am logodit cu un singur soț, ca să vă înfățișez lui Cristos ca pe o fecioară castă. Dar mă tem ca nu cumva în vreun fel, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia lui, tot așa mințile voastre să fie corupte de la simplitatea care este în Cristos. Căci dacă cel ce vine predică pe un alt Isus, pe care noi nu l-am predicat, sau dacă primiți un duh diferit, pe care nu l-ați primit, sau o evanghelie diferită, pe care nu ați acceptat-o, ați putea să îl răbdați bine. Fiindcă presupun că nu am fost cu nimic mai prejos decât apostolii cei mai mari dintre cei mai mari. Dar chiar dacă eu sunt necioplit în vorbire, totuși nu în cunoaștere; ci în toate suntem cunoscuți pe deplin printre voi. Sau am făcut un păcat umilindu-mă pe mine însumi ca voi să fiți înălțați, pentru că v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu în dar? Am jefuit alte biserici, luând de la ele plăți, ca să vă fac vouă serviciu. Și când eram prezent cu voi și fiind în nevoie, nu am îngreunat pe nimeni, fiindcă ce îmi lipsea au suplinit frații care au venit din Macedonia, și în toate m-am păzit să vă fiu o greutate și la fel mă voi păzi. Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, niciun om nu mă va opri de la această fală în ținuturile Ahaiei. De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe. Iar ceea ce fac, aceea voi face, ca să tai orice ocazie celor ce doresc ocazie; pentru ca în cele în care se laudă, să fie găsiți ca și noi. Fiindcă aceștia sunt falși apostoli, lucrători înșelători, prefăcându-se în apostoli ai lui Cristos. Și nu este de mirare, fiindcă însuși Satan se preface într-un înger al luminii. De aceea nu este mare lucru dacă și servitorii lui se prefac a fi servitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi conform cu faptele lor. Spun din nou: Să nu mă creadă cineva a fi prost; iar dacă nu, măcar primiți-mă ca pe un prost, ca să mă fălesc puțin. Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci parcă ar fi în nebunie, în această încredere a falei. Văzând că mulți se laudă conform cărnii, mă voi lăuda și eu. Fiindcă suportați cu plăcere pe cei proști, voi fiind înțelepți. Fiindcă suportați dacă cineva vă duce în sclavie, dacă cineva vă mănâncă, dacă cineva ia de la voi, dacă cineva se înalță pe sine însuși, dacă cineva vă lovește peste față. Vorbesc referitor la ocară, ca și cum am fi fost slabi. Dar oricine este cutezător în ceva, (vorbesc nebunește) sunt și eu cutezător. Sunt ei evrei? Și eu sunt. Sunt ei Israeliți? Și eu sunt. Sunt ei sămânța lui Avraam? Și eu. Sunt ei servitori ai lui Cristos? (Vorbesc ca un prost) eu, mai mult; în munci mai mult; în biciuiri peste măsură, mai des în închisori, deseori în moarte. De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una; De trei ori am fost bătut cu nuiele, odată am fost împroșcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, o noapte și o zi am fost în adâncul mării. Deseori în călătorii, în pericole pe ape, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea compatrioților, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole între frați falși. În osteneală și durere, deseori în vegheri, în foame și sete, deseori în posturi, în frig și goliciune. Pe lângă cele ce sunt de afară, ceea ce vine peste mine zilnic, grija pentru toate bisericile. Cine este slab și eu nu sunt slab? Cine este poticnit și eu nu ard? Dacă este necesar să mă laud, mă voi lăuda cu cele despre neputințele mele. Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care este binecuvântat pentru totdeauna, știe că nu mint. În Damasc, guvernatorul împăratului Areta veghea cetatea damascienilor cu o garnizoană, doritor să mă prindă, Și am fost coborât printr-o fereastră, într-o coșniță, pe zid, și am scăpat din mâinile lui.
2 Corinteni 11:1-33 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Așadar, răbdați‑mă! Căci gelozia mea pentru voi este ca gelozia lui Dumnezeu, pentru că v‑am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem că, după cum șarpele a amăgit‑o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre s‑ar putea abate de la sinceritatea și curăția pentru Hristos. Căci, dacă vine cineva și vă propovăduiește un alt Isus, pe care noi nu L‑am propovăduit, sau dacă este vorba să primiți un alt duh decât cel primit sau o altă evanghelie decât cea primită, multă răbdare mai aveți cu el! Dar consider că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de acești minunați apostoli! Chiar dacă sunt nepriceput în vorbire, nu sunt și în cunoaștere, și am arătat lucrul acesta printre voi în tot felul și în toate privințele. Sau am făcut un păcat când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, fiindcă v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am jefuit alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi și m‑am găsit în lipsuri, n‑am fost povară nimănui, căci de lipsurile mele s‑au îngrijit frații care veniseră din Macedonia. În toate m‑am ferit și mă voi feri să vă fiu în vreun fel povară. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, această pricină de laudă pe care o am nu va fi trecută sub tăcere în ținuturile Ahaiei! De ce? Pentru că nu v‑aș iubi? Dumnezeu știe! Dar ceea ce am făcut voi face și mai departe, ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej de a fi considerați deopotrivă cu noi în lucrurile cu care se laudă. Astfel de oameni sunt apostoli mincinoși, lucrători înșelători, care se dau drept apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare, căci Satana însuși se dă drept înger de lumină. Nu este mare lucru dacă și slujitorii lui se dau drept slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. Iarăși spun: să nu mă creadă nimeni nebun! Dacă nu, suferiți‑mă cel puțin ca nebun, ca să mă laud și eu un pic! Ce spun în această încercare de a mă lăuda, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș vorbi din nebunie. De vreme ce mulți se laudă cu lucruri care țin de firea pământească, mă voi lăuda și eu. De altfel, voi îi răbdați cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteți înțelepți. Dacă vă înrobește cineva, dacă vă mănâncă cineva de vii, dacă vă exploatează cineva, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, iată că răbdați. Spre rușinea mea o spun: în această privințăam fost slabi! Totuși, oricare ar fi lucrurile despre care îndrăznește cineva să se laude – vorbesc din nebunie – îndrăznesc și eu. Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânța lui Avraam? Și eu sunt! Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Vorbesc ca un ieșit din minți: eu și mai mult. În osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în bătăi, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori am suferit naufragiu; o noapte și o zi am fost în largul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetate, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între cei care se prefac că sunt frați, în osteneli și necazuri, în nopți albe adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! Și, pe lângă aceste lucruri, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus [Hristos], care este binecuvântat în veci, știe că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea damascenilor ca să mă prindă, însă am fost dat jos într‑o coșniță, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.
2 Corinteni 11:1-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiți-mă! Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit-o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos. Într-adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiți un alt duh, pe care nu l-ați primit, sau o altă evanghelie, pe care n-ați primit-o, o, cum îl îngăduiți de bine! Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceștia „nespus de aleși”! Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă și în cunoștință; și am arătat lucrul acesta printre voi în tot felul și în toate privințele. Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi și v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am despuiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi și m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit și mă voi feri să vă îngreunez cu ceva. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ținuturile Ahaiei! Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Știe Dumnezeu! Dar lucrez și voi lucra astfel ca să le tai orice prilej celor ce caută un prilej să poată fi găsiți deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru deci dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. Iarăși spun: să nu mă creadă nimeni nebun! Sau, altminteri, suferiți-mă măcar ca nebun, ca să mă laud și eu puțintel! Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș spune din nebunie. De vreme ce mulți se laudă după firea pământească, mă voi lăuda și eu. Doar voi îi suferiți cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteți înțelepți! Dacă vă robește cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiți. Spre rușinea mea o spun că am fost slabi! Totuși, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune și eu înainte. Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – Vorbesc ca un ieșit din minți. – Eu sunt și mai mult! În osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării! Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși, în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile! Cine este slab, și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat, și eu să nu ard? Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint! În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coșniță, prin zid, și am scăpat din mâinile lor.
2 Corinteni 11:1-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Sper că veți accepta puțină nebunie din partea mea; și chiar vă rog să mă suportați! Sunt gelos față de voi. Am o gelozie dumnezeiască, pentru că v-am logodit cu un bărbat în fața căruia trebuie să vă prezint ca pe o fecioară curată; și acel „bărbat” este Cristos. Dar mi-e teamă să nu deviați de la dedicarea voastră curată și sinceră față de Cristos. Acest lucru se poate întâmpla din momentul în care gândirea voastră va fi pervertită. Exact așa s-a întâmplat cu Eva, atunci când șarpele și-a folosit viclenia ca să o înșele (la nivelul minții). Vreau să spun că în cazul vostru, dacă vine cineva și vă predică prezentându-vă un alt Isus decât Cel despre care v-am predicat noi, sunteți foarte ușor dispuși să îi acceptați mesajul ca fiind adevărat… La fel procedați cu cel care v-ar vorbi despre un alt spirit decât Cel pe care L-ați primit; sau agreați pe acela care v-ar prezenta o altă „Veste Bună” decât cea pe care deja ați primit-o. Eu consider că nu există niciun motiv serios care să mă facă inferior celor care sunt numiți „apostoli speciali”. Chiar dacă nu am capacitatea de a comunica atât de bine ce știu, nu înseamnă că îmi lipsește cunoașterea. Și v-am demonstrat acest lucru în toate felurile. V-am predicat Vestea Bună a lui Dumnezeu fără să pretind o plată pentru predicarea mea. Oare am păcătuit atunci când m-am umilit astfel pentru ca voi să fiți înălțați? Am cerut altor comunități de credincioși să se sacrifice plătindu-mă, ca să vă pot sluji fără să pretind vreo recompensă de la voi. Iar când am fost între voi și am avut nevoie de ceva, nu am solicitat ajutorul nimănui; pentru că de nevoile mele s-au ocupat frații care veniseră din Macedonia. Am evitat să vă fiu o povară; și continui să procedez așa pentru voi. Exact cum este de evident că adevărul lui Cristos este în mine, vă asigur că nimeni nu mă va opri să mă laud cu acest lucru în toate zonele Ahaiei. De ce? Oare pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc! Dar voi proceda în continuare la fel, ca să anulez orice posibilitate de laudă pentru cei care se compară cu noi în lucrurile pe care fac. Vă vorbesc acum despre acei oameni care sunt niște pseudo-apostoli. Ei îi înșală pe alții, pretinzând că sunt apostoli ai lui Cristos. Și acest lucru nu trebuie să fie pentru noi o surpriză. Chiar și Satan se deghizează într-un înger al luminii. Deci nu este nimic anormal dacă servitorii lui se prezintă ca slujitori ai dreptății. Dar sfârșitul acestor oameni va fi adecvat faptelor lor. Repet: nimeni să nu mă considere (că aș fi chiar) nebun. Sau acceptați-mă ca pe un nebun, ca să mă laud și eu puțin! Ce voi afirma în continuare lăudându-mă, nu este un lucru care mi-ar fi fost cerut de Stăpân să vi-l spun. Ci voi vorbi ca și cum aș face-o din nebunie. Având în vedere că mulți se laudă cu meritele lor omenești, acceptați să procedez și eu la fel, pentru că voi oricum îi suportați pe nebuni, deși sunteți înțelepți! Voi suportați sclavia în care sunteți exploatați prin înșelăciune și acceptați să fiți bătuți peste față de oameni aroganți. În legătură cu acest aspect, recunosc cu rușine faptul că noi am fost slabi. Dar vorbind din perspectiva unui nebun, vă asigur că am curajul să mă laud și eu cu orice lucru despre care ar vorbi cineva ca să se laude. Astfel, dacă ei se laudă că sunt evrei, același lucru îl pot pretinde și eu, pentru că sunt chiar evreu! Spun ei că sunt israelieni? Atunci și eu sunt! Pretind ei că sunt descendenții lui Avraam? Aceeași pretenție o am și eu! Sunt ei slujitori ai lui Cristos (desigur, exagerez)? Atunci eu slujesc Lui chiar mai mult decât ei! De fapt, eu am muncit mult mai mult, făcând un mare efort. Am ajuns de mai multe ori în închisoare. Am fost biciuit mult mai sever; și de multe ori am ajuns în pericol de moarte. De cinci ori am fost pedepsit de iudei cu patruzeci de lovituri fără una. De trei ori am fost bătut cu nuiele. O dată am fost lovit cu pietre. De trei ori am naufragiat și am stat o zi și o noapte în mijlocul mării. În multele mele călătorii, am fost în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole cauzate de oamenii din poporul meu și în pericole din cauza celorlalte națiuni. Acestea au apărut atât în orașe, cât și în afara lor, în zona de deșert. Am mai fost în pericole pe mare și în pericole între frații falși. Muncind foarte greu, de multe ori nici nu am putut să dorm. Am fost flămând și însetat. Am fost în multe situații când mi s-a terminat hrana. Am suportat frigul, neavând haine corespunzătoare. Și dincolo de toate acestea, sunt preocupat în fiecare zi de situația tuturor comunităților creștinilor. Cine se consideră slab, are în mine un concurent și în acest domeniu! Păcătuiește cineva fără să mă afecteze și pe mine acest lucru? Dacă trebuie să mă laud, atunci mă voi lăuda cu acele lucruri care evidențiază punctele mele slabe. Dumnezeu – Tatăl Stăpânului (nostru) Isus – care este lăudat pentru eternitate, știe că nu mint. Când am fost în Damasc, guvernatorul regelui Areta păzea orașul ca să mă aresteze. Dar printr-o fereastră care era făcută în zid, am fost coborât în exteriorul lui, într-un coș; și așa am scăpat de ei…
2 Corinteni 11:1-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„O, de-ați putea, dragii mei frați, Ca, de la mine, să răbdați, Măcar, puțină nebunie! Faceți-mi dar, pe plac, și mie, Și încercați să vă siliți, Acuma, să mă suferiți! Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată. Însă, mă tem, acuma, iată, Când șarpele a reușit, Cu șiretlicul folosit, Pe Eva, să o amăgească, Să nu cumva să izbutească Să vă înșele și pe voi Și să vă-ntoarcă, înapoi, De la credința cea curată Ce, în Hristos, vă este dată. Și-ntr-adevăr, dacă cumva, La voi, sosește cineva Să vă vestească-un alt Iisus, Afar’ de Cel ce L-am adus – Pe cari l-am propovăduit – Sau dacă-i vorba de primit, Cumva, un duh, necunoscut, Pe care voi nu l-ați avut, Și-o Evanghelie, pe cari noi Nu am vestit-o, printre voi, Oh, cât de bine-atuncea, știți Pe-acela, să-l îngăduiți! Dar, socotesc, în gândul meu, Că, mai prejos, nu sunt nici eu, Față de-acești apostoli dar, Care, „nespus de-aleși”, vă par. Chiar dacă sunt un necioplit, Prin felu-n care am vorbit, Nu-s și-n cunoaștere. Apoi, Lucrul acesta, printre voi, Necontenit, l-am arătat. Sau, săvârșit-am un păcat, Dacă, pe mine m-am smerit, Ca să puteți voi, la sfârșit, S-ajungeți a fi înălțați, Sau pentru că – dragii mei frați – Fără de plată, am venit Și, Evanghelia, v-am vestit? Ba încă, eu am despuiat Alte Biserici, și-am luat O plată, de la ele-apoi, Ca să vă pot sluji, pe voi; Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva. Pentru-adevărul lui Hristos, Cari e în mine, ne-ndoios, Nimeni, să îmi răpească, n-are, Această pricină, cu care, Pe al Ahaiei mare-ntins, Pot să mă laud, înadins! De ce?… Căci nu vă iubesc eu?… Dar, asta, știe Dumnezeu! Dar eu lucrez, neîncetat, Căci vreau să fie retezat Orice prilej, al celor care Caută, fără încetare, Motiv, ca să le vină bine, De-a fi asemănați, cu mine, În toate lucrurile lor, Prin care ei, laude, vor. Să știți că oamenii acei, Apostoli mincinoși sunt ei. De-asemenea, sunt lucrători, Cari se vădesc înșelători Și se prefac – neîndoios – Că sunt în slujba lui Hristos, Și că ajuns-au ca să fie – De El – puși, în apostolie. Și nu-i un lucru de mirare, Căci chiar Satan poate apare, Ca și un înger de lumină. Astfel, și-ai lui pot ca să vină, Să pară, peste-ntinsul firii, Că-s slugi ale neprihănirii. Sfârșitul lor are să vie Și după fapte-o să le fie.” „Iarăși, doresc eu, să vă spun: Să nu credeți că sunt nebun; Sau, dacă vreți, pot ca să zic, Ca să mă suferiți, un pic, A fi nebun, să pot astfel, Ca să mă laud, puțintel. Ceea ce spun, fără-ndoială, Când am așa o îndrăzneală Ca să mă laud, către voi, Nu după Domnul spun, apoi; Ceea ce spun, pare să fie Rostit numai din nebunie. De vreme ce sunt mulți cei care Se laudă fără-ncetare, Doar după pământeasca fire, Iată, acum, vă dau de știre, Cum că doresc, la rândul meu, Ca să mă laud dar, și eu. Voi, însă, cu plăcere, știți, Pe cei nebuni, să-i suferiți, Pentru că voi sunteți deștepți Și toți ajunsa-ți înțelepți! Când vă robește cineva, Dacă, „mâncați”, sunteți, cumva, Sau dacă cineva, apoi, Va pune mâinile pe voi, Dacă, de sus, sunteți priviți, Ori, în obraz, sunteți loviți, Voi trebuie – dragii mei frați – Necontenit, ca să răbdați. O spun, față de orișicine – Și-o spun, înspre a mea rușine – Precum că slabi ne-am dovedit! Totuși, oricine – negreșit – Poate să pună, înainte, Ceva; însă, luați aminte – Voiesc, acuma, să se știe, Că eu vorbesc în nebunie – Că pot să pun, la rândul meu, Ceva, în față-acum, și eu. Oare, ăști oameni sunt Evrei? Și eu sunt – sunt, la fel, ca ei! Israeliți s-au dovedit? La fel, sunt și eu, negreșit! Sunt ei, sămânța lui Avram? Și eu, astă sămânță, am! Ei, pe Hristos, oare-L slujesc? – Ca un ieșit din minți vorbesc – Atuncea, spun, la rândul meu, Că, mai mult decât ei, sunt eu. În osteneală, negreșit, Cu mult mai mult, m-am ostenit; În temniță, mai mult, am stat; Bătăi, mai multe-am îndurat; Primejdii, multe, m-au pândit Și-n pragul morții, m-am găsit! Iudeii, lovituri, mi-au dat: De cinci ori, eu am căpătat, Tot câte patruzeci, într-una, Din care a lipsit doar una. Vă fac, acum, de cunoscut, Că, de trei ori, am fost bătut Și cu nuiele. Împroșcat, Fost-am, cu pietre. S-a sfărmat Corabia – până acum – Doar de trei ori, în al meu drum. O zi și-o noapte, m-am aflat, În fundul mării, îngropat. De multe ori, pe când eram Pe drumuri și călătoream, Primejdii multe m-au pândit: Pe râuri, fost-am încolțit, Tâlharii mă pândeau mereu, Vânat am fost, de neamul meu; Păgânii, și ei, m-au gonit; Nici în cetăți, n-am fost ferit; Primejdia mă urmărea Și în pustiu. De-asemenea, Ea m-a găsit chiar și pe mare, Și-apoi, între acei frați care, Drept mincinoși, s-au arătat. Multe-am avut de îndurat: Necaz și osteneli, mereu, Am întâlnit, în drumul meu. Adesea, în priveghi, eram; Foamea și setea, o răbdam; În posturi lungi, mereu, am stat; Frigul, și el, m-a încercat, Căci straiele mi-au cam lipsit! Pe lângă tot ce-am suferit, Prin lucrurile de afară, Purtam, în plus, înc-o povară, Fiind, de gânduri, apăsat – Pentru Biserici – ne-ncetat. Cine e slab, și-apoi și eu Să nu fiu slab, la rândul meu? Păcat, făcut-a cineva, Fără să ard și eu, cumva? Dacă, de laudă, vorbesc, Atuncea am să îndrăznesc – Cu lucrurile privitoare La slăbiciunea mea cea mare – Ca să mă laud dar, și eu. Martor îmi este Dumnezeu – Tată al Domnului Iisus – Că n-am mințit, în tot ce-am spus. Și Dumnezeu, neîncetat, Să fie binecuvântat. Areta a împărățit, Când, în Damasc, eu m-am găsit. Atuncea, dregătorul lui, Păzit-a, a Damascului Cetate, căci a urmărit Ca să mă prindă, negreșit. Dar am scăpat, din mâna lui, Căci, prin fereastra zidului Cetății, jos, am fost lăsat, În coșniță stând, așezat.”
2 Corinteni 11:1-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
O, dacă ați suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mă suportați deja, pentru că sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioară neprihănită cu un singur mire, Cristos. Însă mă tem ca nu cumva așa cum șarpele a înșelat-o pe Éva cu viclenia lui, tot așa gândurile voastre să se abată de la simplitatea și nevinovăția care este în Cristos. Căci dacă cel care vine vă predică un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacă primiți un alt duh pe care nu l-ați primit, sau o altă evanghelie pe care n-ați primit-o, l-ați acccepta bine. Totuși eu consider că nu am cu nimic mai puțin decât acești apostoli teribili. Dacă sunt un nepriceput în cuvânt, nu sunt și în cunoaștere. De altfel, v-am arătat-o în toate și înaintea tuturor. Sau am făcut un păcat umilindu-mă ca să fiți înălțați voi, predicându-vă evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? Am păgubit alte biserici, luând plată pentru slujirea voastră. Și când eram la voi, deși eram în nevoie, nu am devenit o povară pentru nimeni, căci de nevoile mele s-au îngrijit frații, când au venit din Macedónia, și în toate m-am păzit și mă voi păzi să fiu o povară. Pe adevărul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din ținuturile Aháiei această laudă. De ce? Pentru că nu vă iubesc? O știe Dumnezeu! Aceasta o fac și o voi face ca să înlătur orice ocazie de la cei care caută prilej ca, în ceea ce se laudă, să fie găsiți ca și noi. Unii ca aceștia sunt apostoli falși, lucrători înșelători care se prefac că sunt apostoli ai lui Cristos; și nu este de mirare, căci și Satàna însuși se preface că este un înger al luminii. Așadar, nu este mare lucru că și slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. O spun din nou: să nu creadă cineva că sunt fără minte; sau dacă nu, suportați-mă ca pe unul fără de minte ca să mă laud și eu câtuși de puțin! Ceea ce spun în această stare de laudă nu o spun de la Domnul, ci ca unul fără de minte. De vreme ce mulți se laudă după trup, mă voi lăuda și eu. Voi, care sunteți înțelepți, îi acceptați cu plăcere pe cei fără de minte. Într-adevăr, voi acceptați să vă subjuge cineva, să vă înghită, să ia [ce vă aparține], să vă privească de sus, să vă lovească în față; cu rușine o spun: ne-am arătat slabi. Dar cu orice ar îndrăzni [să se mândrească] cineva, vorbesc ca unul fără de minte, voi îndrăzni și eu: sunt ei evrei? Sunt și eu. Sunt ei israelíți? Sunt și eu. Sunt ei descendența lui Abrahám? Sunt și eu. Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc ca unul ieșit din minți – sunt cu mult mai mult: sunt peste măsură în trudă, cu mult mai mult în închisori, cu mult mai mult în bătăi, adesea în pericol de moarte, de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi și o noapte am rămas în largul mării. Deseori în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaționalilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre frații falși. În muncă și trudă, deseori în privegheri, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine și, pe lângă cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, îngrijorarea pentru toate bisericile. Cine este slab și eu să nu fiu slab? Cine este scandalizat și eu să nu mă aprind? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu slăbiciunile mele. Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. În Damásc, guvernatorul regelui Arétas păzea cetatea damascenilor ca să mă piardă, dar printr-o fereastră am fost coborât într-un coș, de-a lungul zidului, și am scăpat din mâinile lui.
2 Corinteni 11:1-33 Noua Traducere Românească (NTR)
O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți-mă deci! Căci sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, fiindcă v-am logodit cu un bărbat ca să vă înfățișez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată. Mi-e teamă însă că, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu fie pervertite de la sinceritatea și curăția față de Cristos. Căci, dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L-am predicat noi, sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care L-ați primit, ori o altă evanghelie decât cea pe care ați primit-o, voi îngăduiți cu ușurință toate acestea! Însă eu consider că nu le sunt inferior în nicio privință acelor „apostoli foarte distinși“. Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă și în cunoaștere; și v-am arătat aceasta în multe feluri și în toate lucrurile. Sau am făcut oare un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, pentru că v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am împovărat alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, iar când eram cu voi și am fost în nevoie, n-am împovărat pe nimeni, căci frații care au venit din Macedonia au împlinit nevoia mea. În toate m-am ferit și mă voi feri să fiu o povară pentru voi. Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei. De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc. Voi continua să fac ceea ce fac, ca să elimin orice ocazie a celor ce caută o ocazie să fie recunoscuți ca egali ai noștri în lucrurile cu care se laudă, fiindcă astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându-se în apostoli ai lui Cristos. Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină. Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți-mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin! Lucrurile pe care le spun cu această încredere lăudăroasă, nu le spun în conformitate cu voia Domnului, ci le spun ca și cum aș fi nesăbuit. Întrucât mulți se laudă potrivit firii pământești, mă voi lăuda și eu. Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți! Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva răpește ce-i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față. Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc ca și cum aș fi nesăbuit – îndrăznesc și eu! Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei urmași ai lui Avraam? Și eu sunt! Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca și cum mi-am pierdut mințile. Eu sunt și mai mult! În muncă grea, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte. De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s-a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în largul mării, adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din poporul meu, în pericole din cauza neevreilor, în pericole în cetate, în pericole în deșert, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși, în muncă grea și obositoare, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile. Cine este neputincios, și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat, și eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile care îmi arată neputința. Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. În Damasc, guvernatorul regelui Areta a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, dar am fost coborât într-un coș, printr-o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.
2 Corinteni 11:1-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiți-mă! Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiți un alt duh pe care nu l-ați primit, sau o altă evanghelie, pe care n-ați primit-o, o, cum îl îngăduiți de bine! Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceștia „nespus de aleși”! Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă și în cunoștință, și am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul și în toate privințele. Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi și v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi și m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit și mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ținuturile Ahaiei! Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Știe Dumnezeu! Dar lucrez și voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej ca să poată fi găsiți deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. Iarăși spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiți-mă măcar ca nebun, ca să mă laud și eu puțintel. Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș spune din nebunie. De vreme ce mulți se laudă după firea pământească, mă voi lăuda și eu. Doar voi suferiți cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteți înțelepți! Dacă vă robește cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiți! Spre rușinea mea o spun că am fost slabi! Totuși, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune și eu înainte. Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. – Eu sunt și mai mult. În osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși, în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard? Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint!… În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coșniță, prin zid, și am scăpat din mâinile lor.