1 Tesaloniceni 2:1-16
1 Tesaloniceni 2:1-16 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Voi ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică. Aşa cum ştiţi, după ce am suferit şi am fost batjocoriţi mai înainte la Filipi, am prins curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, deşi aveam multe greutăţi. Căci îndemnul nostru nu venea dintr-o rătăcire, nici dintr-un gând necinstit sau din viclenie, ci, după cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ne fie încredinţată evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. Şi, după cum ştiţi, niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, nici nu am avut motive de lăcomie, Dumnezeu ne e martor, nici nu am căutat să fim slăviţi de oameni, nici de voi, nici de alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să o facem. Noi însă ne-am purtat cu blândeţe în mijlocul vostru, aşa cum se îngrijeşte o doică de copiii ei. Atât de apropiaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar vieţile noastre, fiindcă ne deveniserăţi cu-adevărat dragi. Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără greşeală faţă de voi, care credeţi. Ştiţi că ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii lui, îndemnându-vă, încurajându-vă şi dând mărturie ca să vă purtaţi vrednic de Dumnezeu, cel care vă cheamă la Împărăţia şi la slava Sa. De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi. Căci voi, fraţilor, v-aţi purtat asemenea celor din Bisericile care sunt în Iudeea în Hristos Iisus, pentru că aţi pătimit din partea celor de acelaşi neam cu voi, ceea ce au suferit şi ei din partea iudeilor, care L-au dat morţii pe Iisus Domnul la fel ca pe profeţi şi care ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva oamenilor, împiedicându-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Ei au umplut, astfel, măsura păcatelor lor. Şi, la urmă, a venit asupra lor mânia lui Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:1-16 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Fiindcă voi înșivă, fraților, știți intrarea noastră la voi, că nu a fost în zadar; Dar și după ce am suferit înainte și am fost ocărâți, precum știți, în Filipi, am fost cutezători în Dumnezeul nostru să vă vorbim evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă. Fiindcă îndemnul nostru nu a fost din înșelăciune, nici din necurăție, nici în viclenie, Ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu pentru a fi încredințați cu evanghelia, chiar așa vorbim; nu ca plăcând oamenilor, ci lui Dumnezeu, care încearcă inimile noastre. Fiindcă niciodată nu am folosit cuvinte lingușitoare, precum știți, nicio manta ce ascunde lăcomia; Dumnezeu este martor; Nici nu am căutat glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, când am fi putut fi o greutate ca apostoli ai lui Cristos. Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, chiar așa cum o dădacă se îngrijește cu afecțiune de copiii ei. Astfel, tânjind cu drag după voi, eram gata să vă împărtășim nu doar evanghelia lui Dumnezeu, ci și propriile noastre suflete, pentru că ne erați preaiubiți. Fiindcă vă amintiți, fraților, munca și durerea noastră, căci, muncind noapte și zi, deoarece nu doream să fim împovărători niciunuia dintre voi, v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteți martori și Dumnezeu la fel, cât de sfânt și drept și ireproșabil ne-am comportat printre voi, cei care credeți; După cum știți cum v-am îndemnat și mângâiat și am adus mărturie fiecăruia dintre voi, ca un tată copiilor lui, Ca să umblați demn de Dumnezeu, care v-a chemat la împărăția și gloria sa. Din această cauză și mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, ați primit nu cuvântul oamenilor, ci așa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere și în voi care credeți. Fiindcă voi, fraților, v-ați făcut urmași ai bisericilor lui Dumnezeu, care, în Iudeea, sunt în Cristos Isus, pentru că și voi ați suferit lucruri asemănătoare de la concetățenii voștri, ca și ei de la iudei, Care, deopotrivă, au ucis pe Domnul Isus și pe propriii lor profeți și ne-au persecutat; și nu plac lui Dumnezeu și sunt împotriva tuturor oamenilor, Oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie salvate, pentru a umple complet măsura păcatelor lor totdeauna, căci furia a venit peste ei pe deplin.
1 Tesaloniceni 2:1-16 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n‑a fost zadarnică. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, precum știți, am îndrăznit, cu ajutorul Dumnezeului nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor zbateri. Căci îndemnul nostru nu izvorăște nici din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne‑a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, vorbim nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile. Într‑adevăr, după cum știți, niciodată n‑am folosit vorbe lingușitoare, n‑am fost mânați de lăcomie (Dumnezeu ne e martor) și n‑am căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții – deși am fi putut să ne impunem ca apostoli ai lui Hristos; dimpotrivă, ne‑am arătat ca niște copilași în mijlocul vostru. Ca o doică ce‑și crește cu drag copiii, tot astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, am găsit de cuviință să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre; atât de scumpi ne ajunseserăți. Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și de truda noastră: în timp ce lucram zi și noapte ca să nu vă împovărăm pe niciunul dintre voi, v‑am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu. Voi și Dumnezeu sunteți martori că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără cusur față de voi, care credeți. După cum știți, am fost pentru fiecare dintre voi ca un tată față de copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă îndemnam să umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și la slava Sa. De aceea și noi Îi mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l‑ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este într‑adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeți. Voi, fraților, ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu din Iudeea, care sunt în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași lucruri pe care le‑au suferit ele din partea iudeilor. Aceștia i‑au omorât pe Domnul Isus și pe profeți, pe noi ne‑au prigonit, nu‑I sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, căci ne opresc să le vorbim neamurilor, ca să nu fie mântuite, și astfel pun totdeauna vârf păcatelor lor. Dar i‑a ajuns mânia lui Dumnezeu în cele din urmă!
1 Tesaloniceni 2:1-16 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa încât să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. Într-adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. N-am căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții –, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. De aceea Îi mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este într-adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, care credeți. Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus în Iudeea, pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. Iudeii aceștia i-au omorât pe Domnul Isus și pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu-I plac lui Dumnezeu și le sunt vrăjmași tuturor oamenilor, căci ne opresc să le vorbim neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:1-16 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Fraților, știți că vizita pe care noi v-am făcut-o, nu a fost inutilă. Voi mai știți și ce (dezonoare) am suportat în Filipi unde am fost ridiculizați. Dar Dumnezeul nostru ne-a oferit curajul să vă prezentăm Vestea Sa Bună chiar în contextul acelei opoziții. Mesajul nostru nu conține erori și nu este conceput din motive necinstite. Nici nu intenționăm să înșelăm pe cineva. Ci vorbim ca unii care suntem autorizați de Dumnezeu ca să predicăm Vestea Bună. Și astfel, noi nu urmărim să fim aprobați de oameni, ci să fim agreați de Dumnezeu care ne testează inima. De fapt, știți că noi nu am folosit niciodată cuvinte care să vă flateze și nici nu ne-am prefăcut mascându-ne vreo tendință de lăcomie. Dumnezeu poate confirma aceste lucruri. El știe că nici altora și nici măcar în cazul vostru nu am pretins să ni se ofere onoare, deși am fi avut dreptul să fim tratați cu respectul care trebuie acordat unor apostoli ai lui Cristos. Ne-am comportat delicat cu voi – ca o mamă care își îngrijește copiii. Atât de mult vă iubeam, încât v-am fi oferit nu numai Vestea Bună a lui Dumnezeu, ci și viața noastră. Vă (rog să vă) amintiți, fraților, cât de dificil a fost pentru noi să muncim ziua și noaptea. Am procedat așa, pentru ca să nu vă complicăm situația (materială) în timp ce vă predicam Vestea Bună. Puteți confirma oricând că față de voi care credeți, am avut un comportament sfânt, corect și fără greșeală. Știți că în relațiile mele cu fiecare dintre voi, am avut atitudinea unui tată față de copiii lui. V-am încurajat astfel și am insistat să trăiți cum Îi place lui Dumnezeu care ne cheamă la Regatul Lui și care ne va oferi gloria Sa. Mulțumim mereu lui Dumnezeu pentru atitudinea voastră față de Cuvântul Său pe care l-ați auzit de la noi. L-ați acceptat nu ca pe un mesaj omenesc, ci exact ca pe Cuvântul lui Dumnezeu – și aceasta este de fapt natura lui. El își produce efectul (de-atunci) în voi care credeți. Fraților, (constatăm că) urmați exemplul comunităților (slujitorilor) lui Dumnezeu în Cristos Isus, care sunt în Iudeea. Ați suportat persecuții din partea concetățenilor voștri exact cum s-a întâmplat și cu ei în (provincia) Iudeea. Acei iudei persecutori au omorât atât pe Stăpânul (nostru numit) Isus, cât și pe profeți; iar acum ne persecută și pe noi. Ei nu sunt agreați de Dumnezeu și își manifestă ostilitatea față de toți oamenii. Nu ne permit să vorbim celorlalte națiuni ca să fie salvate; astfel ei acumulează din ce în ce mai multe păcate. Dar în final, mânia lui Dumnezeu a venit peste ei!
1 Tesaloniceni 2:1-16 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Voi știți, prea bine, negreșit, Că nu zadarnic, am venit, Atuncea când am fost, la voi. După ce suferit-am noi, Batjocuri, în Filipi – cum știți – La voi, cu drag, am fost primiți, Când cu încredere-am venit, În Dumnezeu, și v-am vestit – În mijlocul luptelor care Purtatu-le-am, fără-ncetare – Cuvântul Evangheliei Lui. Mărturisim dar, orișicui Căci ceea ce, mereu, vestim, În orice loc noi ne găsim, Nu șade în necurăție, În rătăciri, sau viclenie. Dar dacă vrednici, fost-am noi Găsiți, de Dumnezeu apoi, Ca Evanghelia să ne-o dea, Să spunem lumii, despre ea, Atuncea noi ne străduim, În așa fel ca să vorbim, Încât să fim, pe plac, mereu, Doar la al nostru Dumnezeu Și, nicidecum, oamenilor, Pentru că El doar – fraților – E Cel care, din cer, scrutează Și, inima, ne cercetează. Într-adevăr – cum ați aflat – Nicicând, n-am întrebuințat, Cuvintele lingușitoare, Nici vorbele amăgitoare, Nici lăcomia. Dumnezeu Ne este martor, tot mereu. N-am căutat noi – niciodată – Slava cari e, de oameni, dată; N-am căutat, slavă, la voi, Și nici la alții, mai apoi, Deși, apostoli, Îi suntem Noi, lui Hristos, și-astfel, putem Să cerem cinstea meritată, De sarcina încredințată. Dar n-am cerut, ci, ne-ncetat, Blânzi, între voi, ne-am arătat, Ca și o doică ce-ngrijește, Cu drag, de pruncii ce îi crește. În dragostea pe care noi O arătăm, față de voi, Gata eram, nu să vorbim, Ca Evanghelia s-o vestim, Ci însăși viața noastră-apoi, Am fi jertfit-o, pentru voi. Iată dar, cât de scumpi erați Atuncea, pentru noi, dragi frați. E vie amintirea voastră, În ce privește munca noastră Și felu-n care ne-am trudit. Și zi și noapte, am muncit, Căci nu am vrut, sarcină – noi – Să-i fim, niciunuia, din voi. Când, Evanghelia, v-am vestit, Știți bine, că am și muncit. Martori ne sunteți voi, mereu – Și-asemenea, și Dumnezeu – Precum că, de la început, Purtare sfântă, am avut, Dreaptă, fără vreo meteahană, Și fără urmă de prihană. Față de voi, neîncetat, Ca și un tată, ne-am purtat: V-am mângâiat, necontenit, Și, sfaturi, noi v-am dăruit; V-am învățat – dragii mei frați – Ca-n vrednic chip, să vă purtați, Față de Dumnezeu, Cel care Vă dă Împărăția-I mare, Chemându-vă la slava Lui. Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu. Necontenit, voi ați călcat, Pe urmele ce le-au lăsat Bisericile Celui Sfânt, Care-n Hristos, aflate sânt, Și-au împânzit toată Iudeea. Ați suferit, după aceea, Nenumărate rele-apoi, Pe care, cei de-un neam cu voi, Vi le-au făcut, neîncetat, Precum și ele au răbdat Răul ce li s-a făcut lor Din pricina Iudeilor. Acești Iudei – precum am zis – Pe Domnul nostru, L-au ucis, Și pe proroci. Necontenit, Apoi, pe noi, ne-au prigonit. Acuma, nouă – tuturor – Vrăjmași ne sunt ei, fraților. Prin tot ceea ce fac, mereu, Nu-i sunt plăcuți, lui Dumnezeu, Căci nu ne lasă să vorbim, La Neamuri, să le-mpărtășim Vestea prin care-ntreaga fire Primește-acuma, mântuire. Prin ceea ce au săvârșit, Ei, soarta, și-au pecetluit Și-acuma, îi apasă greu, Mânia, de la Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:1-16 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Voi înșivă, fraților, știți că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică, ci, după cum știți, după ce am fost maltratați și insultați la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă. Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu [gând] necinstit, nici cu înșelăciune, ci așa cum am fost socotiți [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredințeze evanghelia, așa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre. Precum știți, noi nu am folosit niciodată cuvinte de lingușire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie – Dumnezeu este martor – nici nu am căutat glorie de la oameni: nici de la voi și nici de la alții; deși, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce își dezmiardă copiii. Atât de atașați eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne deveniserăți dragi. De fapt, vă aduceți aminte, fraților, de truda și osteneala noastră: noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi și am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am fost cu sfințenie, cu dreptate și fără prihană față de voi cei care credeți. Voi știți că [am fost] față de fiecare dintre voi ca un tată față de copiii săi: v-am îndemnat, v-am încurajat și v-am implorat să umblați în mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția sa și la glorie. Și, de aceea, noi îi mulțumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeți. Căci voi, fraților, ați devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiți și voi aceleași lucruri din partea celor care sunt de același neam, după cum și ele [au pătimit] din partea iudeilor, care l-au omorât și pe Domnul Isus, și pe profeți și ne-au persecutat și pe noi. Ei nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt împotriva tuturor oamenilor, interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-și împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârșit.
1 Tesaloniceni 2:1-16 Noua Traducere Românească (NTR)
Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar. Deși am suferit și am fost chinuiți în Filipi, așa cum știți, am îndrăznit totuși, prin Dumnezeul nostru, să vă vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul unei mari lupte. Căci îndemnul nostru nu vine din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie, ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu pentru a ni se încredința Evanghelia, tot așa vorbim și noi, nu ca să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile. Fiindcă, așa cum știți, n-am venit la voi niciodată cu o vorbire lingușitoare, nici nu ne-am prefăcut, încercând să ascundem vreo lăcomie – Dumnezeu este martor – nici n-am căutat să primim glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alții. Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o doică ce are grijă de copiii săi. Astfel, pentru că vă doream binele, am considerat potrivit să împărtășim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci și viețile noastre, fiindcă ne deveniserăți atât de dragi. Căci vă aduceți aminte, fraților, de munca și eforturile noastre, când, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi și noapte ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi. Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că purtarea noastră față de voi, cei care credeți, a fost sfântă, dreaptă și fără vină. Așa cum știți, am fost, pentru fiecare dintre voi, ca un tată pentru copiii săi, îndemnându-vă, încurajându-vă și insistând să trăiți într-un mod demn de Dumnezeu, Care vă cheamă în Împărăția și gloria Lui. De aceea și noi Îi mulțumim tot timpul lui Dumnezeu pentru că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum și este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei care credeți. Căci voi, fraților, ați devenit urmași ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus, în Iudeea, pentru că și voi ați suferit, din partea propriilor voștri compatrioți, aceleași lucruri pe care le-au suferit și ele din partea iudeilor, care L-au omorât pe Domnul Isus și pe profeți, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceștia nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt împotrivitori față de toți oamenii, căci ne împiedică să le vorbim neevreilor cum să fie mântuiți. Astfel, ei întotdeauna au măsura păcatelor lor plină. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
1 Tesaloniceni 2:1-16 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. Iudeii aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, căci ne opresc să vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!