1 Samuel 30:1-31
1 Samuel 30:1-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, amaleciții năvăliseră în partea de miazăzi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Și David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul.” Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pârâul Besor. Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților, pe ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb, și am ars Țiclagul.” David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta.” El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mâncând, bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul. Și David a luat toate oile și toți boii, și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. Toți oamenii răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece.” Dar David a zis: „Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel. Când s-a întors la Țiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!” A trimis celor din Betel, celor din Ramot, de la miazăzi, celor din Iatir, celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților, celor din cetățile cheniților, celor din Horma, celor din Cor-Așan, celor din Atac, celor din Hebron și în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.
1 Samuel 30:1-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat, când David și oamenii săi au venit la Țiclag în a treia zi, că amaleciții invadaseră sudul și Țiclagul și loviseră Țiclagul și îl arseseră cu foc; Și luaseră captive pe femeile care erau în el; nu au ucis pe niciuna, fie mare sau mică, ci le-au dus și au mers pe calea lor. Astfel David și oamenii săi au venit în cetate și, iată, aceasta era arsă cu foc; și soțiile lor și fiii lor și fiicele lor, erau luate captive. Atunci David și poporul care era cu el și-au înălțat vocea și au plâns până nu au mai avut putere să plângă. Și cele două soții ale lui David erau luate captive: Ahinoam izreelita și Abigail carmelita, soția lui Nabal. Și David era foarte strâmtorat, pentru că poporul vorbea să îl împroaște cu pietre deoarece sufletul întregului popor era mâhnit, fiecare om pentru fiii săi și pentru fiicele sale; dar David s-a încurajat în DOMNUL Dumnezeul său. Și David a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: Te rog, adu-mi aici efodul. Și Abiatar a adus efodul acolo la David. Și David a întrebat pe DOMNUL, spunând: Să urmăresc această ceată înarmată? Să o ajung? Și el i-a răspuns: Urmărește-i, pentru că într-adevăr îi vei ajunge și negreșit vei lua înapoi totul. Astfel David a mers, el și cei șase sute de oameni care erau cu el și au ajuns la pârâul Besor, unde cei care au rămas în urmă s-au oprit. Dar David i-a urmărit, el și patru sute de oameni, pentru că două sute au rămas în urmă, cei care erau atât de obosiți încât nu puteau să treacă pârâul Besor. Și au găsit un egiptean în câmp și l-au adus la David și i-au dat pâine și el a mâncat; și l-au făcut să bea apă; Și i-au dat o bucată de turtă de smochine și doi ciorchini de stafide; și după ce a mâncat, duhul lui i-a revenit, pentru că nu mâncase pâine, nici nu băuse apă trei zile și trei nopți. Și David i-a spus: Al cui ești? Și de unde ești? Și el a spus: Eu sunt un tânăr din Egipt, servitor al unui amalecit; și stăpânul meu m-a lăsat, pentru că acum trei zile am căzut bolnav. Noi am invadat în partea de sud a cheretiților și în ținutul care aparține de Iuda și în partea de sud a lui Caleb; și am ars Țiclagul cu foc. Și David i-a spus: Poți să mă cobori la această ceată? Iar el a spus: Jură-mi pe Dumnezeu că nici nu mă vei ucide nici nu mă vei da în mâinile stăpânului meu și te voi coborî la această ceată. Și după ce l-a coborât, iată, ei erau împrăștiați pe toată fața pământului, mâncând și bând și dansând, pentru toată prada cea mare pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. Și David i-a lovit din amurg chiar până în seara zilei următoare; și nu a scăpat niciun om dintre ei, în afară de patru sute de tineri, care au călărit pe cămile și au fugit. Și David a luat înapoi tot ceea ce amaleciții duseseră; și David și-a eliberat pe cele două soții. Și nimic nu le lipsea, fie mic sau mare, nici fii, nici fiice, nici pradă, nici vreun lucru pe care li-l luaseră: David a recuperat totul. Și David a luat toate turmele și cirezile, pe care le-au mânat înaintea celorlalte vite și au spus: Aceasta este prada lui David. Și David a venit la cei două sute de bărbați, care erau atât de obosiți încât nu l-au putut urma pe David, pe care îi făcuseră să rămână la pârâul Besor; și ei au ieșit să îl întâmpine pe David și să întâlnească poporul care era cu el; și când David s-a apropiat de popor, i-a salutat. Atunci au răspuns toți oamenii stricați și ai lui Belial, dintre cei care au mers cu David și au zis: Căci ei nu au mers cu noi, nu le vom da nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecărui bărbat soția sa și copiii săi, ca să îi ducă și să plece. Atunci David a spus: Să nu faceți astfel, frații mei, cu ceea ce ne-a dat DOMNUL, care ne-a păstrat și a dat în mâna noastră ceata care a venit împotriva noastră. Fiindcă cine vă va da ascultare în acest lucru? Ci cum este partea celui care coboară la bătălie, tot astfel să fie partea celui care rămâne lângă lucruri, vor împărți la fel. Și a fost astfel din acea zi înainte, că el a făcut din aceasta un statut și o rânduială pentru Israel până astăzi. Și când David a venit la Țiclag, a trimis din pradă bătrânilor lui Iuda, chiar prietenilor săi, spunând: Iată, un dar pentru voi, din prada dușmanilor DOMNULUI; Celor din Betel și celor din sudul Ramotului și celor din Iatir, Și celor din Aroer și celor din Sifmot și din Eștemoa, Și celor din Racal și celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, Și celor din Horma și celor din Cor-Așan și din Atac, Și celor din Hebron și tuturor locurilor unde David însuși și oamenii săi aveau obiceiul să meargă.
1 Samuel 30:1-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când David și oamenii lui au ajuns a treia zi la Țiclag, amaleciții invadaseră Neghevul și Țiclagul. Ei capturaseră Țiclagul și îi dăduseră foc. Au luat captive femeile și pe toți aceia care mai erau în oraș – de la copii până la bătrâni. Nu au omorât pe nimeni; ci doar i-au luat cu ei și au plecat. Când David și oamenii lui au ajuns în oraș, l-au găsit ars. Soțiile, fiii și pe fiicele lor erau duși în captivitate. David și oamenii care erau cu el au plâns în hohote până când nu au mai putut să plângă. Fuseseră luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail – văduva lui Nabal din Carmel. David a fost într-o mare dificultate; pentru că bărbații (din jurul lui) intenționau să îl omoare cu pietre. Toți erau supărați – fiecare pentru fiii și pentru fiicele lui. Dar David s-a încurajat, încrezându-se în Dumnezeul lui care se numește Iahve. David i-a spus preotului Abiatar care era fiul lui Ahimelec: „Te rog să îmi aduci tunica!” Abiatar a adus tunica la David. Atunci David L-a întrebat pe Iahve: „Să urmăresc acest grup (de invadatori)? Îl voi (mai) ajunge?” Iahve i-a răspuns: „Urmărește-l; pentru că îl vei ajunge; și vei salva pe cei care au ajuns captivi!” David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau împreună cu el. Au ajuns la valea Besor, unde s-au oprit aceia care rămâneau în urmă. David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbați. Ceilalți două sute de luptători erau prea obosiți. Ei nu au mai traversat valea Besor, ci s-au oprit acolo. Au găsit pe câmp un egiptean; și l-au adus la David. I-au dat să mănânce; și el a mâncat. Apoi i-au dat și apă. I-au mai dat o parte dintr-o turtă de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, și-a revenit; pentru că nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David l-a întrebat: „Al cui ești; și de unde vii?” Tânărul a răspuns: „Sunt egiptean și aparțin ca sclav unui amalecit. Stăpânul meu m-a abandonat în urmă cu trei zile; pentru că m-am îmbolnăvit. Noi am invadat Neghevul cheretiților, pe cel locuit de urmașii lui Iuda și Neghevul urmașilor lui Caleb; apoi am dat foc Țiclagului.” Atunci David l-a întrebat: „Poți să mă duci până la acest grup (de invadatori)?” Egipteanul i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda stăpânului meu; și atunci te voi duce la acest grup!” L-a dus acolo; și au observat că aceia erau împrăștiați peste tot, mâncând, bând și bucurându-se din cauza marii prăzi pe care o luaseră din teritoriile filistenilor și din cele locuite de urmașii lui Iuda. David i-a bătut și i-a învins de când apunea soarele până în seara următoarei zile. Nu a scăpat niciun bărbat dintre ei, cu excepția a patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. David a recuperat tot ce luaseră amaleciții. Le-a salvat și pe cele două soții ale lui. Nu le lipsea nimic: nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice – nimic din pradă, nimic din ce li se luase. David a adus înapoi totul. Atunci David a luat toate oile și toate vitele. Oamenii lui conduceau acea turmă mergând în fața ei; și spuneau: „Aceasta este prada lui David.” David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea extenuați ca să îl urmeze. Ei fuseseră lăsați în valea Besor. Aceștia au venit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a salutat. Toți oamenii răi și păcătoși dintre cei care merseseră cu David, au zis: „Pentru că nu au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o! Fiecare să își ia doar soția și copiii; și să plece!” Dar David le-a zis: „Să nu procedați așa, fraților, cu ce ne-a dat Iahve! Pentru că El ne-a păzit și ne-a ajutat să învingem grupul de invadatori care venise împotriva noastră. Oricum, vă asigur că nimeni nu va aproba propunerea voastră! Aceeași parte o vor avea atât cei care au fost în luptă, cât și cei care au rămas cu bagajele. Toți vor împărți prada în mod egal!” Aceasta a fost regula începând din acea zi. David a făcut lege din această regulă; și a impus respectarea ei printr-o decizie care a rămas definitivă în Israel până astăzi. După ce a ajuns la Țiclag, David a trimis din pradă și celor din consiliul bătrânilor urmașilor lui Iuda – prietenii lui – spunându-le: „Acesta este pentru voi un dar din prada luată de la dușmanii lui Iahve!” A trimis (din pradă) și celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, celor din Racal, celor din orașele ierahmeeliților și celor din orașele cheniților. David a mai trimis câte o parte din pradă celor din Horma, celor din Bor-Așan și celor din Atac; apoi celor din Hebron și celor din toate celelalte locuri pe unde umblase împreună cu oamenii lui.
1 Samuel 30:1-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au omorât pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei și au plecat. Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soțiile, fiii și fiicele lor – luați captivi. David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n-au mai avut putere să plângă. Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. David se afla într-un mare necaz, deoarece poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s-a întărit în DOMNUL, Dumnezeul lui. David i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek: ‒ Adu-mi, te rog, efodul! Abiatar a adus efodul la David. David L-a întrebat pe DOMNUL, zicând: ‒ Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge? El i-a răspuns: ‒ Urmărește-o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul. David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. David a continuat să-i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze pârâul Besor, s-au oprit. Au găsit un egiptean pe câmp și l-au adus la David. I-au dat pâine, și el a mâncat; apoi i-au dat apă. I-au dat o bucată dintr-o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David l-a întrebat: ‒ Al cui ești și de unde vii? Tânărul a răspuns: ‒ Sunt egiptean și sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. Am invadat Neghevul cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului. Atunci David l-a întrebat: ‒ Poți să mă duci până la această ceată? El a răspuns: ‒ Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta. L-a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N-a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le-a eliberat și pe cele două soții ale lui. Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David“. David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a-l urma și care fuseseră lăsați la pârâul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a salutat. Toți oamenii răi și de nimic, dintre cei care merseseră cu David, au zis: ‒ Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o, ci fiecare să-și ia soția și copiii și să plece. Dar David le-a zis: ‒ Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne-a dat DOMNUL, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră. Oricum, cine vă va asculta în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au participat la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel. Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta. David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii DOMNULUI“. A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Neghev, celor din Iatir, celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, celor din Horma, celor din Bor-Așan și celor din Atac, celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David și oamenii săi.