YouVersion
Pictograma căutare

1 Petru 3:1-9

1 Petru 3:1-9 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Soțiilor, fiți și voi ascultătoare de soții voștri în același mod. Și chiar dacă unii dintre ei nu ascultă Cuvântul (lui Dumnezeu), vor putea fi câștigați fără cuvinte, atunci când vor observa comportamentul soțiilor lor. Astfel, ei vor constata puritatea și reverența care caracterizează viața voastră. Să nu considerați că frumusețea exterioară este decisivă în acest scop. Deși ea este amplificată prin aranjarea părului în diferite moduri de împletire a lui, prin purtarea podoabelor din aur și a hainelor frumoase, lucrul care va conta în acest caz, va fi frumusețea voastră interioară. Ea se evidențiază printr-o atitudine constantă a unui spirit blând și liniștit; iar Dumnezeu apreciază acest lucru ca fiind ceva foarte valoros. Acesta era modul (special) în care „se împodobeau” sfintele femei care au trăit în trecut și care își puseseră speranța lor în Dumnezeu. Ele au fost astfel ascultătoare de soții lor, ca Sara, care îl asculta pe Avraam și îl numea „stăpânul” ei. Dacă faceți ce este bine, nu veți avea motive să vă fie frică de ceva; și astfel veți deveni urmașele ei. Soților, comportați-vă la rândul vostru cu înțelepciune în relațiile cu soțiile voastre. Onorați-le, având în vedere că deși sunt un „vas” mai slab, ele vor fi moștenitoare ale darului vieții (eterne) împreună cu voi. Să aveți (mereu) această atitudine față de ele; pentru ca astfel, nimic să nu împiedice rugăciunile voastre. În sfârșit, fiecare dintre voi să fie în relații armonioase unul cu celălalt, trăind în simpatie reciprocă. Iubiți-vă ca frații, fiți plini de compasiune și promovați o atitudine caracterizată de modestie. Nu răspundeți răului cu rău și nici insultei cu altă insultă; ci binecuvântați, pentru că ați fost chemați ca să moșteniți binecuvântarea atunci când procedați așa!

1 Petru 3:1-9 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Tot astfel, voi, nevestelor, Supuse fiți, bărbaților, Căci dacă fi-vor, printre ei, Unii cari sunt dintre acei Ce nu ascultă de Cuvânt, Să poată – chiar așa cum sânt – Să fie câștigați apoi, Fără cuvânt, ci doar prin voi, Când vor vedea în ce fel știți, Întotdeauna, să trăiți. Deci, să aveți un trai curat, În temere, neîncetat. Podoaba voastră, bunăoară, Să nu vă fie cea de-afară, Ce șade-n felu-n care știți Ca părul să vi-l împletiți, În felu-n care vă-mbrăcați, Sau precum știți ca să purtați Scule de aur mai apoi, Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit. În felu-acesta, bunăoară, Se-mpodobeau, odinioară, Femeile care erau Sfinte, și cari nădăjduiau, În Dumnezeu, fiind supuse Soților lor. Așa făcuse Sara, care, soț, îl avea, Pe-Avram, pe care îl numea Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreți, Fiice-ale ei să fiți, puteți, Făcând doar bine, fără teamă De cineva, de bună seamă. Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată. Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți. Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.