1 Corinteni 9:7-27
1 Corinteni 9:7-27 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Cine slujeşte vreodată în oaste pe banii lui? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din roadele ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? Şi oare eu spun acestea numai după judecata omenească? Nu spune şi Legea acelaşi lucru? Căci în Legea lui Moise stă scris: Să nu legi gura boului care treieră ! Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau, de fapt, este vorba despre noi? Cu siguranţă că pentru noi s-a scris aceasta. Pentru că cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine seceră trebuie să treiere cu nădejdea că va avea şi el parte de cele nădăjduite. Dacă noi am semănat cele duhovniceşti, e mare lucru dacă vom secera din bunurile voastre pământeşti? Dacă alţii au parte de această libertate oare nu cu atât mai mult avem şi noi? Dar nu ne-am folosit de această libertate, ci răbdăm orice, ca să nu ridicăm nici o piedică în calea evangheliei lui Hristos. Nu ştiţi că cei ce săvârşesc slujbele sfinte mănâncă din lucrurile aduse la Templu? Sau că cei ce slujesc la altar au parte din lucrurile aduse la altar? Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce vestesc evanghelia: să trăiască din roadele evangheliei. Dar eu nu m-am folosit deloc de toate acestea. Şi nu v-am scris acestea ca să faceţi la fel şi cu mine; fiindcă eu aleg mai degrabă să mor, decât să-mi răpească cineva acest motiv de laudă. Căci dacă vestesc evanghelia nu am de ce să mă laud, fiindcă e datoria mea să o vestesc; şi vai mie dacă nu o voi vesti! Dacă o vestesc de bună voie, am o răsplată; iar dacă o fac fără să vreau, este totuşi o slujire care mi-a fost încredinţată. Deci care este plata mea? Aceea că eu vestesc evanghelia şi o pun înaintea oamenilor fără să primesc ceva de la ei şi fără să mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia. Căci, deşi sunt liber faţă de toate, am slujit ca un rob tuturor, ca să-i câştig pe cât mai mulţi. Şi m-am făcut iudeu cu iudeii, ca să îi câştig pe iudei; cu cei de sub Lege ca unul ce este sub Lege, deşi eu însumi nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei de sub Lege; Pentru cei din afara Legii am fost ca unul din afara Legii, deşi nu sunt în afara Legii lui Dumnezeu, ci în legea lui Hristos, ca să îi câştig pe cei din afara Legii. Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. Şi toate le fac pentru evanghelie, ca să fiu părtaş la ea. Nu ştiţi că cei ce aleargă în arenă, aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Astfel, dar, să alergaţi şi voi, ca să-l luaţi! Toţi cei ce se luptă se abţin de la toate lucrurile, şi ei fac aceasta ca să câştige o cunună care piere, noi însă să alergăm pentru cununa care nu piere! Eu aşa alerg, acum, nu la întâmplare; aşa mă şi lupt, nu lovind în gol. Dimpotrivă, îmi trudesc trupul şi mi-l supun, ca nu cumva, după ce am vestit aceste lucruri celorlalţi, eu însumi să ajung nevrednic de ele.
1 Corinteni 9:7-27 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Cine se duce vreodată să se războiască pe propria sa cheltuială? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Vorbesc acestea ca un om, sau nu spune și legea la fel? Fiindcă este scris în legea lui Moise: Să nu legi gura boului ce treieră grâne! De boi se îngrijește Dumnezeu? Sau spune anume pentru noi? Fără îndoială, pentru noi este scris că cel ce ară, este dator să are în speranță; și cel ce treieră în speranță, ar trebui să fie părtaș la speranța lui. Dacă noi v-am semănat lucrurile spirituale, este mare lucru dacă noi vom secera ale voastre lucruri carnale? Dacă alții sunt părtași acestei autorități asupra voastră, nu cu atât mai mult noi? Totuși nu ne-am folosit de acest drept, ci suportăm toate, ca nu cumva să împiedicăm evanghelia lui Cristos. Nu știți că cei care lucrează în cele sfinte, mănâncă din ale templului? Și că aceia care servesc la altar, sunt părtași cu altarul? Chiar așa a rânduit Domnul, ca toți cei ce predică evanghelia să trăiască din evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de niciunul dintre acestea; și nu am scris acestea ca așa să fie făcute pentru mine, fiindcă mi-ar fi mai bine să mor, decât ca cineva să îmi zădărnicească fala. Fiindcă deși predic evanghelia, eu nu am de ce să mă fălesc; fiindcă este pusă asupra mea o obligație; și îmi este vai mie dacă nu predic evanghelia. Deoarece, dacă practic aceasta de bunăvoie, am răsplată; iar dacă o fac împotriva voii mele, o administrare a evangheliei îmi este încredințată. Care este atunci răsplata mea? Este ca, predicând evanghelia, să pot face evanghelia lui Cristos fără cheltuială, ca să nu abuzez de puterea mea în evanghelie. Fiindcă deși sunt liber față de toți, totuși m-am făcut rob tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți. Și iudeilor m-am făcut ca iudeu, ca să câștig pe iudei; celor de sub lege, ca fiind sub lege, ca să câștig pe cei de sub lege; Celor fără lege, ca fără lege (nefiind fără lege față de Dumnezeu, ci sub lege față de Cristos), ca să câștig pe cei fără lege. Celor slabi m-am făcut asemenea celor slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut toate tuturor, ca oricum să salvez pe unii. Și fac aceasta pentru evanghelie, ca să mă fac părtaș al ei cu voi. Nu știți că cei ce aleargă într-o cursă, toți aleargă, dar unul primește premiul? Alergați astfel ca să îl obțineți. Dar oricine se străduiește pentru măiestrie se înfrânează în toate. Și ei fac aceasta ca să obțină o coroană putrezitoare, dar noi una neputrezitoare. Eu de aceea astfel alerg, dar nu ca în nesiguranță. Astfel lupt, dar nu ca unul care lovește în aer. Ci îmi disciplinez trupul și îl țin în supunere, ca nu cumva în vreun fel după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
1 Corinteni 9:7-27 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Cine merge la oaste pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu bea din laptele turmei? Oare lucrurile acestea le spun numai după mintea omului? Nu le spune și Legea? În Legea lui Moise este scris: Să nu legi gura boului când treieră grâul! Oare pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Nu vorbește El mai cu seamă în folosul nostru? Da, pentru noi a fost scris, căci cine ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să‑l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovnicești, ar fi oare prea mult dacă vom secera bunurile voastre materiale? Dacă alții au acest drept asupra voastră, noi și mai mult, nu‑i așa? Dar noi nu ne‑am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte se hrănesc din lucrurile de la Templu, iar cei ce slujesc altarului își iau partea de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. Eu însă nu m‑am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea mai bine să mor decât să‑mi ia cineva motivul de laudă. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine un motiv de laudă, căci trebuie s‑o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată, dar dacă îl fac fiindcă sunt constrâns, este o isprăvnicie care mi‑a fost încredințată. Așadar, care este răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. Căci, deși sunt liber față de toți, m‑am făcut robul tuturor ca să‑i câștig pe cât mai mulți. Cu iudeii m‑am făcut ca un iudeu ca să‑i câștig pe iudei, cu cei de sub Lege m‑am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (deși eu unul nu sunt sub Lege) ca să‑i câștig pe cei ce sunt sub Lege, cu cei ce sunt fără lege m‑am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (deși nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos) ca să‑i câștig pe cei fără lege. M‑am făcut slab cu cei slabi ca să‑i câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor totul ca să‑i mântuiesc măcar pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie ca să am și eu parte de ea. Nu știți că cei ce aleargă în arenă cu toții aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați în așa fel, încât să apucați premiul! Toți atleții se supun la înfrânări de tot felul ca să capete o cunună pieritoare; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună nepieritoare! Eu deci alerg, dar nu ca și când aș fi fără țintă. Lovesc cu pumnii, dar nu ca unul care lovește în vânt. Dimpotrivă, mă port aspru cu trupul meu și îl țin rob ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu respins.
1 Corinteni 9:7-27 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea? Într-adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul.” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde, și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să-i câștig pe cei mai mulți. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să-i câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să-i câștig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să-i câștig pe cei fără Lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea. Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar așa încât să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce le-am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.
1 Corinteni 9:7-27 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie fără ca apoi să (aibă dreptul legitim să) mănânce din strugurii ei? Sau oare cine își permite să păstorească o turmă fără să bea din laptele pe care îl produc oile ei? Fac aceste afirmații doar ca să prezint o opinie omenească, sau aceasta este și părerea legii (mozaice)? În legea lui Moise găsim următorul text: „Să nu legi gura boului atunci când treieră.” Oare (doar) despre boi vorbește Dumnezeu acolo? Nu cumva vorbește și cu privire la noi? Ba da! De fapt, acest text are aplicație în cazul nostru. Atât cel care ară terenul, cât și cel care treieră recolta, trebuie să lucreze cu speranța că vor fi beneficiarii ei. Dacă noi „am semănat” între voi din punct de vedere spiritual, oare este ceva anormal să beneficiem de o susținere materială din partea voastră? Dacă acordați acest drept altora, oare nu suntem cu atât mai justificați să îl avem și noi? Și totuși, nu ne-am folosit de el… Și suportăm astfel toate consecințele acestei decizii, ca să nu obstrucționăm în vreun fel Vestea Bună a lui Cristos. Nu știți că cei care fac slujba în Templu, primesc din el hrana de care au nevoie? În mod asemănător, cei care slujesc la altar, primesc o parte din carnea animalelor sacrificate acolo. Conform acestui principiu, Stăpânul a decis ca cei care predică Vestea Bună, să trăiască din recompensa acordată pentru această muncă! Dar eu am renunțat la aceste drepturi; și nu vreau să considerați că vă scriu acum cu scopul de a mi le revendica. Mai bine aș muri decât să îmi ia cineva această posibilitate de a mă lăuda. Atunci când proclam Vestea Bună pe care, oricum, trebuie să o prezint, nu am dreptul să mă laud. Și sunt într-un mare pericol dacă nu predic Vestea Bună! Dacă aș predica-o (doar) din proprie inițiativă, aș avea dreptul la o recompensă. Dar dacă predic pentru că mi s-a cerut acest lucru, înseamnă că este vorba despre responsabilitatea îndeplinirii unei datorii care mi-a fost încredințată. În acest caz, care este recompensa mea? Sunt recompensat (doar) cu satisfacția că atunci când proclam Vestea Bună, fac acest lucru fără să profit de drepturile mele corespunzătoare acestei munci. Deși sunt liber față de toți, am devenit sclavul tuturor, ca să îi câștig pe cât mai mulți. Astfel, în raportul meu cu iudeii, m-am comportat ca un iudeu – urmărind câștigarea iudeilor. Față de cei care erau subordonați legii (mozaice), m-am prezentat ca unul dintre ei. Chiar dacă eu nu mai practic acum subordonarea față de această lege, am procedat așa pentru ca să îi pot câștiga (pentru Cristos) pe cei care (încă mai) vor să o respecte (fără El). În relația pe care am avut-o cu cei care nu respectă legea (mozaică), am fost ca unul care o ignoră la fel ca ei. Acest lucru nu înseamnă că sfidez legea lui Dumnezeu; pentru că, de fapt, eu ascult de legea lui Cristos. Dar am avut această atitudine față de ei, doar ca să îi câștig (pentru Cristos) și pe cei care nu respectă legea (mozaică). Cu cei slabi (în credință) m-am comportat la nivelul lor, intenționând să îi câștig și pe ei. M-am identificat (temporar) cu toate categoriile de oameni, pentru ca astfel să pot contribui la salvarea unora dintre ei. Fac toate aceste lucruri din cauza Veștii Bune, pentru a fi și eu beneficiarul (implicațiilor) ei. Nu știți oare că dintre toți cei care participă la o competiție sportivă, numai unul câștigă premiul? Să alergați deci astfel încât să fiți câștigătorii lui! Pentru a primi (ca premiu) o coroană care nu durează mult timp, concurenții acceptă (anticipat) să se abțină de la multe lucruri. Dar noi să le urmăm exemplul (autodisciplinei) pentru o coroană care nu se va usca niciodată! Astfel, eu mă prezint în fața voastră nu ca unul care aleargă fără scop, sau ca cel care nu își nimerește adversarul și dă cu pumnul în aer. Mă lupt având un strict control al „corpului” meu și mi-l subordonez; pentru ca după ce am predicat altora (despre „regulamentul” acestei „competiții”), să nu ajung chiar eu însumi în situația de a fi descalificat.
1 Corinteni 9:7-27 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Dar cine merge la război, Pe cheltuiala sa, apoi? Sau spuneți-mi, acuma, mie: Cine-i cel ce sădește-o vie Și nu mănâncă – dragii mei – Într-un sfârșit, din rodul ei? Sau cine-i cel ce paște-o turmă, Și nu mănâncă lapte-n urmă? Nu-n felul oamenilor, eu V-am spus aceasta, tot mereu? Dar Legea, nu așa a zis? Moise, în Legea sa, a scris: „Să nu legi gura boului, La treieratul grâului!” Sunteți voi, oare, de părere, Că Dumnezeu are-n vedere – În ceea ce s-a scris – pe boi? Sau El vorbește despre noi? Da, pentru noi, ceea ce-a zis, Se află, în Scriptură, scris. Căci omul care a arat, Are nădejde-n treierat – Știe că are partea lui, La treieratul grâului. Dacă eu seamăn, printre voi, Bunuri duhovnicești, apoi, Credeți că e un lucru mare Că secer lucruri pieritoare, Din bunurile care-acum Le-ați dobândit pe-al vieții drum, Pe cari, vremelnic doar, puteți În stăpânire, să le-aveți? Dar dacă alții – peste voi – Au acest drept, atuncea, noi Nu suntem în măsură, oare, S-avem un drept, cu mult mai mare? Noi, însă, nu am folosit Dreptul pe cari l-am dobândit, Ci răbdăm totul, pentru că Nu vrem să fim o piedică – În Evanghelia lui Hristos – Care, în cale, vi s-a scos. Nu știți căci cei care slujesc – Și slujbe sfinte-ndeplinesc, În Templu – trebuie hrăniți, Din lucruri ce le dăruiți, Și cari sunt ale Templului? Cei ce slujesc altarului, N-au, oare, parte, de-acel dar, Ce se aduce, pe altar? La fel, și Domnu-a rânduit, Dreptul de propovăduit: Cei care propovăduiesc, Din Evanghelie viețuiesc.” Eu, însă, nu m-am folosit, De nici un drept ce l-am primit. Și nu vă scriu voind, cumva, Ca să vă cer, acum, ceva A face voi, și pentru mine. Să mor, găsesc că e mai bine, Decât apoi, pricina mea – De laudă – să mi se ia. Dacă vă propovăduiesc Și, Evanghelia, o vestesc, Ăst fapt nu e motivul meu, Ca să mă laud, tot mereu, Căci trebuie să o vestesc. De-aceia, propovăduiesc. De n-o vestesc, atunci, știu bine, Că o să fie, vai, de mine! Dar dacă lucru-acesta-l fac, De bună voie, după plac, Atuncea știu că o răsplată, Urmează ca să-mi fie dată. Chiar dacă nu mi-ar fi plăcut – Și-n silă, eu l-aș fi făcut – Ar fi tot o isprăvnicie, Care, îmi este dată, mie. Care-i, atunci, răsplata mea? Este ca Evanghelia, Fără de plată, s-o vestesc Și-apoi, să nu mă folosesc, De dreptul care este-al meu Și-n Evanghelie, îl am eu. Sunt slobod, dar am căutat Ca rob să fiu, neîncetat, Aflat în slujba tuturor, Căci numai astfel – fraților – Puteam să îi câștig, apoi, Pe cei mai mulți aflați la voi. Eu, cu Iudeii, am știut, Iudeu ca să mă fi făcut. Cu toți cei care sunt sub Lege, Am fost la fel – se înțelege – Deci, ca și cum, la rândul meu, Sub Lege, aș fi fost și eu. (Măcar că eu nu sunt sub Lege.) Făcând așa, se înțelege, Că am putut să-i dobândesc Pe-aceia care se găsesc, Sub astă Lege. Am vorbit Și celor ce i-am întâlnit, Chiar dacă, lege, n-au avut. Asemeni lor, eu m-am făcut (Cu toate că aveam, mereu, O Lege, a lui Dumnezeu, Pentru că sunt, neîndoios, Aflat sub legea lui Hristos), Ca să-i câștig – se înțelege – Pe cei ce sunt, lipsiți, de lege. Cu cei slabi, slab, m-am arătat, Ca să-i câștig. Am căutat, Ca să fac totul, tuturor, Și-am vrut ca, spre folosul lor, În orice fel, să reușesc, Pe unii, să îi mântuiesc. Deci, pentru Evanghelie, eu Încerc să fac totul, mereu, Pentru că, tare mult, aș vrea, Parte, să am și eu, de ea.” „Nu știți că, toți aceia care Iau parte, la o alergare – Deși fug toți – doar unul ia Premiul, care o să se dea? Să alergați, în așa fel, Ca să primiți, premiul acel! Aceia cari, să lupte, vor, În jocurile obștilor, Atuncea când, cu toți se-adună – Vor ști, mereu, să se supună, La tot felul de înfrânări Și tot felul de încercări. Tot ce vor face, e legat, De premiul care va fi dat, Căci toți cei care se adună, Nădăjduiesc la o cunună; Însă, așa cum se vădește, Cununa lor se veștejește. Lucrul pe cari îl facem noi, Aduce o cunună-apoi, Care, nicicând, nu se-ofilește, Căci veșnică, se dovedește. Eu fug, dar nu ca și cel care Aleargă numai la-ntâmplare, Căci eu, atuncea când alerg, Cunosc, prea bine, unde merg. Mă lupt cu pumnul, dar nu sânt Ca și cel cari lovește-n vânt. Aspru, mă port, cu trupul meu Și-n stăpânire-l țin mereu, Ca nu cumva, eu, la sfârșit – După ce-am propovăduit – Să mă trezesc că sunt lăsat Afară, fiind lepădat.”
1 Corinteni 9:7-27 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Dar cine merge la luptă pe cheltuiala proprie? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păzește o turmă și nu se hrănește din laptele turmei? Oare spun eu acestea numai ca om, sau și Legea le spune? Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră!”. Oare Dumnezeu se referă la boi, sau tocmai despre noi vorbește? Da, pentru noi este scris, căci cel care ară trebuie să are cu speranță și cel care treieră trebuie să o facă cu speranța că va avea parte. Dacă noi am semănat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale? Dacă alții au obținut acest drept asupra voastră, oare nu [avem] noi mai mult? Însă noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică evangheliei lui Cristos. Nu știți că lucrătorii templului mănâncă din cele ale templului, iar cei care slujesc la altar au parte din altar? Tot așa a rânduit și Domnul ca cei care predică evanghelia să trăiască din evanghelie. Însă eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă și mie tot așa. Mai bine să mor decât… Nimeni nu-mi va lua această laudă. Dacă vestesc evanghelia, nu am niciun [motiv de] laudă, pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia! Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, [îndeplinesc] o misiune ce mi-a fost încredințată. Așadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia și să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia. Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câștig pe cât mai mulți. Am devenit iudeu pentru iudei, ca să-i câștig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei [supuși] Legii, chiar dacă eu nu sunt sub Lege, ca să-i câștig pe cei [supuși] Legii. Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câștig pe cei fărădelege chiar dacă nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toți, ca să-i câștig măcar pe unii. Toate le fac pentru evanghelie, ca să am și eu parte de ea. Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în așa fel ca să-l câștigați! Orice atlet renunță la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi [pentru] una nepieritoare. Deci eu așa alerg, nu fără rost; așa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul și îl fac sclav ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu respins.
1 Corinteni 9:7-27 Noua Traducere Românească (NTR)
Cine slujește vreodată ca soldat pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstorește o turmă și nu bea din laptele turmei? Oare spun eu acestea pe baza autorității oamenilor? Nu spune și Legea aceste lucruri? Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului când treieră“. De boi se preocupă Dumnezeu aici? Sau vorbește mai ales pentru noi? Căci pentru noi a fost scris că plugarul trebuie să are cu speranță, iar treierătorul să treiere cu speranța că va avea parte de recoltă. Dacă noi am semănat printre voi lucrurile spirituale, este prea mult dacă vom secera lucrurile voastre materiale? Dacă alții sunt părtași la acest drept asupra voastră, oare nu cu mult mai mult noi? Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. Nu știți că cei care îndeplinesc slujbele la Templu își primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar își primesc partea de la altar? Astfel, și Domnul a dat îndrumări ca aceia care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. Însă eu nu m-am folosit de niciunul dintre aceste drepturi. Și nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă așa pentru mine. Căci mi-ar fi bine, mai degrabă, să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! Fiindcă, dacă eu vestesc Evanghelia, lucrul acesta nu este pentru mine un motiv de laudă, pentru că este o îndatorire pusă asupra mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Dar dacă nu-l fac de bunăvoie, rămâne totuși o responsabilitate care mi-a fost încredințată. Care este deci răsplata mea? Ca atunci când vestesc Evanghelia, să ofer Evanghelia fără plată și, astfel, să nu mă folosesc pe deplin de dreptul meu în Evanghelie. Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut sclavul tuturor, ca să-i câștig pe cât mai mulți. Față de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câștiga pe iudei. Față de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, cu toate că nu sunt sub Lege, pentru a-i câștiga pe cei ce sunt sub Lege. Față de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – cu toate că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sunt sub legea lui Cristos – pentru a-i câștiga pe cei fără Lege. Față de cei slabi, m-am făcut slab, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca să-i salvez, cu orice preț, pe unii. Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să fiu și eu părtaș la ea. Nu știți că cei ce aleargă în arenă, aleargă toți, însă numai unul primește premiul? Alergați deci în așa fel încât să câștigați. Fiecare dintre cei ce iau parte la competiție se înfrânează în toate lucrurile. Ei fac aceasta ca să primească o coroană care putrezește, însă noi alergăm pentru una care nu putrezește. Prin urmare, eu alerg, dar nu la întâmplare, și lovesc cu pumnii, dar nu ca unul care lovește în vânt, ci mă lupt cu trupul meu și-l țin sub stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
1 Corinteni 9:7-27 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea? În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câștig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea. Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.