Luca 2:1-17

Dar s-a întâmplat, în acele zile, că a ieșit un decret de la Cezar Augustus ca toată lumea să fie impozitată. (Acesta impozitare s-a făcut prima dată când Quirinius era guvernator al Siriei.) Și toți se duceau pentru impozitare, fiecare în propria lui cetate. Iar Iosif s-a urcat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David care se numește Betleem; (pentru că era din casa și din genealogia lui David); Pentru impozitare împreună cu Maria, soția lui logodită, ea fiind înaintată în sarcină. Și s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, au fost împlinite zilele când trebuia să nască. Și a născut pe fiul ei întâiul născut și l-a înfășat în scutece și l-a pus în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeți. Și în același ținut erau niște păstori care stăteau în câmp și făceau de pază, noaptea, împrejurul turmei lor. Și iată, îngerul Domnului a venit peste ei și gloria Domnului a strălucit împrejurul lor; iar ei s-au înfricoșat foarte tare. Și îngerul le-a spus: Nu vă temeți; căci, iată, vă aduc veștile bune ale marii bucurii care va fi pentru tot poporul. Pentru că în cetatea lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul. Și pentru voi acesta va fi semnul: veți găsi pruncul înfășat și culcat în iesle. Și dintr-odată a fost cu îngerul o mulțime de oștire cerească, lăudând pe Dumnezeu și spunând: Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pace pe pământ, bunăvoință față de oameni. Și s-a întâmplat, pe când îngerii plecau de la ei în cer, că păstorii au spus unii către alții: Să mergem acum până la Betleem și să vedem acest lucru care s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și au venit în grabă și au găsit pe Maria și pe Iosif și pruncul culcat în iesle. Iar după ce l-au văzut, au răspândit vorba ce li s-a zis despre acest copil.