YouVersion
Pictograma căutare

Evrei 12:12-29

Evrei 12:12-29 BTF2015

De aceea, ridicați mâinile care atârnă și îndreptați genunchii slăbiți; Și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca nu cumva cel șchiop să fie abătut de pe cale ci, mai degrabă, să fie vindecat. Urmăriți pacea cu toți oamenii și sfințenia, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul; Veghind, ca nu cumva cineva să fie lipsit de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva, răsărind vreo rădăcină de amărăciune, să vă tulbure și prin aceasta mulți să fie întinați; Ca nu cumva să fie cineva curvar sau profan, ca Esau, care pentru o singură mâncare și-a vândut dreptul său de întâi născut. Fiindcă știți că mai apoi, voind să moștenească binecuvântarea, a fost respins; fiindcă nu a găsit loc pentru pocăință, deși cu grijă a căutat-o cu lacrimi. Fiindcă nu v-ați apropiat de muntele care se putea atinge și care ardea cu foc, nici de negură și întuneric și furtună, Și nici de sunetul de trâmbiță și de vocea cuvintelor, pe care cei ce au auzit-o au implorat să nu li se mai vorbească niciun cuvânt; (Fiindcă nu puteau îndura ceea ce era poruncit: Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu lancea; Și așa de înspăimântătoare era priveliștea, încât Moise a spus: Sunt tare îngrozit și tremur); Ci v-ați apropiat de muntele Sion și de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, și de miriadele de îngeri, De adunarea tuturor și biserica întâilor născuți, care sunt scriși în cer, și de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, și de duhurile celor drepți, făcuți desăvârșiți, Și de Isus, mijlocitorul legământului cel nou, și de sângele stropirii, care vorbește lucruri mai bune decât al lui Abel. Vedeți să nu refuzați pe cel ce vorbește. Căci dacă nu au scăpat cei ce l-au refuzat pe cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la cel ce vorbește din cer, A cărui voce a clătinat pământul atunci, dar acum a promis, spunând: Eu clatin încă o dată, nu doar pământul, ci și cerul. Și acest cuvânt: Încă o dată, arată îndepărtarea lucrurilor clătinate, ca a unor lucruri făcute, pentru ca să rămână acele lucruri care nu pot fi clătinate. De aceea, primind o împărăție care nu poate fi clătinată, să avem har prin care să servim plăcut lui Dumnezeu, cu reverență și teamă evlavioasă, Fiindcă, Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.