Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L bată. Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi s-au apropiat de El și-I ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-I dădeau palme. Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.” Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată omul!”, le-a zis Pilat. Când L-au zărit, preoții cei mai de seamă și aprozii au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luați-L voi și răstigniți-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El!” Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică. A intrat iarăși în odaia de judecată și I-a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc și am putere să-Ți dau drumul?” „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă Îi dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” Când a auzit Pilat aceste vorbe, L-a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește, Gabata. Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!” „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?”, le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât cezarul!” Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. L-au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească.
Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al Căpățânii, care în evreiește se cheamă Golgota. Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii; și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulți dintre iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreiește, latinește și grecește. Preoții cei mai de seamă ai iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul iudeilor»! Ci scrie că El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor.»” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. Ostașii, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos, și au zis între ei: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie.” – Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.” – Iată ce au făcut ostașii. Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, și Maria Magdalena. Când a văzut-o Isus pe mama Sa și, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi i-a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.