Ierubaal, sau Ghedeon, și tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineață și au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult ca să-l dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m-a izbăvit.» Vestește dar lucrul acesta în auzul poporului: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se îndepărteze de muntele Galaadului!»” Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors și au mai rămas zece mii. Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă și acolo ți-i voi alege; acela despre care îți voi spune: «Acesta să meargă cu tine» va merge cu tine, și acela despre care îți voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine» nu va merge cu tine.” Ghedeon a coborât poporul la apă, și Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Pe toți cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparți de toți cei ce vor bea apă din genunchi.” Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; și tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Și Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi mântui și îl voi da pe Madian în mâinile tale. Toți ceilalți din popor să se ducă fiecare acasă.” Au luat merindele poporului și trâmbițele lui. Apoi Ghedeon i-a trimis pe toți bărbații lui Israel, pe fiecare în cortul lui, și i-a ținut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. Domnul i-a zis lui Ghedeon în timpul nopții: „Scoală-te și coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale! Dacă ți-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău! Să asculți ce vor zice, și după aceea ți se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără!” El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. Madian, Amalec și toți fiii Răsăritului erau răspândiți în vale ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. Ghedeon a sosit și iată că un om îi istorisea tovarășului său un vis. El zicea: „Am visat un vis și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, și cortul a fost dărâmat.” Tovarășul lui a răspuns și a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu l-a dat în mâinile lui pe Madian și toată tabăra.” Când a auzit Ghedeon istorisirea visului și tâlcuirea lui, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel și a zis: „Sculați-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” I-a împărțit în trei cete pe cei trei sute de oameni și le-a dat tuturor trâmbițe și urcioare goale cu niște făclii în urcioare. El le-a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceți ce voi face eu, și când voi suna din trâmbiță, eu și toți cei ce vor fi cu mine, să sunați și voi din trâmbiță de jur împrejurul taberei și să ziceți: «Sabia Domnului și a lui Ghedeon!»” Ghedeon și cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopții, îndată după ce-i puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele pe care le aveau în mână. Cele trei cete au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trâmbițele cu mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, și toată tabăra a început să alerge, să țipe și să fugă. Cei trei sute de oameni au sunat iarăși din trâmbiță, și în toată tabăra Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Șita, spre Țerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat.